Categorie: vacanta

  • Piata Unirii, cel mai admirat loc din Oradea

    Piata Unirii, cel mai admirat loc din Oradea

    Spuneam in articolul despre Oradea,  ca Piata Unirii  a avut asupra noastra un efect de gura cascata, de uimire impletita cu bucurie. Acest lucru s-a intamplat doi ani la rand.

    Anul trecut intentionasem sa mergem in Oradea cu domnul Feri, ghidul care ne-a condus si la Budapesta.

    Doar ca socoteala din minte nu se potriveste intotdeauna cu cea din targ. Dupa Budapesta intr-o zi, eram prea obositi pentru alta tura de forta. Asa ca ne-am dus singuri si am avut si oponenta de la copil, care ar fi stat in piscina in loc sa mearga „intr-un oras ca toate celelalte, ce ar putea fi interesant acolo?”. Cand in fata noastra s-a deschis careul pietii, m-am uitat la el si am vazut o incantare egala cu a mea.

    Piata Unirii este incadrata de cladiri in diverse stiluri, una mai frumoasa ca cealalta. Printre palate de poveste si biserici cu turnuri indraznete, falnica statuie a lui Mihai Viteazul domina si intregeste armonios ansamblul.

    As fi vrut sa le fotografiez pe fiecare in parte, in cat mai multe unghiuri si detalii. Nu am reusit chiar pe toate, de teama ca nu mai apucam sa plecam de-acolo. Insa tot am cate ceva sa va arat.

    Incepand de langa Crisul Repede, primul palat de care ti se lipeste privirea este cel al Primariei orasului.

    Primăria Oradiei a fost înălțată între anii 1902-1903 după planurile unuia dintre cei mai importanti arhitecti oradeni la inceputul sec. al XX-lea, si anume Kálmán Rimanóczy jr. Palatul se află pe fostul amplasament al episcopiei catolice si este o impresionanta imbinare arhitecturala a stilurilor eclectic și renascentist.

    In partea dinspre Crișul Repede, in coltul din dreapta al fotografiei, se ridica pana la o inaltime de 50 de metri, un dantelat turn cu ceas.

    Turnul Primariei are patru niveluri, dintre care trei de panorama. Efortul de a urca pana in varf este pe deplin rasplatit de imaginile de sus ale Pietei si orasului. La ultimul nivel se afla un telescop cu care se pot vedea in detaliu puncte de reper din oras.

    O bijuterie este turnuletul proiectat tot de Kálmán Rimanóczy jr. si o frumusete panorama ce se deschide din varful lui.

    Acoperișul original al turnului a ars in luptele pentru cucerirea orașului de catre trupele romano-sovietice, din anul 1944.

    Acelasi Kálmán Rimanóczy jr. a semnat si planurile  Palatului Episcopal Greco-Catolic. Este una din cele mai frumoase cladiri din Piata Unirii si se afla foarte sus in topul general al preferintelor personale in materie de arhitectura.

    A fost construita intre 1903 si 1905, in stil baroc. Constructia a fost ridicata la initiativa episcopului Radu Demetrie, pe locul vechiului sediu al Episcopiei Greco-Catolice.

     

    Interiorul contine picturi neo-bizantine si vitralii, dar acesta nu este inca restaurat si nu se viziteaza. In perioada comunista a fost sediul unei scoli populare si ulterior al Bibliotecii Judetene.

    Fata in fata cu cladirea Primariei, oarecum inchizand careul Pietei Unirii, se afla Biserica Sfântul Ladislau.

    Este unul din cele mai vechi edificii ecleziastice ale orașului si gazduieste cel mai vechi altar din Oradea, aflat în uz din 1730 până în prezent. Lucrările de construcție a bisericii, care o vreme a îndeplinit funcția de catedrală episcopală, au început în jurul anului 1720 și au fost finalizate în 1741. Era slujba cand am intrat si o muzica minunata se auzea pe fundal.

    Libraria Gutenberg se gaseste intr-o casa aflata pe o straduta de pe laterala Palatului Episcopal. Arhitectura in stil neoromanesc si curtea plina de flori m-au facut sa visez ziua in amiaza mare. Toata viata am iubit cladirile vechi, cu istorie si caracter…mult mi-ar placea sa locuiesc in una din ele.

