Cineva tare drag sufletului meu a fost o perioada prin preajma si a concluzionat ca nu pricepe de ce mi-am pierdut încrederea în mine.
Şi dacă tot a concluzionat şi tot este un om de superacţiune, a amestecat ceva uleiuri aromate 🙂 din care a ieşit soluţia problemei. Plus că a mai făcut ceva pentru care nu am cuvinte suficiente de mulţumire: m-a ascultat atâta de mult, de-mi părea şi nefiresc.
Trăim într-un fel de vremuri pe care nu le voi caracteriza acum. Dar observ cât de mult vorbim cu toţii şi cât de puţin îi ASCULTĂM pe alţii. Nu pricep de ce e aşa, nu pricep cum de suntem atât de nevorbiţi şi ce înseamnă asta. Unul din motivele pentru care nu am mai scris nimic pe-aici, a fost şi acesta. Mi-am zis să mai tac puţin, că prea mult mi-am dat cu părerea.
Surpriza a fost că am tăcut doar aici, în rest…părea că nu mai vorbisem de o juma’ de secol.
Am avut şi treburi, am bifat, totuşi, nişte chestii bune prin viaţa reală. Nu a fost nici timp de scris pe blog, nici rostul lui nu prea îl mai găseam.
„Şi totuşi, ce ai vrea să faci la pensie?” m-a întrebat cineva într-o discuţie importantă. „Blogging, evident” am scos fără nicio ezitare. Pentru că în acele secunde nu ştiam nimic mai interesant, mai plăcut, mai crescător de suflet, preocupări şi prietenii frumoase. Nici acum nu stiu.
Am dat răspunsul acesta acum vreo 3 luni şi cu toate astea nu vedeam de ce mi-aş mai da şi eu cu părerea pe Internet. Că e mult prea plin de păreri, uneori mă doare şi capul.
Alt moment a fost la biserică, în duminica pescuirii minunate. În finalul predicii, părintele se întreba dacă atunci când simţim că nu mai putem, că am depus prea mult efort pentru ceva, că trebuie să ne oprim pentru că efortul e nejustificat…mai are vreun rost sa continuăm sau trebuie să punem punct acelui ceva.
„Poate că da”, aşa a încheiat predica.
Întrucât eu mă tot gândisem ce voi face cu blogul, sigur că am interpretat că mi s-a dat un răspuns.
Şi, iată-mă, azi am reuşit să scriu vreo două vorbe, se vede că mi-a revenit încrederea 🙂 🙂
Bine v-am regăsit şi la mulţi ani sărbătoriţilor de azi!
Vă mulţumesc pentru că îmi sunteţi alături!
Dacă vă place ce citiţi, dacă vă e de folos sau vă impresionează cu ceva, vă puteţi abona la blog (în casuţa de abonare din dreapta sus) sau puteţi da un like paginii de Facebook a Blogului de familie.
Lasă un răspuns