Lună: octombrie 2014

  • Cu CĂRTICICA PRACTICĂ poţi câştiga 100 de lei pentru o reţetă

    Cu Carticica Practic poţi câţtiga până la 100 de lei pentru o reţetă
    În continuarea ideii prezentate în postarea despre Practic în bucătărie, revin cu o revistă din acelaşi grup.
    Revista CĂRTICICA PRACTICĂ, conţine tot reţete culinare primite de la cititori, dar procedura de publicare şi de plată este diferită. 
    Ea conţine în jur de 80 de reţete, apare lunar, iar selecţia pentru publicare este mai riguroasă. Dar nu trebuie să vă descurajaţi !

    Revenind la modalitatea diferită de lucru,  CĂRTICICA PRACTICĂ primeşte reţete de la cititori, publică ceea ce consideră a fi bun, iar cititorii votează prin intermediul cupoanelor incluse în revistă, reţetele care le-au plăcut cel mai mult. În limita unui număr fix de premii pentru fiecare categorie, anunţat în prealabil în numărul precedent al revistei, se contorizează reţetele votate de cititori şi se plăteşte 100 de lei, primelor reţete din fiecare categorie.
    O altă diferenţă faţă de Practic în bucătărie este că se impun temele reţetelor. În fiecare număr, se anunţă temele numărului următor şi câte premii se vor acorda în cadrul fiecărei categorii.
    Ca să înţelegeţi mai bine, vă descriu numărul actual, adică 10 din 2014. Temele acestui număr au fost anunţate în cel precedent şi sunt:
    Cu Carticica Practic poţi câţtiga până la 100 de lei pentru o reţetă
    A. VERZE ŞI VERZIŞOARE – la care 10 reţete vor primi premii de popularitate a câte 100 lei fiecare;
    B. CONOPIDĂ ŞI BROCCOLI – la care 9 reţete vor primi premii de populariatate de 100 lei fiecare;
    C. ALTE CRUCIFERE – la care se acordă 8 premii de 100 de lei.
    În afară de aceste trei categorii, în ultimele numere ale revistei s-a acordat de fiecare dată, un premiu de 100 de lei, unui cititor ce a prezentat o dietă.
    Totodată, fiecare apariţie a revistei mai vine cu următoarele premii:
    a. Premiul pentru cel mai bun material, în valoare de 350 lei,acordat concurentului care are materiale publicate la cel puţin două secţiuni şi care şi-a ilustrat cel mai bine materialele.
    b. Premiul special al redacţiei, în valoare de 300 lei, acordat cititorilor la secţiunea Cărticica practică vine la tine acasă.
    c. 2 premii de hărnicie, a 200 lei fiecare, acordate prin tragere la sorţi, cititorilor care au trimis materialele până la data de 10 a fiecărei luni (de obicei apare în data de 5 sau 6 a lunii respective).
    d. 2 premii de fidelitate, a 200 lei fiecare, acordate cititorilor care participă cu regularitate la concursurile din Cărticică.
    e. 11 premii de participare la sondaj, a câte 50 lei fiecare, stabilite prin tragerea la sorţi a sondajelor din Cărticică(sunt sondajele pe baza cărora se stabilesc câştigătorii de la categoriile A-C).
    Dacă facem un total al premiilor acordate se observă că aproximativ jumătate din reţetele publicate pot primi premii. Acestea se anunţă în numărul următor şi se expediază prin mandat poştal.
    Aşadar, aceasta este cea de-a treia diferenţă faţă de Practic în bucătărie. Dacă acolo toate reţetele publicate primesc premiul cuprins între 20 şi 50 lei, la revista Cărticica Practic se premiază ceva mai puţin de jumătate din reţete(34), însă cu suma de 100 de lei.
    Revista costă 3,99 lei şi apare de obicei, în data de 6 a fiecărei luni. Ultimul număr conţine 84 de reţete, pentru care se vor acorda 45 de premii, cuprinse între 50 de lei – premiul de participare la sondaj şi 350 de lei – premiul pentru cel mai bun material.
    Tema următorului concurs şi toate datele despre acesta le găsiţi în următorul link: participa la concurs in carticica pizza paste si bruschete.
    Şi ca să vă încurajez puţin, să vă spun că aici am avut şi eu o tentativă de colaborare. Anul trecut am trimis două reţete, din care una a fost publicată şi am primit premiul de 100 lei. Şi nu pot afirma că sunt vreun mare chef :)) 
    Am vrut să vă fotografiez reţeta publicată, am stat şi am răscolit biblioteca pentru a găsi numărul respectiv-decembrie 2013 şi din păcate, l-am pus atât de bine încât nu l-am găsit. Ca să nu mă enervez prea tare, măcar am făcut o fotografie cu toate apariţiile revistei pe anul în curs. Când voi găsi numărul din decembrie 2013, am să vă arăt şi reţeta mea. Pregătirea celor două reţete, scrierea lor şi fotografierea etapelor, mi-au luat în total cam 6 ore. Aceasta însemnă un venit de 16 lei pe oră. Dacă ţin cont de faptul că mâncarea pregătită a fost consumată de noi şi că oricum din cele 6 ore, tot alocam minim două pentru a face două feluri de mâncare, ar rezulta că timpul acordat exclusiv publicării reţetelor, a fost de 4 ore, adică 25 lei/oră. Destul de rezonabil, aş zice eu!
    Cu speranţa că ideile prezentate vă vor fi vreodată de ajutor, închei cu îndemnul de a cumpăra câteva numere şi a le studia!
    Pe lângă multe reţete bune şi frumos prezentate, sigur vă va face plăcere citirea editorialelor doamnei Susana Pletea, pentru că sunt rânduri cu dragoste, rânduri cu înţelepciune, rânduri pline de bucurie. De câte ori le citesc, mă simt învăluită în căldură, mă întorc în vremea copilăriei şi parcă o simt pe bunica alături, cu grija şi iubirea lor inegalabilă. Să nu vă gândiţi la vreo bunică, este o doamnă tânără şi frumoasă. Doar căldura pe care o transmite este aceeaşi cu cea primită de la bunici.
    Uitaţi un exemplu dintr-un număr deschis la întâmplare: 
    „Lumea se tot schimbă. Oamenii schimbă lumea. Nu-i o generaţie tânără să nu fie altfel, diferită, desigur, de cea a părinţilor. Vremea se schimbă, nestatornică, dându-se şi ea, poate, după vremuri. Neschimbată e nevoia omului de a avea un „acasă”. Acel loc din care îşi trage seva, pe care îl poartă cu sine o viaţă. (…) Acasă e iarba mai verde şi copacii mai în floare şi pământul mai reavăn şi râsetele mai dese şi umbra bunicilor veghează încă paşii repezi ai copilului şi consolează genunchii juliţi, cu o porţie de clătite cu dulceaţă”
    Şi da, sunt mulţi oameni frumoşi pe lume, mulţi oameni harnici şi demni de admiraţie!
    Pe o parte din ei îi văd des, cu o parte comunic telefonic din când în când, pe alţii îi citesc pe bloguri, pe alţii prin reviste…iar pe cei pe care încă nu îi cunosc, abia aştept să o fac!
    Mihaela Dămăceanu      