    In spatele curtii, oarecum in fata gradinii cu parfum de Phlox, gasim inca o biserica. Nu am aflat cum o cheama, am avut treaba tot cu turnul…ia uitati cum se avanta semet inspre albastrul cerului.

    Biserica cu Lună  sau Catedrala Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” a fost construită între anii 1784-1790. Episcopul Aradului, Petru Petrovici, a depus în anul 1784 piatra de temelie a bisericii, iar construcția a fost finalizată în anul 1790, după planurile arhitectului Éder Jakab. Se vede in partea dreapta a fotografiei de mai jos, nu am reusit sa o vizitez in interior.

    Denumirea se datoreaza unui mecanism unic în Europa, aflat pe turla bisericii, care pune în mișcare o sferă de forma lunii, vopsită in negru si auriu. Sfera se deplasează după mișcarea de rotație a Lunii în jurul Pământului, aratand toate fazele Lunii.

    Palatul Vulturul Negru este inca una din bijuteriile cu care se mandreste Piata Unirii si intregul oras. Acest monument arhitectonic reprezentativ al orasului este definit de stilul  secession. A fost construit între 1907-1908 de arhitecții orădeni Marcell Komor și Dezső Jakob, pe locul fostului palat Arborele Verde, care găzduia manifestări culturale și politice.

    Clădirea este formata din trei corpuri inegale, dispuse pe un colt al Pietei. Intre ele se găsește un pasaj cu vitralii, printre care si cel ce ilustreaza un vultur negru. Acesta  a fost executat în anul 1909 si a devenit in timp emblema ansamblului.

    De la inaugurarea si pana azi, Palatul Vulturul Negru a fost un loc important al scenei sociale a orasului, gazduind la inceput un cazino, hotel, birouri, restaurant, iar astazi multe cluburi, cafenele, restaurante, birouri.

    Acestea sunt cladirile reprezentative pentru Piata Unirii din Oradea, dar nu sunt nici pe departe singurele.

    Cum ar fi si aceasta, spre exemplu. Este situata intre Palatul Primariei si cel episcopal si imi pare tot o frumusete.

    Ma opresc aici, sper ca am reusit cat de cat sa va creionez o imagine a acestui loc superb, cel care ne-a uimit si bucurat prin eleganta, frumusete si curatenie.

    Oradea nu inseamna doar Piata Unirii, insa este cu siguranta cel mai cunoscut si admirat loc al orasului. Pe mine ma tot cheama inapoi.

    ——————————————————————————

    Va multumesc pentru ca imi sunteti alaturi!

    Dacă vă place ce citiţi, dacă vă e de folos sau vă impresionează cu ceva, vă puteţi abona la blog (în casuţa de abonare din dreapta sus) sau puteţi da un like paginii de Facebook a Blogului de familie.

    Iar daca v-a placut articolul, cu un share pe Facebook il puteti arata prietenilor si imi transmiteti mesajul de a continua sa muncesc pe-aici.  😉 Cu multumiri!

  • Oradea, o uimire si frumusete de oras

    Oradea, o uimire si frumusete de oras

    Trecuseră nişte decenii de când  nu mai ajunsesem în Oradea. Tot ce îmi aminteam despre el era că îmi plăcuse mult. Dar acest lucru se intampla la o vârsta prea mica, nu aveam incredere in gustul meu de atunci. Aşa că eram foc de curioasă să aflu cum îmi va părea acum.

    Da, prima tura de concediu a fost la Baile Felix si zau ca nu stiu ce poze sa va arat mai intai!

    Prima impresie din Oradea, cea pe care ţi-o poate lăsa cartierul de lângă gara şi altele mai mult sau mai puţin periferice, a fost ca orasul este curat si ingrijit. A doua, ca si ei au blocuri 🙂

    Ce sa-i faci, nu-i oraş să fi scăpat de marea realizare comunistă, cea în care li s-au oferit locuinte oamenilor atraşi din satele şi agricultura lor. Puteau să le facă doi stropi mai frumoase, dar asta e…

    A treia a fost un imens şi interminabil woooow.

    Ajunsesem în Piaţa Unirii.

    Cu o uimire egală cu încantarea ce mă invada, după nişte momente de încremenire de la surpriză, ma pun pe pozat şi nu mă mai opresc. Am avut o mică dificultate. Erau prea multe cosuri de gunoi şi nu prea aveam cum să fac poze fără să le prind şi pe ele. Am reuşit în final, tot ridicând mâinile şi fotografiind fără să iau şi pavajul.

