Lună: ianuarie 2017

  • Rezistenta la schimbare apare simultan cu dorinta de schimbare. Cum sa o invingem(P)

    Rezistenta la schimbare apare simultan cu dorinta de schimbare. Cum sa o invingem(P)

    Stiti, mie imi place teribil schimbarea. Iubesc energia si entuziasmul generate de schimbarile bune. Pasiunea cu care incep sa scormonesc dupa informatii noi. Satisfactia ce apare la fiecare mica etapa sau pas parcurs.

    Ce schimbari am facut

    Atat de mult imi plac schimbarile, incat am facut cateva serioase.

    Am renuntat la postul meu de profesor titular, doar ca sa ma intorc in Bucurestiul foarte iubit la momentul acela. Apoi am renuntat de tot la invatamant, ca sa incerc cu degetul mic lumea oamenilor de afaceri. M-am mai apucat de o scoala si am ajuns sa fac tot altceva decat scolile mele. Am plecat si de la serviciul acesta, si din Bucurestiul care ajunsese sa ma oboseasca prea tare…doar ca… dupa un an sa ma intorc in aceleasi locuri si rosturi.

    Pot sa mai adaug nu stiu cate locuinte si prea multe-de-numarat mutari si as mai avea de insirat…, dar ati inteles ideea. Doar de vise mai vreau sa pomenesc. Un car, un vagon, un tren intreg…Macar pe sfertul sfertului de mi-ar iesi 🙂

    Paranteza 1: a nu se intelege din randurile de mai sus, ca nu am tot respectul si admiratia pentru constanta, pentru efort sustinut si pentru oamenii care desfasoara si se desfasoara toute la vie intr-o singura meserie. A se intelege doar ca EU nu m-am putut imagina pe mine, facand un singur lucru 30 de ani de viata activa. Cand am simtit ca potentialul de entuziasm pentru o activitate scade in ritm accelerat, mi-am luat zborul spre alta. Paradoxal este ca sunt informata despre rolul constantei in performanta.

    Paranteza 2: a nu se intelege nici ca vreau sa ma laud, obiceiul meu este sa imi analizez slabiciunile, nu sa ma laud pe blog. Iar analiza slabiciunilor o fac din doua motive: o data pentru ca vreau sa le diminuez, si a doua pentru ca nu imi pare fair sa le analizez pe ale altora.

    Rezistenta la schimbare e mereu alaturi de dorinta

    Inchizand toate parantezele, ceea ce am vrut de la insiruirea schimbarilor este intelegerea contextului in care-mi plimb gandurile prin lume, si anume faptul ca iubesc schimbarile.

    Cu toate acestea, se impun doua precizari:

    • si in mine, si in multi alti oameni, exista rezistenta la schimbare;
    • aceasta rezistenta la schimbare se amplifica cu varsta. Nu stiu daca exponential, voi studia  🙂

    In acest context, chiar nu pot sa pricep. Nici in ruptul capului nu inteleg de ce imi e atat de greu sa imi schimb integral stilul de viata. Sa adopt un stil de viata sanatos, cu tot ce presupune el. Adica sa reusesc ca in acelasi interval de timp sa ma ocup/ preocup si sa efectuez toate cele 3 componente ale vietii sanatoase: somn, alimentatie si MISCARE.

    Citesc de 100 de ani. Aud tot de atatia ani (evident, exagerez serios). Dar nu exagerez cand spun ca am auzit de sute de ori ce inseamna viata sanatoasa.

    Deschizi o revista…iti sare in ochi un articol despre una sau doua, sau toate cele trei componente. Deschizi televizorul si auzi: „pentru o viata sanatoasa faceti cel putin 30 de minute de miscare pe zi.” Pana si in romane oamenii mananca sanatos, pana si pe blogurile americane se alearga dimineata (nu am spus realitatea americana-ca ea e cam obeza).

    La ce schimbare intampin cea mai mare rezistenta

    Numai eu, NU si NU. Cu miscarea, fetelor! Asta-i marea buba a vietii mele. Cu alimentatia m-am straduit. Cu somnul stau binisor.

    Cu miscarea sunt o catastrofa, cam cu spatele ca in poza de mai sus (de ce stateam cu spatele la baiat nu pot sa pricep :)) Si nu e de la varsta. Recunosc, cu jena si sinceritate, ca niciodata nu am facut miscare. Exceptand desigur, orele de „educatie fizica” din scoala si mersul foarte rapid de pe strada.

    V-as povesti mai multe despre cum radeau copiii la probele de rezistenta si viteza, dar o voi face altadata, ca presimt iarasi un articol lung 🙂

    Ca sa fiu sigura ca nu pierd esentialul, va scriu acum ca o parte din gandurile acestea au ajuns pe blog datorita unei campanii frumoase la care particip. Este vorba de #Articulo-Ruginoza, o campanie prin care Secom urmareste sa ne ajute in lupta cu degradarea articulatiilor, prin popularizarea produsului lor specific #MSMdelaSecom si prin miscare.

    Mi s-a parut o idee foarte buna sa determini bloggerii sa faca miscare si sa scrie la cald despre modalitatile de a intarzia ruginirea articulaţiilor. Mi-a placut si termenul de ruginoza a articulaţiilor, este simpatic, nu-i asa?

    Dar cel mai mult si mai mult, mi-a placut faptul ca datorita lor am facut miscare. Va spun sincer ca nu m-as fi mobilizat de una singura. Este momentul sa le multumesc pentru ideea frumoasa pe care au avut-o, adica cea de a ne determina sa facem miscare.

    Revenind la firul intrerupt al actiunii de schimbare a stilului de viata, ma gandisem de multe ori de ce e atat de greu sa schimbi obiceiuri. Stilul de viata este format din mai multe obiceiuri, iar acestea trebuie schimbate pe rand. Stiu asta. Dar si stiind, lucrurile nu se intampla usor.