  • Dovleci de Halloween

    Noi astăzi îi sculptăm, dar ca inspiraţie vă ofer nişte dovleci foarte reuşiţi, pe care i-am admirat anii trecuţi la prietena noastră Ramona!

     

     

     

    Iar următorii sunt făcuţi de Mihnea anul trecut la Botoşani

    Această postare participă la Miercurea fără cuvinte.

    Mihaela Dămăceanu
  • Cu PRACTIC în bucătărie câştigi bani scriind reţete

    Cu siguranţă multă lume cunoaşte revistele PRACTIC, dar poate că nu le-aţi studiat din scoarţă-n scoarţă. Dacă nu aţi acordat suficientă atenţie tuturor rubricilor şi oportunităţilor pe care le deschid, vă vin eu în ajutor :))
    Motivul pentru care scriu astăzi despre PRACTIC în bucătărie este că mi-am revizuit puţin frumoasele intenţii declarate la început de an. Şi, după cum spuneam ieri, nu prea este de bine :))

    Cunosc revista PRACTIC în bucătărie de foarte mulţi ani. Nu sunt neapărat cea mai mare gospodină şi bucuria gătitului am descoperit-o după ce m-am căsătorit, amplificându-se odată cu apariţia copilului. Am parte în casă de doi „băieţi” care îmi laudă din tot sufletul mâncarea şi de dragul lor am gătit cu o plăcere din ce în ce mai mare.
    Pentru mine, dar şi pentru oricine doreşte să-şi suplimenteze puţin venitul, această revistă ar putea fi una dintre soluţii.  Aproape toate femeile gătesc şi fiecare ştie măcar o reţetă puţin mai rară, puţin mai deosebită sau pur şi simplu apreciată de familie şi prieteni. Dar în revistă nu se publică doar reţete foarte speciale, ci şi reţete interesante în sezonul respectiv.

