Această postare participă la rubrica Miercurea fără cuvinte iniţiată de Carmen pe blogul ei.
Mihaela Dămăceanu
Lună: august 2014
-
Gem de caise pentru iarnă
Ca să mai îmi mut mintea de la plecarea în concediu, m-am hotărât să vă scriu despre gemul de caise făcut la mama, că tot stau pozele frumuşel în telefon şi aşteaptă să le vadă şi pe ele cineva :))În postarea despre compotul de prune, vă arătam o mulţime de borcane şi vă spuneam că au fost umplute toate. O parte din ele şi cu gem de caise pentru iarnă, unul dintre gemurile preferate ale familiei. Am folosit şi sâmburii de caisă, datorită proprietăţilor extraordinare pe care le au, lucru descoperit recent în acest articol foarte bun din Formula As, despre beneficiile caiselor şi sâmburilor de caise.
-
Festivalul armenilor
Duminică am fost la Festivalul Strada Armenească, unde am admirat în primul rând biserica deosebit de frumoasă în interior şi am băut o cafea la nisip. Imediat la intrare, era un şah mare unde câţiva copii se jucau, iar în partea dreaptă am fotografiat o cruce din rocă vulcanică, ridicată în memoria victimelor Genocidului armenilor din 1915, cel despre care am aflat şi am dat câteva indicaţii în postarea despre Bastarda Istanbulului, carte dedicată de Elif Shafak supravieţuitorilor acestui genocid. Pentru opinia ei asupra faptului că statul turc nu a recunoscut, nu şi-a asumat şi nu şi-a cerut scuze pentru ororile genocidului asupra armenilor a fost acuzată de ofensă la adresa statului turc.Pe gardul bisericii erau fotografiile operelor unor importanţi pictori armeni. Astfel, am aflat că Theodor Aman a fost armean, la fel şi pictorul rus Ivan Aivazovski. Iar despre Arshile Gorky am aflat că a supravieţuit genocidului şi a reuşit să emigreze în America.
Cum am spus şi ieri, am doar câteva fotografii, căci mi s-a terminat bateria şi am ratat interiorul bisericii şi bătaia cu apă. Sigur că Mihnea a participat la aceasta şi a fost foarte entuziasmat. Nu ştiu ce semnifică, dar a fost un moment drăguţ, în care mulţi copii, dar nu numai, s-au stropit cu apă timp de vreo 40 de minute, în timp ce un grup de fete încinseseră o horă tradiţională. Domnişoarele dansau cu suflet sub razele puternice ale soarelui şi stropii de apă ce veneau necontenit asupra lor, din puştile mereu pline ale copiilor încântaţi.Nouă chiar ne-a plăcut!
Înainte de această bătaie, făcusem o plimbare şi pe strada Armenească, unde erau tot felul de standuri şi tarabe cu bijuterii, covoare armeneşti, sucuri şi cafea la nisip. Am fi stat mai mult, dar cum Mihnea era ud din cap până-n vârful adidaşilor, am scos şi am stors bine tricoul, îndreptându-ne casă. Când am ajuns, pantalonii erau aproape uscaţi, atât era de cald.
Această postare participă la rubrica lui Carmen: Miercurea fără cuvinte. Şi iartă-mă, draga mea, pentru cât de multe cuvinte am pus azi aici.
wordless wednesday create with joy
Mihaela Dămăceanu
-
Stare de fapt
Dragele mele,Am început week-end-ul trecut cu energia pe cote de avarie. De obicei vinerea sunt aşa, dar acum starea a continuat şi sâmbătă dimineaţa, când m-am trezit cu gândul de a face măcar o postare pentru săptămâna aceasta, în avans. Nu prea mi-a ieşit. Am o mulţime de idei şi de drafturi, dar energia de a le duce la capăt lipseşte cu desăvârşire.
Căci mintea mea nu este decât la valuri înspumate, la culorile schimbătoare ale mării şi la nisipul fin şi călduţ Nu mai am prea mult până ajung să le văd şi să zburd în apa mării. Realmente număr zilele. Mai sunt foarte puţine, dar ştiam eu de ce vroiam două concedii pe an, că din august până-n august, anul este al naibii de lung când îl mergi doar la serviciu. Ei, dar mă bucur că totuşi mergem în concediu şi până atunci poate mai scriu ceva rânduri sau mai postez câteva poze pe aici.Până la urmă am reuşit în week-end să mă mobilizez să fac ceva curăţenie puţin mai serioasă, ceva dulce şi papa bun. Şi am mai fost şi la festivalul „Strada Armenească” al cărui punct culminant pentru noi şi absolut fascinant pentru Mihnea, a fost bătaia cu apă. Am nişte fotografii pentru mâine, că azi a greeeeu, dar bateria telefonului s-a terminat exact la momentul cel mai interesant.A, şi o veste bună pentru mine este că azi se pare că îmi iau o cameră foto.Deci,vă pup şi vă ofer un trandafir din gradina mamei mele!
Mihaela Dămăceanu, simţindu-se nerăbdătoare -
Lingura pictată
A trecut multă vreme de când nu v-am mai arătat nimic pictat de Mihnea. În parte pentru că nici nu a mai lucrat decât puţin, dar în parte şi pentru că am cam neglijat eu.
Această lingură de lemn a fost pictată la şcoală şi a adus-o acasă la sfârşit de an şcolar.
De atunci tot vreau să o fotografiez şi abia acum am reuşit.
Pot spune că fotografiile nu îmi ies prea bine de când ni s-a stricat aparatul foto şi că în realitate lingura pictată este mai frumoasă decât în pozele mele.
Nu este chiar spectaculoasă, dar că întotdeauna, îmi pare că a combinat frumos culorile.
Acum pot spune că m-am obişnuit cu ea, dar când am văzut-o prima oară, am rămas cu un mare WOW pe chip şi desigur că am admirat-o sincer.
Mihnea Dămăceanu