    Pentru ca treburi, pentru ca vechime, pentru ca ritual, pentru ca… comoditate.

    Cam cat ar trebui sa fie dorinta de schimbare

    Si pentru ca exista in noi rezistenta la schimbare. Iar aceasta rezistenta exista chiar si cand avem dorinta. Daca dorinta e 51%, atunci se intampla schimbarea. Daca dorinta e 49%, atunci rezistenta e 51% si schimbarea nu se produce. Aceste cifre nu provin din studiile cercetatorilor britanici, ci din vasta si complexa mea experienta de viata. Deci sunt crase aproximari, nu le luati drept certitudini 🙂

    La toate aceste lucruri ma gandisem ultima oara vara trecuta. Coborand de pe Ceahlau, constatam cu incantare cat de bine pot sa ma simt.

    Ma refer la simtirea psihica, ca fizic imi cam tremurau picioarele. Si in zilele urmatoare abia te misti, toata lumea stie asta.

    Dar linistea mintii e mare lucru si pe masura ce avansezi in varsta iti lipseste din ce in ce mai mult.

    Imi propusesem sa ma apuc de sport. Asa cum pot eu, in ritm lent.

    Al doilea moment de jena este recunoasterea faptului ca nu mi-a iesit treaba asta. Am urcat pe scari, renuntand cateva zile la lift. Dar comoditatea si ispita vitezei au castigat mica batalie 🙂

    Mintea mea incerca sa afle de ce. Mi-a raspuns psihologul ca in toti oamenii exista rezistenta la schimbare, chiar si atunci cand, de fapt, o doresc.

    De ce apare rezistenta la schimbare

    Am derulat in minte filmul vietii, incercand sa inteleg mai bine rezistenta aceasta. Am identificat la mine, mai multe tipuri de rezistenta/comportament:

    • opozitia la schimbare atunci cand nu cunosti sau nu crezi ca aceasta iti aduce beneficii. Aici nu intra miscarea, cunosc prea bine ca ea aduce beneficii. Dar rad de mine si acuma, cum nu pricepeam ca masina de spalat vase poate fi foarte utila la casa omului 🙂
    • rezistenta la schimbarea pe care vor sa ti-o impuna altii. Nu ma consider nici incapatanata, nici aiurea orgolioasa. Dar cand altii vor sa imi impuna lucruri, devin. Uneori la modul inconstient, alteori la modul perfect constient.
    • rezistenta la schimbare, datorata suprasaturatiei. Asa am patit in scoala cu anumiti scriitori. Slava cerului ca m-a apucat rar! Pe cat de mult a scris Sadoveanu si pe cat de mult l-am studiat(noi) in scoala, pe atata m-am incapatanat eu sa nu il citesc. Dumbrava minunata, Baltagul si Fratii Jderi si am refuzat sa il mai citesc. Nimeni nu e perfect, ce sa fac 🙂
    • rezistenta generata de teama de a te expune. Aceasta este cam inconstienta uneori si multi oameni nu ar admite-o in ruptul capului. Stiu eu cativa, pe cuvant. Ti se pare ca te faci de ras, ti se pare ca oamenii vor rade. Ti se pare ca nu trebuie sa le inveti si faci pe toate. Asa ca mai bine stai cuminte in bancuta ta!
    • rezistenta generata de comoditate. Aici nu ti se mai pare nimic, ori recunosti, ori nu. Dar e mai simplu, mai comod, mai rapid si mai usor sa faci doar ce stii si cum stii. Dupa care te intrebi de ce nu se schimba lucrurile, situatiile, viata.
    • generata de lipsa de bani. O aud foarte des pe asta si o stiu bine si de pe pielea mea. In general, nu ne ajung banii sa le facem pe toate pe care le vrem. Solutia este sa analizam si apoi sa prioritizam,  dar aceasta idee necesita un articol separat. Pentru ce este important sufletului nostru, e cazul sa bugetam banii. La fel pentru ce este important sufletului copilului si sotului.

    Cam acestea le-am descoperit eu. Sigur mai exista, ca incepusem sa scriu cu vreo trei in minte si in timp ce scriam mai mi-au venit idei. V-am sfatuit sa scrieti, daaa?

    Cum sa invingi rezistenta la schimbare

    Aceasta era o intrebare. Cum sa invingi rezistenta la schimbare, sa o aduci acolo, la 49%?

    Va marturisesc ca in ciuda complexei si foarte serioasei autoanalize 🙂 pe care mi-o fac de ani de zile, nu stiam raspunsul.

    Noroc de psiholog si acuma de Secom 🙂

    1. Schimbarea se face treptat si usor. Tot asa cum exersezi muschiul vointei,-sa spun asa,  cam la fel exersezi si muschiul schimbarii. Am avut tema sa fac mici schimbari timp de  doua saptamani. Cum ar fi sa schimb ordinea in care fac treburile dimineata. Sa schimb mici portiuni din drumul spre serviciu. Sa cobor mai inainte sau mai departe de statia ta de destinatie. Sa caut in garderoba proprie lucruri pe care nu le-am mai purtat. Sa mai ies in oras. Sa ma mai intalnesc cu o prietena. Marunte, deci. Si nu trebuiesc repetate. Ideea nu este de a crea o alta rutina sau obicei (acest lucru necesita mai multa treaba si consuma mai multa energie-e alta etapa), ci de a deschide calea schimbarii. Asta inseamna ca activitatile noi nu le repeti. Trebuie doar sa fie usoare si altele.
    2. Sa lasi mintea deschisa si sa profiti de ocaziile care apar. Sa urci in trenul ce trece pe langa tine. O sa spuneti ca acest lucru este evident, ca toata lumea stie si face. Nu cred! De obicei, lumea este foarte setata si focusata pe ce si-a propus, motiv pentru care ori nu vede trenul, ori nu vrea sa urce in el, pe motiv ca nu ajunge unde trebuie.