    Cel mai mult însă, apreciez ideea de a face o revistă cu şi pentru oameni obişnuiţi. Iniţiativa aceasta în care oricine poate contribui la editarea revistei îmi pare cu totul deosebită şi lăudabilă. Nu ai nevoie de studii de specialitate în ale scrisului sau ale artei culinară. Este pur şi simplu o revistă pentru oameni „practici”. Frumos!

    Aşadar, PRACTIC în bucătărie, este o revistă care publică reţete primite de la cititori.

    Apare lunar, în general în datele de 1215 şi conţine aproximativ 120 de reţete grupate astfel: reţeta ta preferată, reţete pentru duminică familiei mele, reţete şi diete Practic(e), ustensila magică, vin sau bere, ce plăcere!, probează în bucătăria Practic reţeta ta, reţete din lumea toată, ABC, reţete pentru un copil sănătos, reţete din ţinuturile româneşti.


    În funcţie de încadrarea în categoriile de mai sus şi la unele categorii de complexitatea reţetei, revista plăteşte între 20 şi 50 de lei pe reţetă. Astfel, pentru categoria „Probează în bucătăria Practic reţeta ta” se plăteşte o sumă între 20 şi 50 de lei, în funcţie de cât este de specială şi de dificilă reţeta, iar pentru categoria  „Reţete pentru un copil sănătos” se plătesc 25 de lei. Pentru categoria „Reţeta ta preferată” se plăteşte între 30 şi 50 lei, în funcţie de cât este de specială, iar încadrarea în celelalte categorii echivalează cu suma de 30, 40, 50 de lei.

    Desigur că nu sunt sume care ne îmbogăţesc, dar nici nu sunt foarte mici pentru o reţetă. Cum spuneam mai sus, fiecare ştie câteva reţete şi la o nevoie se poate obţine un supliment de venit. La acest beneficiu se adaugă şi bucuria de a-ţi vedea numele într-o revistă şi posibilitatea de a alege singur ce scrii. Dacă redacţiei îi place, îţi publică reţeta. Pentru a vă convinge că nu sunt doar reţete foarte dificile sau speciale, puteţi cumpăra câteva numere. Veţi găsi acolo oameni pasionaţi de bucătărie, dar oameni ca şi noi, oameni ca toţi oamenii. Insist pe această idee, pentru a vă ajuta să depăşiţi emoţiile ce v-ar putea opri să încercaţi, aşa cum am păţit eu :))

    Costă doar 2,79 lei şi merită a fi cumpărată şi dacă nu doriţi să trimiteţi reţete.

    Spre exemplu, ultimul număr conţine un frumos articol despre „Fata care găteşte cu flori” o idee foarte originală, care a făcut-o cunoscută pe Romana Rista. Mie mi-a plăcut mult.

    A, şi era să uit! Pentru cei care sunt dispuşi să invite acasă echipa Practic, redactorul scrie un articol despre vizită şi bucatele cu care a fost servit, iar gazda primeşte 200 de lei. Mi se pare o sumă considerabilă, care vine ca bonus la o după amiază plăcută, petrecută în compania unor oameni interesanţi.

    Sper să reuşesc şi eu să le trimit ceva şi vă voi ţine la curent.

    Mihaela Dămăceanu      

     

  • Săptămâna finanţelor personale

    Motivul pentru care am declarat această săptămână ca aparţinând finanţelor personale, este că mi-am revizuit puţin frumoasele intenţii declarate la început de an. Şi cum stăteam eu iarăşi cam indisponibilizată în vârful patului, făcând analize financiare…, am tras concluzia că nu prea e de bine.
    Pe de o parte la începutul anului îmi propusesem să obţin un mic venit suplimentar lunar, dar acest lucru nu s-a întâmplat, iar pe cealaltă parte am avut cam multe cheltuieli neprevăzute.
    De aceea, cel puţin o perioadă trebuie să acord mai multă importanţă acestui capitol.

