Am lipsit mult de pe blog, asa cum probabil ati observat. Nu am prea avut o stare de scris. Sper ca aceasta situatie se va schimba si imi voi regasi cheful de povestit online.
Lună: aprilie 2016
-
Zi mai buna, multumiri si chef de vorba
Mi-au revenit vorbele acasa. Sincera sa fiu, nici nu stiu cum de le-am gasit, ca dimineata m-am trezit cu un sentiment de sfarsire in mine, ca mi-a luat o ora sa deliberez daca vin la serviciu, ‘au ba.
Dar am altele mai importante sa va comunic, asa ca las sfarselile mele si va multumesc din tot sufletul meu de blogger, de om, de prieten si de nasa.
-
Ajutor pentru Cristian
Cristian este finul nostru. Si este un COPIL de 8 ani. Atata are, doar 8 ani. Un sufletel curat, pur si bun, asa cum sunt copiii. Si nu inteleg, nu pot sa inteleg de ce. Stiu ca sunt lucruri pe care nu avem cum sa le intelegem… Si totusi, nu pot sa ma intreb.De doua saptamani suntem in stare de soc, de frica, de rugaciune. M-am tot luptat sa functionez, intr-o oarecare masura am si reusit, dar au fost zile in care nimic nu am putut a face. Pana acum trei zile, nici prin cap nu mi-a trecut sa scriu. Dar apoi mi-am amintit ca am un blog si daca tot il am, si daca tot am norocul de a fi citita de niste oameni pe care-i iubesc si pe care-i respect, am zis ca trebuie sa scriu aici.
-
Atat de impresionata
Atat am fost de impresionata, ca nici nu am putut scrie pe aici despre subiect. A trecut ceva timp de cand Iulia a povestit cum a ajutat pe cineva sa se lase de fumat.
Am scris un comentariu cam trist acolo si am fost foarte miscata de faptul ca atatea fete pe care nu le cunosc au sarit sa imi dea sfaturi, sa imi povesteasca, sa ma convinga.