    E momentul sa revin la Secom si sa admit ca nu mai departe de anul trecut, poate nu as fi participat la campanie. Lasand la o parte faptul ca nici nu eram in grupul Digital Parents Talks, as fi putut gasi o multime de motive sa nu particip. Pornind de la oboseala, de la alte treburi pe care le faceam, de la programul evenimentelor care presupunea zile de concediu, etc. Anul acesta s-au aliniat altfel planetele si am participat.

    Trenul in care am urcat este campania organizata de Secom.ro

    Compania este lider de autoritate in solutii de medicina integrativa, care raspund nevoilor unui lifestyle sanatos al omului modern. Formula naturala a produsului #MSMdelaSecom ofera suport pentru reducerea durerilor osteorticulare si musculare. Contine 5 ingrediente naturale: MSM (MetilSulfonilMetan OptiMSAM®) si extracte din Gheara diavolului, Curcuma, Boswellia, Gheara matei cu actiune reconstructoare la nivelul tesuturilor. Mai multe informatii gasiti aici.

    In lupta cu #Articulo-Ruginoza, Secom a pregatit un curs de cycling pentru a ne pune in miscare articulatiile si mood-ul.

    Voi povesti separat cum a fost cu miscarea articulatiilor mele in curs de ruginire, cu voia buna ce a insotit-o si cu efectele sportului asupra unui psihic ce-si cauta echilibrul castigator in lupta dintre dorinta si rezistenta la schimbare.


    Daca v-a placut ce ati citit si rezonati cu ideile din text, mi-ati face o mare bucurie distribuind articolul. Am vazut ca ati tinut cont si alta data de rugamintea mea si vreau sa va multumesc pentru ajutor! Chiar se vad rezultate si parca mi-a crescut elanul sa scriu!

  • Digital Parents Talks si iesirea din online

    Digital Parents Talks si iesirea din online

    In urma cu ceva timp, cand tot ce mai stiam pe lume era serviciul, gatitul, temele copilului si blogul, sora mea m-a tras de urechi. Mi-a spus ca am ajuns sa imi refuz orice bucurie si ca tot ce mai fac este doar munca.

    „Nu e chiar asa, ma relaxez citind”, ii spuneam si imi spuneam.

    Dar avea dreptate, vorbele ei mi-au revenit de multe ori in urechi. Observand cum o iesire in centrul orasului semana ca stare cu o excursie din copilarie, imi aminteam cuvintele ei. Am luat niste masuri si lucrurile s-au mai imbunatatit putin. Dar in vara trecuta era cat pe ce sa renunt la blog.

    Noroc de prietenele mele ca nu s-a intamplat asta. Cu multumiri, fetelor!

    Am inceput sa caut solutii. Am iesit afara, am mers in concediu, m-am intalnit cu prietenele si am delegat o parte din treburi. Dupa concediu s-a simtit cea mai mare imbunatatire 🙂

    La inceputul acestui an nu mi-am fixat rezolutii. Mi-a parut ca as mai adauga o fila la stresul cotidian. Asta nu inseamna ca nu am dorinte, ca nu mai vreau sa fac nimic. Inseamna doar ca incerc sa renunt la control. Ca las loc situatiilor noi si bune ce pot aparea.

    Una deja a aparut. Ca raspuns la o discutie generata de o veste nu prea buna, Miruna mi-a intins o mana de ajutor si m-a inscris in  Digital Parents Talks. Multumesc din suflet, Mirunei si Anei!

    Aceasta a fost cauza lipsei mele recente de pe blog.

    Digital Parents Talks este un grup pe Facebook, format dintr-o comunitate de mamici ce scriu pe bloguri personale. Liderul si fondatorul grupului este Ana Nicolescu, jurnalist si blogger la mamicaurbana.ro

    Daca am avut o mica si scurta ezitare, aceasta s-a datorat varstei. Ele sunt tinere, sunt frumoase si active. Ma gandeam ca au copii mici si eu nu prea sunt in target.

    Mi-am luat inima in dinti si mi-am prezentat blogul pe grup. Am avut parte de o primire plina de caldura ce mi-a topit toata indoiala si intrebarile.

    Deja am participat la doua activitati. Mi-a facut atata placere, de parca le-as fi asteptat de cand ma stiu. Sau de cand m-am apucat de scris 🙂 

    Intr-un fel chiar asa este!

    Fetele sunt foarte faine! Atat cat am avut timp, le-am vizitat blogurile. Cum spuneam:tinere, frumoase si pline de energie!

    Deschise. Calde. Comunicative.

    Stiu ca v-am spus la fel despre bloggeritele cu care m-am intalnit personal. Revin si intaresc aceeasi idee!

    Ceea ce inseamna ca pot trage o concluzie. Dupa atatea intalniri cu doamne ce scriu bloguri, pot sa spun cu mana pe inima ca bloggingul este deschidere.

    Pe de o parte, tu deschizi lumii sufletul tau, iar lumea iti deschide calea catre idei, experiente, cunoastere, energie si pozitivism.

    O baie de energie, pozitivism si caldura am trait in zilele acestea.

    Sa le prezint putin pe doamnele din grup! Cu scuzele de rigoare ca nu am rasfoit decat cateva bloguri.

    Ana Nicolescu este mamica urbana si in acelasi timp mamica grupului. Contrar tineretii si privirii candide de copil bun si cuminte, gestioneaza cu deosebita abilitate multe activitati, actiuni ale grupului si ale agentiei ParentingPR.

    A adus in grup mame interesante, multe dintre ele cu abilitati antreprenoriale. Am gasit consultanti nutritionali, cursuri pentru copii(de design, fizica distractiva, business), magazin de produse organice(tot pentru copii), spatiu de lucru pentru freelanceri.

    Una peste alta, fetele au creau un mediu tonic, revigorant si foarte interesant.