    La începutul anului, când îmi fixasem ambiţiosul scop de a mai câştiga lunar 200 lei în plus, făcusem un mic plan, cam de unde şi cum. Am vrut să scriu atunci o postare în care să fac o analiză a ceea ce ştiu şi pot face, dar şi a ceea ce mi-ar plăcea să fac. Nu am apucat să îl scriu, dusă de valul treburilor cotidiene. Mai târziu, acest articol a fost scris de Iulia, structurat aproape la fel cu ce gândisem şi eu. Că nu degeaba se spune că cine se aseamănă se adună!
    Dacă vă aflaţi într-o situaţie similară cu cea descrisă de mine, găsiţi articolul Iuliei aici.
    Şi pentru că nu am felicitat-o direct pe Iulia, cam înţepenită fiind eu în week-end, nu ratez şi acum ocazia de a transmite blogului Economisim.info o urare de LA MULŢI ANI! Sâmbătă s-au împlinit trei ani de când Iulia a început să scrie pe Economisim şi o bună bucată din acest drum, am fost alături de ea, citind aproape zilnic articolele publicate, comentând şi învăţând de la ea. Mulţi dintre voi ştiu că Iulia este una din bloggeriţele pe care le îndrăgesc mult şi nu de puţine ori v-am spus acest lucru sau v-am invitat să citiţi blogul. Cu riscul repetiţiei, vă invit din nou, căci este un blog scris cu mult echilibru şi discernământ, dar şi cu o mare pasiune pentru finanţele personale. Aşa cum spune şi Iulia, nu întotdeauna este uşor să scrii zilnic, dar pasiunea ei pentru acest subiect, dublată de o foarte multă muncă şi disciplină au fost ingredientele succesului de care se bucură blogul Economisim.
    Felicitări, draga mea, mult succes în continuare, inspiraţie şi articole la fel de utile şi frumoase mulţi ani de-acum încolo! Şi mai doresc să-ţi urez acelaşi spor şi la scrierea cărţii pe care ai început-o, un proiect pe care, ştiindu-ţi pasiunea şi hotărârea, îl văd ca o continuare firească a succesului de pe blog!
    Revenind la articolul despre care spuneam că îl gândisem, dar nu am apucat să îl scriu, vroiam să vă spun că în afară de ce pot, ce ştiu şi ce îmi place să fac pentru a suplimenta venitul, am mai descoperit două întrebări pe care trebuie să mi le pun. Şi mai ales, cărora trebuie să le găsesc răspunsurile!
    Este vorba despre ce timp şi ce resurse de energie mai am? 
    Până aflu aceste două răspunsuri, dacă nu cumva împrumut de la voi în cazul în care aveţi în exces timp şi energie, vă mai aştept zilele următoare! Poate dacă scriu şi câte ceva despre cum mă gândisem să câştig bănuţii aceia mulţi, se mai şi întâmplă să aflu răspunsurile.
    O săptămână frumoasă să aveţi!
    Mihaela Dămăceanu

    Continuarea acestui articol este în următoarele:
    Cu „Practic în bucătărie” câştigi bani scriind reţete
    Cu „Cărticica practică” poţi câştiga 100 lei pentru o reţetă.

  • Ce reduceri am mai găsit

    TASCHEN Miami Interiors
    E vineriiiiiii…
    Încep prin a vă ura week-end plăcut, aşa, ca să fiu prima :))
    M-am gândit că nu am mai căutat de mult şi nu am mai scris despre ceva reduceri. Dacă vă mai amintiţi de aceste postări din zilele de vineri, poate aţi reţinut că prezentam şi alimentele. Este însă prea lungă pentru o singură zi şi le făceam cam greu, aşa că m-am hotărât să scot preţurile produselor alimentare şi să reiau calendarul cumpărăturilor – cu produsele alimentare avantajoase, o singură dată în lună.

    Reducerile şi ofertele de pe Internet, le voi prezenta separat, atunci când îmi par interesante.
    Astăzi, mi-a atras atenţia o ofertă de la Adevărul, care merge pe reduceri pentru edituri. Cea mai mare reducere – 70% este la cărţile Editurii Taschen, unde am văzut cărţi în limbi străine. De fapt par a fi albume.
    Din ofertele speciale ale Elefantului, la categoria necărţi, ca să zic aşa, mi-a atras atenţia acest frumos platou pentru prăjituri, redus de la 159,9 lei la 76,9 lei:
    La categoria fashion, am văzut câteva produse drăguţe, reduse cam cu 70 %. Puloverul bufniţă costă acum doar 119,9 lei, de la 399,74 lei, iar rochiţa costă 129,9 lei, în loc de 399,74 lei.