    Clădiri de altă dată, pline de farmec şi dantelarie. Turnuri si turnulete, faianţă decorativă, culori proaspete si placute ochiului, biserici cu turle ascuţite, fântâni cu jeturi răcoroase. Mihai Viteazul călare pe un falnic cal…dar şi loc de popas pentru unul sau doi porumbei, pavaj impecabil, pergole îngrijite mai bine ca o manichiură, umbrele crem, oameni puţini…şi linişte.

     

    Cum nu puteam să montez si eu un cort acolo, tot ce am putut face a fost sa fotografiez. Corturile de mai sus sunt din Cetatea Oradei, de la festivalul medieval.

    Mare parte din pozele de mai sus sunt din Piata Unirii. Despre ea voi scrie un articol separat, m-a impresionat si am prea multe fotografii ca sa ratez ocazia de a le imparti cu voi 🙂 De anul trecut vreau sa fac treaba asta, tineti-mi pumnii, va rog!

    Apoi am luat-o pe străzi, pe oriunde ne-a atras frumuseţea clădirilor. Mie nici nu-mi venea a crede ca a fost odată un oraş atat de atragator, că au fost odată atat de multi artişti din ale caror  planşete sa iesa astfel de minunaţii.

    Bogat trebuie să fi fost oraşul, evrei mulţi se pare că erau.

    Foarte recent am aflat ca face parte din reteaua europeana a Oraselor Art Nouveau, al carei scop este conservarea si dezvoltarea oraselor cu bogat patrimoniu Art Nouveau.

    Sinagoga Neologa Sion

    Ajungand la evrei, hai sa vedeti Sinagoga Sion. Construita in 1878 de catre evreii reformisti ce se separasera in 1870 de comunitatea evreiasca ortodoxa, este o replica simplificata a Sinagogii din Nürnberg.

    Este cladirea alba din centrul fotografiei, amplasata in partea dreapta a Crisului Repede.

    Interiorul este decorat cu motive geometrice de inspiratie maura, iar feroneria amvonului are elemente florale de inspiratie Art Nouveau.

    Hooop si noi!

    Sinagoga a fost renovată recent şi sunt multe placuţe ce poartă numele celor ce nu s-au mai întors din lagărele în care i-a aruncat nebunia unui om.

    Arhitecţi demni de anale îmi par cei ce au proiectat mai mult de trei sferturi din edificiile centrale. Art nouveau, secession, romantism şi neoclasicism sunt curentele ce şi-au lăsat amprenta prin centrul oraşului. Si eclectismul, evident, ca e greu să nu combini elemente şi stiluri care îţi plac si a fost un curent la moda pe la inceputul secolului XX.

    Ma opresc aici, ca nu vreau sa va obosesc cu o mie de poze 🙂 Doar un lucru mai am de adaugat.

    Explicatia principala a faptului ca si la noi poate exista o asa splendoare de oras, este atragerea fondurilor europene. In anul 2015, la acest capitol, a fost pe locul intai in topul oraselor romanesti, iar in 2016 a fost depasit doar de Alba-Iulia. Ceea ce este un impuls pentru o vizita la Alba!

    Dar pana atunci, mai am multe sa va arat din Oradea, aceasta uimire de oras transilvan!

    Va urma.

    ––––––––––––––––––––––––––

    Va multumesc pentru ca imi sunteti alaturi!

    Dacă vă place ce citiţi aici, dacă vă e de folos sau vă impresionează cu ceva, vă puteţi abona la blog (în casuţa de abonare din dreapta sus) sau puteţi da un like paginii de Facebook a Blogului de familie.

    Iar daca v-a placut articolul, cu un share pe Facebook il puteti arata prietenilor si imi transmiteti si mie mesajul de a continua sa muncesc pe-aici  ;-). Cu multumiri!

  • Va doresc vacanta placuta

    Va doresc vacanta placuta

    Am zis eu de saptamana trecuta ca bate usurel vantul prin blogosfera, dar nu ma asteptam sa bata asa repede si pe la mine 🙂 Aveam de gand sa mai scriu cateva articole si apoi sa intru in binemeritata vacanta.

    Insa gandurile nu vor sa se adune, ele zboara tot spre locuri de relaxare, spre concediu, spre drumuri, spre munte si racoare.