    Stiti, uneori este foarte placut sa fii blogger si sa te incarci cu energie.

    Daca va intereseaza grupul mamicilor digitale, conditiile de inscriere sunt doar doua: sa fii parinte si sa ai blog personal.

    Revenind la iesirile din casa, vreau sa va mai spun ca centrul Bucurestiului s-a repozitionat pentru mine, in centrul orasului in care locuiesc. Parca nu mai simt ca merg in excursie cu scoala atunci cand imi plimb pasii pe strazile lui  🙂

    Daca v-a placut acest articol, va rog sa il raspanditi. Si nu doar in Centrul Vechi, merge si prin alte locuri 🙂

    Multumesc!

  • Frica de cutremur si cum am reusit sa uit de ea

    Frica de cutremur si cum am reusit sa uit de ea

    Frica de cutremur are un loc de cinste intre fricile noastre. Am scris anul trecut despre acest subiect si iata ca anul acesta, cuvantul terifiant ma invaluie din toate directiile.

    Marturisesc ca in ceea ce priveste cutremurele, nu am o spaima exagerat de mare. Insa au fost cateva mici in ultima perioada si unul mai maricel in perioada sarbatorilor, astfel incat am mai experimentat niste clipe de teama. Intr-o dimineata in care IAR am auzit la stiri acest cuvant, mi-am amintit lucruri si m-am pornit sa scriu despre subiect.

    Incepem cu cel maricel.

    Ma gaseam intr-o perioada de maxim rasfat, datorat concediului. S-au indurat sefii mari si mici ai serviciului meu, cu vreo doua zile. S-a indurat si statul roman cu alea libere prin lege si m-am autorasfatat cu inca vreo cateva din concediul extra-bine-meritat, asa ca am avut program de bebelus.

    Dormeam cand vroia muschii mei, adica tarziu in noapte.

    Si ne-am leganat binisor

    Prinsa fiind intr-o superinteresanta discutie cu fiul cel destept din dotare :-),  ma legan cu patul mai ceva ca barca pe valuri.

    Incremenesc in interior, cu privirea fixata pe Mihnea. El se opreste din turuiala interesanta, ascultand atent zdranganeala ce se aude de sus.

    Nici nu continua copilul cu alte doua vorbe, ca se misca iar. El cu scaunul cu tot cu rotile, eu cu patul.

    „Cutremur!!!” zic cu o voce pe jumatate gatuita. „Vino incoace!”continui. Si il duc sub grinda. Il iau in brate chiar daca-i mai mare ca mine si il intreb daca s-a speriat. Imi raspunde ca da, dar nu din cauza cutremurului, ci a temerii lui mai vechi legata de locatarii de deasupra noastra, una veche despre care nu v-am povestit.

    Cred si eu ca nu l-a sperit cutremurul. La fabuloasa varsta de 12 ani nu prea stii ce-i aia frica de cutremur si SLAVA CERULUI ca e asa!

    Din vasta lui experienta de viata si cunoastere profunda a lumii- dobandita de pe youtube si alte surse ale Internetului doar de el stiute si apreciate, imi spune ca nu e bine sa stam sub grinda.

    – Zauuu, dar unde sa stam?

    – Nu stiu, mami! Dar daca se intampla ceva cu blocul, atunci asta se datoreaza faptului ca se rup grinzile de rezistenta. Altfel, daca grinzile nu se rup, nu se intampla nimic rau, blocul nu cade, deci degeaba stam sub grinda. Daca se intampla ceva, inseamna ca si grinda se rupe, deci  degeaba stam aici.

    Asta se numeste logica de 12 ani.

    In sinea mea recunosc ca nu suna deloc ilogic. Ii spun ceva, cum ca pica tavanele si grinda ramane – conform vastei mele experiente de viata si cunoastere dobandita din carti si mass-media-.

    Sursele consultate de baiat si retinute de capsorul lui drag, imi raspund ca tavanele/podelele sunt facute tot din niste grinzi, doar ca mai mici decat cele de rezistenta.

    Nu era momentul de continuare a discutiei dintre doua imbratisari si chiar daca mi-a adus niste semne de intrebare, consider ca e momentul sa vedem ce face tati. Dupa presupunerile mele ar fi trebuit sa fie adormit pe canapeaua din living, cu televizorul trancanind.

    Presupunerile erau bune doar partial. Tati adormise, e adevarat, dar niciun cutremur nu il lasa pe tati in starea de adormire. Cea mai usoara(cu ceva mici exagerari de sotie) leganare are efectul unei treziri instantanee a lui tati…din orice somn, oricat ar fi el de profund.

    Familia reintregita intr-o singura camera reia cu maxim interes discutia despre cutremure, grinzi, metode de salvare. Nu scap ocazia de a reaminti tuturora ca nu se merge niciodata la lift/scara.

    Pe informatia asta chiar ca eram sigura, iar micul istet scolit de alte surse, nu m-a contrazis. Eeeeei, se vede treaba ca ceva oi mai sti si eu! Apoi ii mai spun ceva si de asa-zisul triunghi al vietii si cam gata cu ora de educatie despre metodele de supravietuire in caz de cutremur.

    Cel mai important este ca i-am spus si lui tati sa nu mai stea sa asculte pe la TV una si alta, ce tot zic aia de le stiu pe toate si mai ales aia de le prezic pe cutremure.

    Cu grinzile urmeaza sa ma documentez, altceva nu stiu ce sa va zic.

    Panica despre cutremurul ce va sa vina

    Dupa care ii povestesc lui Mihnea cum a ajuns mami la cea mai desteapta concluzie legata de subiect. Aceea de a nu asculta si citi discutii de-astea despre cutremure, că ele nu fac altceva decat sa aduca oamenii intr-o panica cumplita si in pragul infarcturilor.