    Frumoase, nu?

    La cărţi sunt de asemenea o mulţime de reduceri. Hoţul de cărţi spre exemplu, costă 21,99 lei, în loc de 42,99 lei.
    Cam atât, pentru azi! Precizez că postarea conţine linkuri afiliate şi reiau urarea de WEEK-END PLĂCUT!

    Mihaela Dămăceanu

  • Mihnea a’ meu şi Anemonele lui Luchian

    – Frumos, puiule, cum te-ai gândit să se cheme? spusei şi cu bucurie, dar şi cu un pic de dezamăgire.

    Am uitat de ambele când am primit răspunsul de portocale sau o altă trăznaie de genul acesta, că nici nu mai sunt absolut sigură ce a spus. Dar ştiu sigur că era ceva ce nu avea nici cea mai mică legătură cu florile desenate, sau cu vasul, sau cu ceva din desen.

    – De unde până unde ai scos titlul acesta? Nu are nicio legătură cu nimic, îi răspund amuzată.
    – Păi nici nu trebuie neapărat să aibă întotdeauna legătură. Pictorul acela, nu a făcut nişte flori şi a intitulat tabloul „Anemone”?, veni răspunsul extrem de avizat :))
    – Pictorul acela se numeşte Ştefan Luchian şi florile din tabloul despre care spui SUNT anemone. Aşa se numesc ele, florile, zic pufnind cu totul în râs.
    – Aăăăă…
    – Ai luat tabloul lui ca model?
    – Nu!
    – Parcă seamănă, sigur nu ai desenat după model?
    – Nu! spune hotărât.
    – Dar nu este nicio problemă, ştii, ţi-am mai spus. Este chiar bine, căci în felul acesta avansezi şi înveţi să desenezi şi altceva.
    – Da, ştiu, mi-ai mai spus, dar nu am desenat având ca model acest tablou.
    – Bine, pui! A ieşit frumos!

    Am pus capăt simpaticei discuţii, dar nu v-am explicat de ce spuneam că eram puţin dezamăgită. Nu mai desenase aproape nimic, de câtva timp, încăpăţânându-se să-mi spună că vrea pânză. Toate încercările mele de a-l convinge să mai aştepte, fuseseră inutile şi se loviseră de un zid de neascultare. La propriu, spun. Cum încercam să motivez că nu este uşor să picteze pe pânză şi că nu are habar de această tehnică diferită de acuarela pe hârtie, îşi astupa urechile. „Voi mai picta când îmi iei pânză!”, era invariabilul răspuns.

    Într-un final, am luat pânză. Două. Pe prima a pictat o aiureală de-a lui, abstractă, la care nu mi-au plăcut deloc, nici culorile, nici tema. 

    Pe a doua a făcut „anemonele”. Sau „portocale”, dacă vreţi :))
    Acestea mi-au plăcut, doar că nu pricepusem de ce vroia pânză. Cu creioane cerate putea foarte bine să deseneze şi pe hârtie. Probabil că după figurile geometrice pe fond verde tare, se convinsese băiatul că nu este chiar aşa de uşor cu pânza.

    Mihaela Dămăceanu

  • „Ce simplu mi-ar fi dacă nu te-aş iubi”

    Dacă tot mi-am petrecut week-endul aproape în pat, am redescoperit nişte poezii. Astăzi, vă invit şi pe voi să redescoperiţi una dintre ele. Am ales poezia lui Adrian Păunescu „Ce simplu mi-ar fi dacă nu te-aş iubi”

    Şi m-am tot gândit ce fotografie să aleg pentru această poezie.

    După multă cugetare, am zis că merge un trandafir.

    Astăzi primiţi o floare şi o poezie…să vă insenineze ziua de marţi!


    „Ce simplu mi-ai fi, dacă nu te-aş iubi
    Altceva nu-i nimic
    Şi mereu mă complic
    Şi ce simplu mi-ar fi,

    Dacă nu te-aş iubi.
    Dacă m-aş lua după pretexte,
    dacă-aş trage unde e uşor,
    nici nu trebuia s-aud de tine
    şi-mi era mai de folos să mor.

