Lună: septembrie 2017

Spuneam in articolul despre Oradea,  ca Piata Unirii  a avut asupra noastra un efect de gura cascata, de uimire impletita cu bucurie. Acest lucru s-a intamplat doi ani la rand.

Anul trecut intentionasem sa mergem in Oradea cu domnul Feri, ghidul care ne-a condus si la Budapesta.

Doar ca socoteala din minte nu se potriveste intotdeauna cu cea din targ. Dupa Budapesta intr-o zi, eram prea obositi pentru alta tura de forta. Asa ca ne-am dus singuri si am avut si oponenta de la copil, care ar fi stat in piscina in loc sa mearga „intr-un oras ca toate celelalte, ce ar putea fi interesant acolo?”. Cand in fata noastra s-a deschis careul pietii, m-am uitat la el si am vazut o incantare egala cu a mea.

Piata Unirii este incadrata de cladiri in diverse stiluri, una mai frumoasa ca cealalta. Printre palate de poveste si biserici cu turnuri indraznete, falnica statuie a lui Mihai Viteazul domina si intregeste armonios ansamblul.

As fi vrut sa le fotografiez pe fiecare in parte, in cat mai multe unghiuri si detalii. Nu am reusit chiar pe toate, de teama ca nu mai apucam sa plecam de-acolo. Insa tot am cate ceva sa va arat.

Incepand de langa Crisul Repede, primul palat de care ti se lipeste privirea este cel al Primariei orasului.

Primăria Oradiei a fost înălțată între anii 1902-1903 după planurile unuia dintre cei mai importanti arhitecti oradeni la inceputul sec. al XX-lea, si anume Kálmán Rimanóczy jr. Palatul se află pe fostul amplasament al episcopiei catolice si este o impresionanta imbinare arhitecturala a stilurilor eclectic și renascentist.

In partea dinspre Crișul Repede, in coltul din dreapta al fotografiei, se ridica pana la o inaltime de 50 de metri, un dantelat turn cu ceas.

Turnul Primariei are patru niveluri, dintre care trei de panorama. Efortul de a urca pana in varf este pe deplin rasplatit de imaginile de sus ale Pietei si orasului. La ultimul nivel se afla un telescop cu care se pot vedea in detaliu puncte de reper din oras.

O bijuterie este turnuletul proiectat tot de Kálmán Rimanóczy jr. si o frumusete panorama ce se deschide din varful lui.

Acoperișul original al turnului a ars in luptele pentru cucerirea orașului de catre trupele romano-sovietice, din anul 1944.

Acelasi Kálmán Rimanóczy jr. a semnat si planurile  Palatului Episcopal Greco-Catolic. Este una din cele mai frumoase cladiri din Piata Unirii si se afla foarte sus in topul general al preferintelor personale in materie de arhitectura.

A fost construita intre 1903 si 1905, in stil baroc. Constructia a fost ridicata la initiativa episcopului Radu Demetrie, pe locul vechiului sediu al Episcopiei Greco-Catolice.

Interiorul contine picturi neo-bizantine si vitralii, dar acesta nu este inca restaurat si nu se viziteaza. In perioada comunista a fost sediul unei scoli populare si ulterior al Bibliotecii Judetene.

Fata in fata cu cladirea Primariei, oarecum inchizand careul Pietei Unirii, se afla Biserica Sfântul Ladislau.

Este unul din cele mai vechi edificii ecleziastice ale orașului si gazduieste cel mai vechi altar din Oradea, aflat în uz din 1730 până în prezent. Lucrările de construcție a bisericii, care o vreme a îndeplinit funcția de catedrală episcopală, au început în jurul anului 1720 și au fost finalizate în 1741. Era slujba cand am intrat si o muzica minunata se auzea pe fundal.

Libraria Gutenberg se gaseste intr-o casa aflata pe o straduta de pe laterala Palatului Episcopal. Arhitectura in stil neoromanesc si curtea plina de flori m-au facut sa visez ziua in amiaza mare. Toata viata am iubit cladirile vechi, cu istorie si caracter…mult mi-ar placea sa locuiesc in una din ele.

In spatele curtii, oarecum in fata gradinii cu parfum de Phlox, gasim inca o biserica. Nu am aflat cum o cheama, am avut treaba tot cu turnul…ia uitati cum se avanta semet inspre albastrul cerului.

Biserica cu Lună  sau Catedrala Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” a fost construită între anii 1784-1790. Episcopul Aradului, Petru Petrovici, a depus în anul 1784 piatra de temelie a bisericii, iar construcția a fost finalizată în anul 1790, după planurile arhitectului Éder Jakab. Se vede in partea dreapta a fotografiei de mai jos, nu am reusit sa o vizitez in interior.

Denumirea se datoreaza unui mecanism unic în Europa, aflat pe turla bisericii, care pune în mișcare o sferă de forma lunii, vopsită in negru si auriu. Sfera se deplasează după mișcarea de rotație a Lunii în jurul Pământului, aratand toate fazele Lunii.

Palatul Vulturul Negru este inca una din bijuteriile cu care se mandreste Piata Unirii si intregul oras. Acest monument arhitectonic reprezentativ al orasului este definit de stilul  secession. A fost construit între 1907-1908 de arhitecții orădeni Marcell Komor și Dezső Jakob, pe locul fostului palat Arborele Verde, care găzduia manifestări culturale și politice.

Clădirea este formata din trei corpuri inegale, dispuse pe un colt al Pietei. Intre ele se găsește un pasaj cu vitralii, printre care si cel ce ilustreaza un vultur negru. Acesta  a fost executat în anul 1909 si a devenit in timp emblema ansamblului.

De la inaugurarea si pana azi, Palatul Vulturul Negru a fost un loc important al scenei sociale a orasului, gazduind la inceput un cazino, hotel, birouri, restaurant, iar astazi multe cluburi, cafenele, restaurante, birouri.

Acestea sunt cladirile reprezentative pentru Piata Unirii din Oradea, dar nu sunt nici pe departe singurele.

Cum ar fi si aceasta, spre exemplu. Este situata intre Palatul Primariei si cel episcopal si imi pare tot o frumusete.

Ma opresc aici, sper ca am reusit cat de cat sa va creionez o imagine a acestui loc superb, cel care ne-a uimit si bucurat prin eleganta, frumusete si curatenie.

Oradea nu inseamna doar Piata Unirii, insa este cu siguranta cel mai cunoscut si admirat loc al orasului. Pe mine ma tot cheama inapoi.