    Ultima mai depinde si de varsta, e perfect adevarat 🙂

    Si incep sa depan fire de poveste. Se facea ca mami era studenta. Nu studenta pe vremea aceea destul de apropiata de varsta copilului, plus ceva ani. Ca in studentia aia nici eu nu prea stiam ce-i frica de cutremur.

    Pe ala mare-mare il prinsesem in copilarie si deci nu aveam frica prea cuibarita in inimioara tanara si ferice. Altele-mi erau mie grijile pe atuncia: iubiri, distractii si ceva examene, printre altele.

    Frica de cutremure a fost in tura a doua de studentie, aia al carei rost il mai caut si azi 🙂

    Glumesc, ca l-am aflat intre timp.

    Deci eram studenta. Nu mai stateam la camin, ca eram ditamai omu’ cu casa si slujba serioasa de invatat copiii cum se imprietenesc substantele prin eprubete. Aveam cursurile sambata si duminica.

    Nu avusesem eu prea multa minte intr-una din serile de singuratate de garsoniera si cascasem gura la niste de-astia de prezic cutremure. Si tot stateam si ascultam cu din ce in ce mai mare interes. Proportional cu interesul crestea si teama din suflet. Batea inima de era sa plece pe coclauri, mi-a fost si frica pentru ea.

    Nici nu stiu cum am dormit in noptile alea, vreo trei, pana ce urma sa se petreaca urmatorul, cumplitul, groaznicul cutremur.

    Conform marilor prezicatori invitati pe la nu mai stiu ce emisiune tampita de la nu stiu ce post TV, sambata urmatoare intre orele 11 si 12 a.m. venea cutremurul mare.

    Da’ mare, asa ca ala din ’77.

    Si ce credeti ca face fata noastra?

    In loc sa se duca dumneaei frumusel la scoala, la cursurile de oameni seriosi, sa invete ca de-aia mai facea scoala…se duce in parc.

    In Tineretului, ca ma vad si acuma cum stateam caraghioasa pe o banca. Avusesem grija sa ma duc mai spre mijlocul parcului. Ca sa fiu departe de blocuri.

    Si am stat acolo pana m-am saturat.

    Pan’ m-am saturat si am realizat ce caraghioasa pot fi.

    Cand mi-a trecut prin minte ideea ca sunt cumplit de fraiera – de  ma iau dupa toti nebunii si sarlatanii- am plecat inspre scoala si am mai prins ceva din cursurile zilei.

    Si mi-am zis pe drum ca nu voi mai asculta nebuni de-astia cate zile oi mai avea pe lume!

    Mi-am respectat decizia! Sa fie aproape douazeci de ani de-atuncea si pe cuvant ca nu ii mai ascult. Nu numai prezicatori nebuni, ci aproape niciun fel de discutii despre cutremure. Nu citesc nici stiri de-astea, nu ascult decat foarte rar invariabilele discutii de la serviciu.

    Ori incerc sa schimb vorba, ori plec.

    Singura treaba care ma intereseaza referitor la acest subiect este sa aflu masurile de protectie pe care le poti lua TU. Restul sunt vorbe generatoare de panica si stres. Iar astea doua oricum cresc odata cu varsta.

    Nu imi trebuie asa ceva, nu putem influenta si schimba nimic. Nu ai cum sa te feresti, nu stii unde te poate prinde-fereasca Dumnezeu- un asemenea moment. Poti sa innebunesti de frica. Sa te muti de la bloc la casa special pentru a scapa de ele. Si ele te pot surprinde la serviciu sau mai stiu eu pe unde, in vreo cladire cu multe etaje.

    Asadar, e musai sa cercetez cum e cu structurile alea de rezistenta, adica cu grinzile lor si am incheiat subiectul tragicomic despre frica de cutremur.

    Voi sa nu-i ascultati pe ei, ascultati-ma pe mine 🙂


    P.S. Multumesc din tot sufletul pentru sprijinul vostru si distribuirea intr-un numar foarte mare a articolelor precedente!

    Cu aceasta ocazie s-a confirmat vechea noastra zicala, cum ca cine cere nu moare de foame 🙂 Lasand gluma la o parte, se pare ca e important sa ceri ajutorul. De aceea voi indrazni sa va mai rog sa distribuiti articolele care va plac, inclusiv acesta:)

  • Donatii de haine pentru copii si mamele lor

    Donatii de haine pentru copii si mamele lor

    Asa cum am anuntat, revin cu hainele pe care vrem sa le donam. Multumesc celor care au apreciat gecile de vanzare, distribuind postarea. Daca nu as fi avut parte de atata ajutor cu distribuiri pe Facebook, probabil ca orele mele de pozat si editat ramaneau fara rezultate.

    Ma bucur ca au existat cumparatori si sper ca vor fi purtate cu placere! Daca nu ati vazut articolul, poate aruncati un ochi pe el, au ramas gecile de primavara.

    Iar primavara este destul de aproape 🙂

    Ca si data trecuta, voi avea rugamintea sa distribuiti aceasta postare, nu am succes fara ajutorul vostru. Va multumesc de pe-acuma si sper sa va placa si aceste hainute.

    Si daca tot veni vorba de ajutor… si daca tot am vazut ca uneori e bine sa mai si ceri 🙂 v-as mai ruga sa dati un like paginii de Facebook a blogului, ca vreau sa ii acord mai multa atentie.

    O gasiti dand click pe linkul urmator, evident se numeste  Blog-de-familie.

    1. Geaca PUMA pentru baieti.

    STARE: foarte buna, cu exceptia a doua pete mici de spray albastru. Am baiat graffer, ce sa fac 🙂 Dupa parerea mea, pot fi acoperite usor cu doua embleme. Una este pe maneca stanga si cealalta pe buzunarul drept.

    MARIME: XS dupa standardele din US si UK, 40-42 Germania si Italia. Mihnea a purtat-o la 10 ani, el este peste medie la standardele de inaltime.