    M-am băgat de bună voie slugă,
    dragostei morale ce ţi-o port,
    dar pricep că mi-ar fi fost rentabil
    să privesc destinul ca pe-un sport.

    Nu-i o simplă încăpăţânare,
    pentru un ambiţios pariu,
    dar aleg o cale complicată,
    tocmai din motivul că sunt viu.

    Eu detest relaţia burgheză,
    decorată circumstanţial,
    mă închin la legile naturii
    şi salut iubirea, ca scandal.

    Mama ei de viaţă prefacută,
    tatăl ei de soartă la mezat,
    te iubesc în felul unui trăznet,
    te prefer aşa cum s-a-ntâmplat.

    Greu îmi e şi greu îţi e şi ţie
    cu acest fel de a trăi al meu,
    totuşi, vreau să ştii că, din pacate,
    dragostea e o dificultate,
    fără care-ar fi cu mult maï greu”

  • Câteva idei despre comunicarea cu copilul


    „Ce ai făcut astăzi la şcoală?” 
    Bine!”

    Acesta este răspunsul sec pe care l-am obţinut de fiecare dată când am pus întrebarea, adică în fiecare zi la ora 12,10, când îl luam pe Mihnea de la şcoală, câteva luni bune din primul an al vieţii de şcolărel. Într-o discuţie cu câteva colege, aflu de la una dintre ele – ce are un băiat de douăzeci şi ceva de ani, că ea a auzit acest răspuns timp de vreo 12 ani de şcoală. Mai departe nu la mai auzit pentru că a renunţat să mai întrebe. Deci, m-am tot gândit cum să tratăm problema. Mai apoi am citit pe undeva un articol despre marketing şi parcă mi s-a luminat mintea. Am realizat greşeala, de fapt greşelile.

    Cam aşa ar trebui procedat, chiar dacă nu toate acestea îmi ies şi nici nu obţin rezultate întotdeauna. Dar când le aplic, este mai bine:
            Alegeţi întrebări specifice şi exacte, nu generale ca cea de mai sus. De asta m-am prins când soţul meu m-a întrebat odată la telefon, despre ce am mai vorbit cu  două prietene dragi, după o întâlnire pe care doar eu o avusesem. Noi vorbisem multe lucruri interesante, dar în momentul întrebării, mintea mea s-a blocat instantaneu şi parcă nimic nu îmi mai venea în cap. Tot ce i-am răspuns erau impresiile pozitive despre locul în care fusesem şi masa bună pe care o servisem.”Dar eu te-am întrebat ce aţi discutat” a venit replica lui. Aşa este, remarcam în sinea mea, fără a avea nici un răspuns în cap. Este exact ceea ce se întâmplă şi în mintea copilului atunci când i se adresează o întrebare atât de generală. Exemple specifice ar fi: Ai răspuns  astăzi la ora de matematică/română? A corectat doamna învăţătoare tema la…..? Ai ieşit la tablă? Te-a certat doamna astăzi? Ce  joc aţi făcut la educaţie fizică?
          Alegeţi bine momentul în care puneţi aceste întrebări. Încercarea mea de discuţie de la începutul articolului se derula la ieşirea de la şcoală. Nu acesta este momentul potrivit, sătul fiind atunci de şcoală. În plus, el mergea spre casă cu fetiţă pe care o plăcea şi cu atât mai mult nu îi era mintea la discuţia cu mine, despre un atât de interesant subiect. Înainte de teme, de somn sau când trebuie să facă o treabă care nu îi place, mi-a ieşit cel mai bine.

            Nu îl certaţi când vă povesteşte întâmplări cu care nu sunteţi de acord. Mama mea a făcut mai mereu astfel şi am sfârşit prin a nu-i mai povesti nimic. Mi se întâmplă şi mie acum, dar mă străduiesc să mă mai şi abţin uneori. Ar trebui să reuşesc mai des.
            Daţi exemple personale din viaţa voastră de elev, despre momente mai dificile şi cum aţi reuşit să le gestionaţi. Sunt învăţături în ele şi am observat că prind foarte bine la copii.

           Abţineţi-vă să îi cicăliţi continuu, lăsaţii să se mai lovească şi singuri de mici probleme. Şi aici mai a, ceva de lucru, dar parcă mai puţin decât are soţul meu.
         Gasiţi timp să vă puneţi la mintea lor şi să vă jucaţi cu ei. Uşor de zis, da, da. Aici am de învăţat de la soţul meu!