    Mai avem ceva pana vom pleca, dar nu-i bai daca iau pauza si inainte, ca sa intram mai devreme in atmosfera concediului.

    Asadar va doresc sa aveti o vara frumoasa, cu vreme buna, dar nu excesiv de calduroasa!

    Relaxare, odihna, vacanta placuta si concedii minunate sa aveti!

    Ne revedem peste cateva saptamani!

  • Zile libere in 2016

    images

    Am fixat dorintele anului 2016 si ca sa fie treaba completa zic sa stiu si care sunt zilele libere ale anului. Mai am zile de concediu din 2015 neefectuate, si adaugand concediul acestui an plus zilele libere, mi-as face o planificare mai buna a activitatilor dorite.

    În 2014 a fost aprobata ca zi naţională ziua Unirii Principatelor Române, adică 24 ianuarie. În 2015 s-au  adăugat şi zilele de 19 februarie – ziua naşterii lui Constantin Brâncuşi şi 10 mai – începutul domniei lui Carol I -1866, câştigarea independenţei de stat (1877) si proclamarea României ca regat-1881.


    Iniţial s-a crezut ca aceste zile vor fi libere, dar am citit ca nu va fi asa întrucât Codul Muncii nu a fost modificat pentru a le include şi pe acestea. Inteleg ca atunci cand vor modifica Codul Muncii vom mai avea si aceste zile libere. Suntem codasi in Europa la acest capitol, asa ca noi le asteptam.

    CALENDAR ZILE LIBERE 2016:
    Anul Nou: 1 ianuarie – vineri, 2 ianuarie – sâmbătă
    Paştele: 1 mai – duminică, 2 mai – luni

    Rusaliile: 19 iunie – duminică, 20 iunie – luni

    Adormirea Maicii Domnului: 15 august – luni

    Sfântul Andrei: 30 noiembrie – miercuri

    Ziua Naţională a României: 1 Decembrie – joi

    Crăciunul: 25 decembrie – duminică, 26 decembrie – luni.

    Fără sâmbete şi duminici, avem şapte zile libere în 2016( faţă de 8 în 2015). 

    Din modul în care aceste zile se distribuie în cursul săptămânii, înainte sau după week-end, rezultă cinci minivacanţe de trei 3 zile. Se poate observa ca din cele 12 zile libere decretate (şi iar zic de ce or include si duminicile în ele), anul acesta pierdem una deoarece în 2016 Paştele va fi pe data de 1 Mai.
    De interes pentru părinţii de şcolărei este şi structura anului şcolar, căci aşa se vede efectiv când se poate  planifica un concediu mai mic. Vacanţa de iarnă s-a încheiat ieri, pe 10 ianuarie, dar după trei săptămâni mai este vacanţa intersemestrială, din 06 până în 14 februarie.

    De Paşte copiii au liber din 23.04 până în 03.05, iar vacanţa mare începe pe 25 iunie şi ţine până pe 11 septembrie.

    Mihaela Dămăceanu

     

  • Instantanee din Mamaia

    Dupa cum v-am povestit Mamaia arata bine. Pentru astazi am cules aleatoriu cateva imagini, cu care incerc sa ilustrez mai bine ce am scris in postarea trecuta. O frumoasa miercure si vacanta de vara sa mai avem!
    Mai puteti vedea si Flori la Mamaia in 2015.

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

    Aceasta este una din terasele convenabile la pret si cu un aspect foarte reusit. Din pacate, nu am fotografiat-o decat de sus 🙂

     

     

     

     

     

     

     

     

     

    Hotel Iaki

     

    Aceasta postare participa la Miercurea fara cuvinte.
    Mihaela Damaceanu
  • Mamaia 2015 – impresii si preturi

    Am zis eu la inceputul anului ca nu mai imi propun nimic si parca a fost mai bine asa. Stiam ca nu mai vreau la Saturn, dar nu stiam ca vom ajunge la Mamaia. Am fost cu treaba, dar a picat bine.

    Si mai bine mi-ar fi picat o Mediterana, dar ne bucuram cu ce avem!

    Si este o evolutie, caci de la Mamaia la Saturn, la nivel de calitate distanta este mai mare decat cea fizica si mai mare decat diferenta de pret.