    2 Un tricou galben fosforescent, care mie imi place foarte mult! Multumim, matusica!

    Ca orice culoare fosforescenta, are o tenta verzuie, culoarea reala nefiind chiar atat de tare ca cea din fotografii.

    STARE: foarte buna, a fost imbracat de doua-trei ori. Si acesta i-a ramas mic 🙂

    MARCA: COOLCAT (din Olanda)

    MARIME: 158-164 cm

    REZERVAT

    3. Tricou albastru

    Stare: foarte buna

    Marime: 152 cm

    REZERVAT

    4. Jeans maro de dama

    Stare: foarte buna

    Marime: EUR: 19, GB: 12 P, RUS: 43-160.
    Nu stiu cat va ajuta toate marimile astea, dupa ceea ce stim noi ar fi cam pentru marimea 46.

    Au elastic pe interiorul beteliei, se vede in poza, este partea neagra a beteliei.

    5. Fusta de dama din catifea reiata

    Stare: foarte buna

    Marime: as zice ca este cam 46 pe care il stiam noi odata 🙂 Nu are eticheta.

    Culoarea este mult mai putin intensa decat in poze.

    6. 3 perechi de jeansi pentru baieti.

    Marime: 164 cm

    Nu sunt chiar asa de asemanatori intre ei. Poze, ce sa fac 🙂

    7. Jeansi de dama

    Stare: foarte buna

    Marime: cam 44 a noastra.
    Stiu ca la jeansi marimile sunt cu 30, dar mie astea nu imi spun nimic. Sunt evazati si au pana jos acel model pe piciorul drept. Nu este chiar asa de evident ca in poza.

    8. Camasa gri pentru baieti

    Stare: foarte buna

    Marime: potrivita la inaltime de 146-152 cm

    REZERVATA

    9. Bluza pentru baieti

    Stare: foarte buna

    Marime: 164 cm

    Va multumesc pentru vizionare si va rog din nou sa distribuiti articolul. Evident, daca vi se par dragute. Chiar daca voua nu vi se potrivesc sau nu agreati ideea de haine second hand, sunt oameni care nu au probleme cu aceasta idee. Acum sunt sigura de asta!

    Cine este interesat, ma gaseste la una din urmatoarele adrese de mail:

    mihatoza@yahoo.com

    shoppingshop2010@ymail.com

    Raspund si fac rezervarile in ordinea in care intra mailurile.

    Cu fetele care locuiesc in Bucuresti, ma pot intalni personal, eventual in zona Bucur Obor, iar pentru a trimite in alte localitati am nevoie de adresa domiciliului si de contravaloarea taxelor postale. Ne auzim pe mail.

    MULTUMESC SI SPER SA VA PLACA CEVA!

     

  • De vanzare geci pentru baieti. Ieftine si dragute

    De vanzare geci pentru baieti. Ieftine si dragute

    Acum e adevarat ca mie nu au cum sa imi para altfel decat dragute, ca doar le-a purtat Mihnea 🙂 Dar pe unele chiar nu mi-a venit sa le dau, de drag ce mi-a fost de ele. Si le-am tot pus deoparte de fiecare data cand am dat haine.

    Insa e cam enervant sa umpli sifonierul si camara cu hainele copilului si sa le tot verifici primavara si toamna, sa sortezi de mai multe ori aceleasi haine si hainute, geci si gecute.

    Am facut curat si m-am invrednicit sa le fotografiez. Sa nu ma intrebati cat timp mi-a luat, daaaa?

    Le scoatem deci la vanzare. In etape. In curand urmeaza si cele de donat. Ca e cazul sa mai donez si pe blog nu doar prin vecini, ca sa mai aveti si voi motive sa veniti pe aici 🙂

    1. Geaca de iarna, kaki cu portocaliu. Preferata mea si a intregii case 🙂

    Dupa cum vedeti, are gluga, este foarte groasa si dublata cu fleece portocaliu.

    Stare: foarte buna

    Marime: 158 cm

    Pret: 30 lei

    VANDUTA

    2. Geaca de iarna

    Are gluga detasabila si este foarte groasa.

    Stare: buna

    Marimea nu este mentionata, dar se potriveste pentru 8-9 ani

    Pret: 30 lei

    VANDUTA

    3. Geaca neagra de la H&M

    Este putin mai subtire decat celelalte doua si are o terminatie la maneci ce se foloseste ca manusa.

    Stare: foarte buna

    Marime potrivita la 11-12 ani

    Pret: 30 lei

    VANDUTA

    4. Geaca HILFIGER DENIM.

    Este o geaca de primavara, fara gluga si in stare foarte buna. Imi place foarte mult geaca aceasta, daca nu ma rotunjeam prin anumite zone mijlocii ale corpului 🙂 as fi oprit-o pentru mine. A fost imbracata de doua ori.

    Stare: foarte buna

    Marime: 164 cm

    Pret: 30 lei

    REZERVATA

    5. Geaca de primavara marca SPRIDERSTORES

    A fost purtata tot foarte putin, Mihnea primeste multe haine din Olanda, de la cumnata mea draga  si creste prea repede, astfel ca unele ii raman mici prea repede.

    6. Geaca de dama pentru ploaie si vant.

    Stiu ca am scris in titlu geci pentru baieti, dar si pe aceasta am plimbat-o prin valize 🙂

    Are gluga, este dintr-un material impermeabil dar nu este fas. Este grosut, merge si cand nu e ploaie. Potrivita pentru primavara si toamna.

    Stare: foarte buna

    Marime: XL

    Pret: 30 lei

    7. Geaca de primavara, din fas.

    Stare: foarte buna

    Marime: 11-12 ani

    Pret: 30 lei

    8. Doua perechi de blue-jeans, tot via Olanda, imbracati fiecare de doar doua ori pentru ca i-au ramas mici.

    Stare: foarte buna

    Marca: COOLCAT

    Marime: 164 – 170 cm, model strans pe picior

    Pret: 15 lei bucata

    Atat pentru ziua de astazi, urmeaza inca o tura cu cele pe care vrem sa le donam.

