Trecuseră nişte decenii de când  nu mai ajunsesem în Oradea. Tot ce îmi aminteam despre el era că îmi plăcuse mult. Dar acest lucru se intampla la o vârsta prea mica, nu aveam incredere in gustul meu de atunci. Aşa că eram foc de curioasă să aflu cum îmi va părea acum.

Da, prima tura de concediu a fost la Baile Felix si zau ca nu stiu ce poze sa va arat mai intai!

Prima impresie din Oradea, cea pe care ţi-o poate lăsa cartierul de lângă gara şi altele mai mult sau mai puţin periferice, a fost ca orasul este curat si ingrijit. A doua, ca si ei au blocuri 🙂

Ce sa-i faci, nu-i oraş să fi scăpat de marea realizare comunistă, cea în care li s-au oferit locuinte oamenilor atraşi din satele şi agricultura lor. Puteau să le facă doi stropi mai frumoase, dar asta e…

A treia a fost un imens şi interminabil woooow.

Ajunsesem în Piaţa Unirii.

Cu o uimire egală cu încantarea ce mă invada, după nişte momente de încremenire de la surpriză, ma pun pe pozat şi nu mă mai opresc. Am avut o mică dificultate. Erau prea multe cosuri de gunoi şi nu prea aveam cum să fac poze fără să le prind şi pe ele. Am reuşit în final, tot ridicând mâinile şi fotografiind fără să iau şi pavajul.

Clădiri de altă dată, pline de farmec şi dantelarie. Turnuri si turnulete, faianţă decorativă, culori proaspete si placute ochiului, biserici cu turle ascuţite, fântâni cu jeturi răcoroase. Mihai Viteazul călare pe un falnic cal…dar şi loc de popas pentru unul sau doi porumbei, pavaj impecabil, pergole îngrijite mai bine ca o manichiură, umbrele crem, oameni puţini…şi linişte.

 

Cum nu puteam să montez si eu un cort acolo, tot ce am putut face a fost sa fotografiez. Corturile de mai sus sunt din Cetatea Oradei, de la festivalul medieval.

Mare parte din pozele de mai sus sunt din Piata Unirii. Despre ea voi scrie un articol separat, m-a impresionat si am prea multe fotografii ca sa ratez ocazia de a le imparti cu voi 🙂 De anul trecut vreau sa fac treaba asta, tineti-mi pumnii, va rog!

Apoi am luat-o pe străzi, pe oriunde ne-a atras frumuseţea clădirilor. Mie nici nu-mi venea a crede ca a fost odată un oraş atat de atragator, că au fost odată atat de multi artişti din ale caror  planşete sa iesa astfel de minunaţii.

Bogat trebuie să fi fost oraşul, evrei mulţi se pare că erau.

Foarte recent am aflat ca face parte din reteaua europeana a Oraselor Art Nouveau, al carei scop este conservarea si dezvoltarea oraselor cu bogat patrimoniu Art Nouveau.

Sinagoga Neologa Sion

Ajungand la evrei, hai sa vedeti Sinagoga Sion. Construita in 1878 de catre evreii reformisti ce se separasera in 1870 de comunitatea evreiasca ortodoxa, este o replica simplificata a Sinagogii din Nürnberg.

Este cladirea alba din centrul fotografiei, amplasata in partea dreapta a Crisului Repede.

Interiorul este decorat cu motive geometrice de inspiratie maura, iar feroneria amvonului are elemente florale de inspiratie Art Nouveau.

Hooop si noi!

Sinagoga a fost renovată recent şi sunt multe placuţe ce poartă numele celor ce nu s-au mai întors din lagărele în care i-a aruncat nebunia unui om.

Arhitecţi demni de anale îmi par cei ce au proiectat mai mult de trei sferturi din edificiile centrale. Art nouveau, secession, romantism şi neoclasicism sunt curentele ce şi-au lăsat amprenta prin centrul oraşului. Si eclectismul, evident, ca e greu să nu combini elemente şi stiluri care îţi plac si a fost un curent la moda pe la inceputul secolului XX.

Ma opresc aici, ca nu vreau sa va obosesc cu o mie de poze 🙂 Doar un lucru mai am de adaugat.

Explicatia principala a faptului ca si la noi poate exista o asa splendoare de oras, este atragerea fondurilor europene. In anul 2015, la acest capitol, a fost pe locul intai in topul oraselor romanesti, iar in 2016 a fost depasit doar de Alba-Iulia. Ceea ce este un impuls pentru o vizita la Alba!

Dar pana atunci, mai am multe sa va arat din Oradea, aceasta uimire de oras transilvan!

Va urma.

——————————————————————————

Va multumesc pentru ca imi sunteti alaturi!

Dacă vă place ce citiţi aici, dacă vă e de folos sau vă impresionează cu ceva, vă puteţi abona la blog (în casuţa de abonare din dreapta sus) sau puteţi da un like paginii de Facebook a Blogului de familie.

Iar daca v-a placut articolul, cu un share pe Facebook il puteti arata prietenilor si imi transmiteti si mie mesajul de a continua sa muncesc pe-aici  ;-). Cu multumiri!