    Dor nostalgic la malul marii


    Asadar am fost cu treaba. Dar orice treaba facuta la mare este binevenita. Caci nu pot sa ma intalnesc cu ea, fara sa ma bucur si fara sa ma relaxez. Fie si cu vreme relativ rea, marea are darul de a-mi produce pe de-o parte relaxare, pe de alta parte un dor nostalgic de duca, de aventura, de explorare. Nu pot privi si asculta vuietul inspumat al valurilor, fara starnirea din amortire a curiozitatii ce ma cheama de partea cealalta a iluzoriului orizont, pe celalalt capat, pe celalalt tarm. Desi pare ca ai ajuns la un sfarsit de drum, inchis de intinderea unduios albastra sau verzuie, ceva din ondularea ei iti muta gandul spre departari…dincolo…acolo unde doar pescarusii se tot duc…Parca ai zbura cu ei, parca ai naviga pe panza de corabie, parca ai tot incerca sa deslusesti misterul de peste linia cuminte ce separa sau imbina albastrul marii cu cel al cerului.

    Mamaia lui 2015 arata bine
     
    Lasand la o parte starile de la malul apei, sa revenim la Mamaia si la cum am gasit-o anul acesta. Nu o mai vizitasem de mult timp, daca nu pun la socoteala o seara petrecuta aici, in urma cu doi ani. Am gasit-o schimbata, mai eleganta si mai cocheta decat o stiam. O fi de la palmierii ce pazeau intrarile la dichisitele terase, o fi de la faptul ca era curata, o fi de la investitiile ce s-au facut cu mai multa preocupare pentru frumos, o fi de la toate la un loc. Oameni mai eleganti, mai la locul lor decat ce am vazut in Saturn si desigur, cu mai multa dare de mana. Flori mai multe, spatii verzi mai ingrijite, terase decorate cu perne in culori vii si bine asortate, cu fotolii si canapele imbietor de confortabile, plaja curata si umbrele colorate, aliniate ca soldateii de plumb, hoteluri mai elegante, trasuri cu cai mai ingrijiti, trenulete cu lumini in noapte…telegondola ce se plimba inainte si inapoi deasupra hotelurilor.. toate arata mai bine si impreuna fac din Mamaia statiunea cea mai cautata a litoralului nostru.

    Cam acestea ar fi impresiile pozitive.

    La capitolul de parti negative, raman in continuare serviciile. Stau uneori si ma intreb daca sau cand vor invata si la noi ospatarii, vanzatorii si toti ceilalti sa vorbeasca amabil, sa nu mai arate ca orice intrebare ii deranjeaza, sa nu mai aiba acel aer plictisit, obosit, ton iritat sau acru.

    Este retorica intrebarea…

    Iar hotelul Rex tot in renovare se afla 🙂

    Despre PRETURILE din Mamaia in vara lui 2015 nici nu intentionam sa scriu. Am plecat de acasa cu gandul ca nu voi avea timp de poze sau documentare. Vremea nu a fost prea buna, statiunea nu era aglomerata, ceva timp de plimbare am avut, asa ca iubitoare de cifre cum ma stiti, nu am putut sa nu retin cateva date si preturi.

    Cazare
    In primele zile ale lunii iulie, camera dubla la un hotel de 3 stele era 300 lei pe noapte (Victoria). Zilele trecute imi spunea cineva, ca a plecat fara nicio rezervare si abia a gasit o camera cu 500 lei/noapte, in capatul din nord al statiunii. Cred ca era vorba de o camera tripla, dar nu sunt foarte sigura. La caldura sufocanta din ultimele doua saptamani, nici nu ma mir ca lumea s-a dus la mare. La categoria de trei stele plus, o prietena a platit 3.000 lei pentru 6 nopti intr-un apartament al Hotelului Majestic. Este vorba de pret cu demipensiune. La 4 stele, am intrat la Iaki sa vad tarifele. O camera dubla costa la inceputul lui iulie, doar… 199 euro. Dubla superior 237, iar dubla deluxe cu vedere la mare, 257 euro. Pe o noapte, da, nu pentru 6.