    Doar doua vorbe serioase despre afirmatia mea ca sunt dragute.

    Stiu ca nu se discuta despre gusturi, stiu cat sunt de relative. Aceasta postare este un fel de experiment ce va fi facut in etape. Am mai multe idei in minte si sper sa le pun in aplicare, fara sa ma mai impiedic in ganduri despre ce cred unii sau altii.

    Nu sunt pentru toata lumea, unora poate nu le plac, altora poate nu le place ideea de haine second-hand. Sau nu aveti baieti, sau nu va vin marimile sau cine stie ce alte situatii.

    Dar daca vi se par dragute sau convenabile la pret, am rugamintea de a incerca sa distribuiti pe retelele sociale pentru a ajunge la mai multa lume.

    Poate ca alti cititori au nevoie de geci ieftine.

    VA MULTUMESC!!!

    Ma puteti gasi la adresa de mail mihatoza@yahoo.com sau shoppingshop2010@ymail.com

  • Calendarul cheltuielilor de care nu prea tinem cont

    Calendarul cheltuielilor de care nu prea tinem cont

    Sau calendarul cheltuielilor de care nu tinem intotdeauna cont. In sensul ca de multe din ele uitam si niciodata nu le adunam intr-un singur loc. Eu, cel putin, asa patesc.

    A trecut mult timp de cand notam cheltuielile casei. De la inceputul anului trecut am si reusit sa economisim 10% din salariul meu, timp de 8 luni din an. Apoi a intervenit o situatie dificila, despre care intentionez sa va povestesc si din cauza ei nu am mai putut continua bunul obicei.

    Dar in perioada celor 8 luni am constatat ca mereu era cate o ispita ce vroia sa ma opreasca din actiunea de economisire. Bugetul pe care il facusem noi includea ratele la banca, cheltuielile generate de casa, bugetul pentru mancare si restul era la diverse si distractie.

    In fiecare luna speram ca va ramane ceva si pentru distractie. Credeti ca s-a intamplat asa ceva?

    Motivul pentru care nu am reusit aceasta (in afara de concediu) este ca diversele se consumau mereu pe evenimente neprevazute.

    Nu stiu exact care este termenul corect, caci nu e neprevazute dar nu am altul mai bun. Toate neprevazutele astea erau de fapt predictibile, doar ca eu nu le realizam pe toate la timp. Si la o analiza mai atenta am constatat ca acestea apar in fiecare luna. Si nu cate una, ci mai multe. De aici dificultatea mea de a tine cont de ele. De majoritatea imi aminteam cu o saptamana sau cateva zile inainte si nu le includeam in buget.

    Care sunt cheltuielile de care nu tin mereu cont

    Acum incerc sa fac un exercitiu prin care sa le adun aproape pe toate, ca sa nu mai fiu asa luata prin surprindere, la fel ca transportatorii nostri la aparitia iernii 🙂

    Sunt sigura ca ceva tot imi va scapa 🙂 De aceea zic aproape toate. Dar tot este un pas inainte sa adun cat mai mulea din cheltuielile ce imi destabilizeaza bugetul pe motiv ca eu uit sa le iau in calcul pe toate:

    Acestea includ:

    • sarbatorile mari ale anului: Craciunul, Pastele.
    • zilele de nastere ale membrilor familiei, ale parintilor si prietenilor apropiati. Pentru unii luam in calcul si zilele onomastice. Daca in aceasta casa pe toti ne cheama aproape la fel, va dati seama ca e treaba serioasa pe 8 noiembrie. Iar pe parintii mei ii cheama Constantin si Elena!
    • zilele de nastere ale colegilor in situatia in care la serviciu se strang bani.  Aceste sume sunt de obicei micute, dar am patit de cateva ori la final de luna sa ma imprumut pentru asta. Atentie mai mare acord celor care imi sunt mai apropiati si carora doresc  in mod special sa le daruiesc ceva, separat de ce strang toti colegii. Zilele de nastere ale colegilor si prietenilor copiilor. Aici se pot programa cu aproximatie doar cateva, adica ale celor vechi la care se merge aproape anual.  Luam in calcul ca apr si colegi sau prieteni noi.
    • concediul anual si celelalte iesiri mai scurte din timpul anului, daca este cazul. Taberele si excursiile in care trimitem copiii.
    • cheltuielile ocazionate de inceperea anului scolar.
    • cursurile si activitatile extrascolare ale copilului. De obicei le facem in timpul anului scolar dar sunt multi parinti care au nevoie si in vacante.
    • cele 3 luni de iarna plus noiembrie si martie, in care  intretinerea este la cote duble sau aproape triple.
    • luna martie cu cheltuielile ei specifice, martisoarele si cadourile de ziua femeii.
    • micile reparatii din casa, schimbarea unor electrocasnice sau a unor piese de mobilier si la cativa ani un fond mai mare pentru zugraveala.
    • fiecare luna cu care incepe un nou anotimp, cu cheltuielile vestimentare ale copilului. Pana la adolescenta cresc de la an la an, la noi rarisim s-a intamplat ca de la o iarna la alta sa ii mai vina ceva haine. Uneori nici cele din primavara nu i se mai potrivesc in  toamna, dar aici mai sunt exceptii.
    • incepand din octombrie si pana la sfarsitul lui mai, am ajuns la varsta in care a trebuit sa introducem meditatii. La noi a devenit obligatorie engleza-munca depusa de mine nu a avut rezultatele pe care le astempam si la fel si matematica.

    Cam acestea sunt cheltuielile ce ne dau bugetele peste cap in situatia in care suntem cu banii la limita. Majoritatea dintre ele nu sunt neprevazute, le stim in fiecare an dar nu le luam in calcul pe toate. Facem din ele atat cat putem si ne bulversam bugetul in situatia in care acesta este strans. Scopul acestei postari este de a le aduna pe toate intr-un loc si a  vedea cum le acoperim mai bine.