           Povestiţile amintiri din copilaria voastră. La capitolul acesta stăm destul de bine amândoi, iar Mihnea devorează aceste poveştiri.
         Învăţaţi împreună cu ei ceva ce v-aţi dorit mereu, dar nu aţi apucat până acum. Aici nu am aplicat decât de vreo două ori, când am desenat împreună cu copilul. Zilele trecute mă gândeam cum ar fi să ne apucăm de limba germană împreună. Mi-aş reaminti probabil, mai concret, că o limbă străină nu se învaţă uşor şi aş înţelege mai mult dificultăţile lui la engleză.

          Nu le daţi pedepse foarte aspre. Aici stăm destul de bine şi am observat că are mare efect pentru el, să mă vadă că sunt supărată.

        Acesta este un text scris mai demult, rămas prin ciorne şi redescoperit ieri. Mi s-a părut destul de util şi am considerat că i-ar sta mai bine la articole publicate. Sâmbătă am avut concurs la matematică şi asta mi-a adus în atenţie subiectul comunicării cu copilul, când sinţeam cum mă înfurii puţin văzând unele greşeli de neatenţie. Însă am reuşit să mă abţin destul de bine şi mi-am adresat singură nişte mici felicitări. 
         Dar altfel, am avut un week-end mai dificil, căci nu m-am simţit deloc bine în el şi mă luase groaza gândindu-mă pe la câţi doctori aş avea de trecut.  
    Mihaela Dămăceanu
  • India Mihaelei Cocheci: „mister şi culoare”

    Expozitie de pictura Mihaela Cocheci

    Cu Mihaela Cocheci am onoarea şi bucuria de a mă vedea zilnic, la serviciu. Dacă ar trebui să-mi exprim părerea despre ea, în doar câteva cuvinte, acestea ar fi: căldură, iubire, bunătate, credinţă, înţelepciune şi forţă. Aceasta este Mihaela şi, desigur, la fel este şi pictura ei.

    Creatoare a unui nou curent artistic intitulat ondulism, Mihaela a participat şi a obţinut numeroase premii la saloane naţionale şi internaţionale. Din câte ştiu, şi-a dorit din copilărie să fie artist. Şi s-a oprit la pictură, unde crează într-un ritm uimitor. De mulţi ani încoace, ne adună pe toţi la unul sau două vernisaje. De câte ori îmi permite timpul, mă străduiesc să fiu alături de ea, pentru a aduna în suflet imagini, trăiri şi momente de încântare. Ultima dată am participat la vernisajul expoziţiei ” SAKURA-misterul florii de cires, dedicată Japoniei.
    Aţi dedus deja, că este o călătoare ce-şi umple sufletul de frumuseţea lumii. Încearcă să o cunoască şi îi cercetează misterele, pentru ca apoi să ne prezinte viziunea personală asupra locurilor de basm. Viziune izvorâtă din înţelegerea ei, din vibraţia unui suflet plin de iubire şi pozitivism, din vibraţia culorii şi a luminii.
    Este şi o mare iubitoare de flori, veţi vedea din tablourile expuse.
    Am scris cu întârziere despre acest minunat eveniment, de teamă că-mi sunt prea sărace cuvintele şi prea palide fotografiile. Vernisajul s-a desfăşurat la Institutul Cultural Român, în prezenţa Excelenţei Sale, ambasadoarea Indiei la Bucureşti, a criticului de artă Marius Tiţa şi a unui public cald şi numeros. Toate acestea, dar în primul rând pictura şi sufletul artistei, m-au făcut să plec acasă plutind într-o armonie pe care mereu o caut, dar nu întotdeauna o şi găsesc.
    Mulţumesc, draga mea Mihaela!

    Vă las în compania câtorva imagini, cu speranţa că reuşesc să transmit macar un strop din energia benefică oferită cu atâta generozitate de un minunat om şi artist. Un strop de splendoare, un strop de India.

    „INDIA – mister şi culoare”
      
    Expozitie de pictura Mihaela Cocheci
    Expozitie de pictura Mihaela Cocheci
    Expozitie de pictura Mihaela Cocheci

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

    Expozitie de pictura Mihaela Cocheci

     

    expozitie de pictura Mihaela Cocheci

     

    "India-mister şi culoare"

    Mihaela Dămăceanu