    Masa a reprezentat o surpriza. La hotelul la care am stat noi se putea opta pentru all-inclusive la pretul de 135 lei/persoana/zi. A fost departe de ce inseamna all-inclusive in Turcia sau chiar Bulgaria, dar este un inceput. Pe cealalta parte, am remarcat aparitia unui mare numar de autoserviri, ale caror preturi m-au surprins pozitiv, iar aspectul lor mi-a depasit asteptarile. La cele mai elegante autoserviri romanesti vazute de mine pana acum, se putea servi un pranz sau o cina cu 25-30 lei de persoana. As zice ca este rezonabil, mai ales pentru Mamaia. Mancarea nu excela, dar era bunicica pentru pretul ei. Din strada, am vazut si oferta de pranz cu 12 lei si iar am facut ochii ca lupul din poveste. Masa buna am servit la terasa Motor. Mancare chiar buna, atmosfera placuta, preturi doar putin mai mari ca la braserie si servire civilizata. Recomand.

    Scumpe-chiar foarte scumpe, mi s-au parut fructele. Luate de la tarabele din drum sau de la alimentara, nu conta, erau la fel de scumpe. Piersicile costau 10 lei/kg, de vreo trei ori mai mult decat erau in Bucuresti la momentul respectiv. Acelasi lucru se intampla si la bauturi. Berea costa 5 lei in alimentara si 8-10 la terase. Vinul casei la Motor era 30 lei carafa. O.K. pentru vin, zic eu.
                             
    Toata statiunea era plina de clatite la 8 lei, covrigi si patiserii. Nachos si niste bete din aluat ca de crochete, puse intr-un fel de cornet ca palarii mexicane costa 10-12 lei.

    La distractie pentru copii, preturile maricele as zice, cu toate ca aceste nu sunt mici nicaieri. Ce poate sa faca omul cand copilul vrea sa se dea in tot ce vede, sa traga cu pusca, sa se plimbe cu telegondola. Nu ai solutie, copiii sunt slabiciunea noastra. Segway-25 lei pentru 15 minute, telegondola 20 lei un drum, cart 10 lei 15 minute, Aqua Magic 65 lei pe zi/copil peste 150 cm si 70 lei pentru un adult(sunt si tarife family, dar nu le-am retinut).

    Iar in final, sa va arat niste baieti zburatori 🙂


     
    Cam acestea au fost cele ce le am de povestit, inchei cu dor deja, ca parca am venit de tare demult.

    Bine v-am regasit si o saptamana frumoasa!

    Mihaela Damaceanu

    Mai multe imagini din Mamaia puteti vedea aici.
    Am mai postat si flori in Mamaia.

  • Zile libere în 2015

    Anul viitor nu ştiu ce obiective îmi voi mai fixa, dar de vacanţe vreau să mă ocup din timp. Aşa se face că m-am uitat deja la zilele libere din 2015, ca să văd ce minivacanţe obţinem. 

    Ca noutate, a fost aprobată încă o zi liberă pentru noi, începând cu anul 2015. Este vorba de ziua Unirii Principatelor Române, sau Mica Unire, adică 24 ianuarie. Din păcate în 2015 cade într-o zi de sâmbătă, aşa că o vom „simţi” din 2017.
                                                                  

    Ce mă tot mir eu de câţiva ani încoace, este că se includ la zilele libere oficiale, prima zi de Paşte şi prima zi de Rusalii. Acestea sunt sărbători care întotdeauna cad duminica, aşadar nu văd chiar nicio logică în a ne fi prezentate drept zile libere. Dacă ar fi aşa, ar trebui să ni se dea alte zile lucrătoare ca libere, la alegere. Însă aceasta nu se întâmplă şi mă întreb de ce sunt considerate ca fiind libere. Ştiu că aşa zice la lege, dar i-am găsit un cusur :))
    CALENDAR ZILE LIBERE 2015:
    Anul Nou: 1 ianuarie – joi, 2 ianuarie – vineri
    Unirea Principatelor Române : 24 ianuarie –  sâmbătă
    Paştele: 12 aprilie – duminică, 13 aprilie – luni

    Ziua Internaţională a Muncii: 1 mai – vineri

    Rusaliile: 31 mai – duminică, 1 iunie – luni

    Adormirea Maicii Domnului: 15 august – sâmbătă

    Sfântul Andrei: 30 noiembrie – luni

    Ziua Naţională a României: 1 Decembrie – marţi

    Crăciunul: 25 decembrie – vineri, 26 decembrie – sâmbătă.

    Fără sâmbete şi duminici, avem opt zile libere în 2015. 