    Calendarul cheltuielilor de care nu tinem cont mereu

    O sa fac o exemplificare lunara pe cazul familiei noastre:

    • ianuarie: luna cu intretinere maxima si cu buget de obicei afectat de sarbatorile mari ale sfarsitului de an. Zilele de nastere a 2 prieteni apropiati
    • februarie: luna cu intretinere maxima, Valentine’s day-o cheltuiala foarte mica in cazul nostru, dar poate exista si ea.
    • martie: intretinere inca mare, martisoarele si cheltuielile generate de 8 Martie, zile de nastere ale soacrei si cumnatei mele, ceva reparatii prin casa, haine pentru Mihnea, ceva cheltuieli medicale(analize si ceva vizite la medici sau dentist).
    • aprilie: intretinere maricica, Pastele, ziua tatalui meu, ziua de nastere a unui vechi prieten a lui Mihnea.
    • mai: ziua de nastere a lui Mihnea, intretinerea scade dar incepem sa ne gandim la concediul din vara, posibil o iesire de cateva zile din Bucuresti, sfintii Constantin si Elena.
    • iunie-iulie: una din cheltuielile importante ale anului-concediul principal, de obicei 7 zile dar poate fi si mai mult. Ziua de nastere a sotului meu, a surorii mele si inca 2 prietene foarte bune. Aniversarea casatoriei noastre. Haine de vara pentru Mihnea.
    • august: posibil o iesire de cateva zile din Bucuresti, Sfanta Maria si onomastica catorva prietene, plus trei zile de nastere, poate si o tabara pentru Mihnea(dar aceasta s-ar plati din iunie).
    • septembrie: inceput de an scolar, ziua mea de nastere si cea a mamei, ceva cheltuieli medicale, haine de toamna pentru Mihnea.
    • octombrie: o excursie a lui Mihnea de Halloween, reparatii prin casa, eventual un aragaz nou.
    • noiembrie: incepe sa creasca intretinerea, Sfintii Mihail si Gavriil, doua zile de nastere ale unor persoane dragi si a unui prieten a lui Mihnea, hostingul pentru blog, haine de iarna pentru baiat.
    • decembrie: intretinere mare, Craciunul si Revelionul, mici cadouri pentru evenimentele organizate la scoala.

    Adaugam din octombrie pana in iunie meditatiile la cele doua materii, cursul lui Mihnea si ceva mici schimbari prin casa.

    In principiu cam acestea ar fi!

    Este prima data cand incerc sa le contorizez pe toate, sper sa ne fie de folos.

    De asemenea sper sa va fie si voua de folos, organizarea acestor cheltuieli ar putea duce la un rezultat mai bun al sumei economisite si la mai putine derapaje in bugetul familiei.

    Voi va faceti un astfel de calendar al cheltuielilor sau tineti cont de cat mai multe din ele?


    Daca v-a placut acest articol, daca il considerati util, daca vreti sa il pastrati undeva sau sa il citeasca si altii, va rog sa il distribuiti. Acest lucru ajuta blogul sa creasca, iar mie imi trimiteti un semnal ca nu muncesc chiar degeaba aici 🙂 

    Si daca va mai si abonati la blog, ma ajutati sa scriu mai des si mai bine. In felul acesta pastram legatura si aprindeti o scanteioara care pastreaza un vis!

    VA MULTUMESC!

  • An fara rezolutii

    An fara rezolutii

    Cum spuneam si in ultima postare, anul 2016 a avut si bune si rele. Ba chiar as mentiona ce mi-a scris Dani: „a inceput rau si s-a terminat cu bine”. Multumim Domnului pentru asta!

    M-am tot gandit la rezolutiile anului, la cele ale anului trecut si ale celorlalti ani. Unele din ele se repeta. Ceea ce sigur inseamna ca nu le-am realizat. Altele se realizeaza in timp indelungat sau merg pe multi ani fara sa supere pe nimeni. Cum ar fi calatoriile. Nu m-as supara de prea multe, cu toate ca observ o oarecare stare de stres instalata in casa inainte de drumurile lungi. Dar o depasim, nu-i bai 🙂

    Plecari sa fie…drumuri sa fie 🙂

    Rezolutii, ziceam???

    Nu le mai fac.

    In ultimii doi ani s-au intamplat atat de multe neprogramate de mine 🙂 ca nu am prea avut timp si mai ales energie sa fac si sa urmaresc cele propuse. Ba mai mult, in primele 4 luni ale anului trecut am fost cam stresata observand cum trece timpul fara sa bifez obiectivul propus.

    Asa ca nu mai vreau alt stres din asta, imi ajung cele ale vietii curente.

    Se umple ea cu usurinta. Viata. Asa ca nu mai vreau rezolutii, cel putin anul asta. O sa ma uit din nou pe cele ale anului trecut, am facut ceva mai mult de jumatate din ele. Daca mi se va intampla sa nu am ce face, ma ocup de cele neindeplinite. Si continui cu engleza, care intra la bifate, dar nu e suficient ce am facut. Ca sa nu zic ca acesta poate fi un obiectiv pe cativa ani buni…

    Va doresc sa aveti un an cu rezolutii implinite, in cazul in care vi le stabiliti si un an plin cu intamplari bune si ocupatii frumoase si in cazul in care nu vi le stabiliti!

    Eu in 2016 nu am stat chiar rau. In 2015 nu mi-am fixat nimic si totusi am avut multe bucurii, iar in 2014 am am realizat partial ceea ce imi propusesem. Anul asta chiar nu am chef de liste, cu toate ca mie imi plac listele 🙂 O sa vedem ce va iesi si fara rezolutii!

    La multi ani si toate cele bune!