    Din modul în care aceste zile se distribuie în cursul săptămânii, înainte sau după week-end, rezultă două minivacanţe de 4 zile şi patru de 3 zile! 
    De interes pentru părinţii de şcolărei este şi structura anului şcolar, căci aşa se vede efectiv când se poate  planifica un concediu mai mic. Cele două minivacanţe de patru zile, adică cea de la început de an, 1-4 ianuarie şi 28 noiembrie-1 decembrie, nu au legătură cu structura anului şcolar. De fapt, ne interesează vacanţele intersemestrială şi de primăvară. Cea intersemestrială durează de sâmbătă 31 ianuarie până duminică 8 februarie, iar cea de primăvară începe sâmbătă 11 aprilie şi ţine până duminică 19 aprilie. Ultima se leagă de Paşte, aşa că poate fi transformată într-o vacanţă mai lunguţă, combinând şi cu câteva zile de concediu.
    Mihaela Dămăceanu

  • Geamia Esmahan Sultan, Mangalia

    Geamia Esmahan Sultan Mangalia

    Frumos nume, Esmahan, nu? Dar de ce sultan şi nu sultanA? Sau sultăniţa, nu? Sau eu ştiu cum s-o numi soţia unui paşă?

    Geamia Esmahan Sultan Mangalia

    La masa din stânga intrării, toată familia ajuta copilul să facă lecţii. Un moment drăguţ şi inedit pentru o vizită la geamie. Eu am fost echipată corespunzător, da? Minunat prilej de amuzament pentru al meu Mihnea şi al meu soţ. Eu nu prea pricepeam, că nu mă vedeam, că nu aveau oglinzi prin preajmă. Dar acum pricep, hihi!!!

    Geamia Esmahan Sultan Mangalia

    Geamia Esmahan Sultan Mangalia

    Geamia Esmahan Sultan Mangalia

    Geamia Esmahan Sultan Mangalia

    Geamia Esmahan Sultan Mangalia
     Cimitirul
    Geamia Esmahan Sultan Mangalia
    Micuţă şi pitorească, nu?
    Iar la intrare, un mic magazin de suveniruri 

    Şi un loc de sorbit o cafea turcească, într-o atmosfera plină de tihnă.
    Această postare participă la Miercurea fără cuvinte
    Mihaela Dămăceanu
  • Lebedele-cel mai frumos moment

    Vă spuneam că din balconul nostru, întorcând privirea spre stânga, admiram un lac ce era de fapt o mare baltă, ce se numea Mlaştina Hergheliei. Am cam fotografiat-o eu şi din balcon, că îmi plăceau pâlcurile mari de stuf, printre care pluteau în cârduri mici corăbioare albe de zăpadă. Cum văd tare bine, am crezut că erau raţe şi pescăruşi. Asta până ce am făcut o plimbare şi am constatat că pe lângă ele, lacul găzduia o mulţime de lebede. Atăt de multe cum nu văzusem niciodată, o splendoare de peisaj, pe care nu-l puteam fotografia că eram fără aparat. Dar desigur, că ulterior am remediat situaţia.

    Pluteau lin pe apa albastră, netulburată, parcă aşteptând să le admirăm. Şi pe bună dreptate, că aşa frumoase, raaaaar găseşti!

     

     Deodată, trei curajoase se apropiară de mal.

     Iară două, fură şi mai curajoase.

    V-am spus eu că aşteptau să le fotografiez?

    Mihnea le-a întins o mână, şoptindu-le să vină la noi. Le-a ademenit cu-un biscuite, în timp ce eu nu mai ştiam cum să surprind mai bine sclipirea albă a penelor şi a stropilor ce formau un mic colier în jurul ondulatului gât.

    Cu ciocul întins spre copil, i-au primit firimiturile şi i-au transmis în şoaptă taine descoperite-n drumurile lor. Nu aş şti să vă spun ce i-au dezăluit, dar cred că erau poveşti despre corăbii naufragiate, piraţi cu mască, domniţe-n văluri lucitoare, cetăţi păzite de cavaleri, nisipuri irizate-n roz, scoici perlate şi cântece curgând din seraiuri azurii.
    Lebăda se-ntoarse-n apă, băiatul se întoarse la mine,…şi GATA! Magia s-a dus…

    Aş mai fi vrut doar să strâng lebăda şi copilul în braţe…

    Dar tot ce am putut cuprinde, a fost doar momentul…păstrat cu multă grijă în suflet, ca să vi-l aduc şi vouă!!!

    Mihaela Dămăceanu