Categorie: turism

  • Piata Unirii, cel mai admirat loc din Oradea

    Piata Unirii, cel mai admirat loc din Oradea

    Spuneam in articolul despre Oradea,  ca Piata Unirii  a avut asupra noastra un efect de gura cascata, de uimire impletita cu bucurie. Acest lucru s-a intamplat doi ani la rand.

    Anul trecut intentionasem sa mergem in Oradea cu domnul Feri, ghidul care ne-a condus si la Budapesta.

    Doar ca socoteala din minte nu se potriveste intotdeauna cu cea din targ. Dupa Budapesta intr-o zi, eram prea obositi pentru alta tura de forta. Asa ca ne-am dus singuri si am avut si oponenta de la copil, care ar fi stat in piscina in loc sa mearga „intr-un oras ca toate celelalte, ce ar putea fi interesant acolo?”. Cand in fata noastra s-a deschis careul pietii, m-am uitat la el si am vazut o incantare egala cu a mea.

    Piata Unirii este incadrata de cladiri in diverse stiluri, una mai frumoasa ca cealalta. Printre palate de poveste si biserici cu turnuri indraznete, falnica statuie a lui Mihai Viteazul domina si intregeste armonios ansamblul.

    As fi vrut sa le fotografiez pe fiecare in parte, in cat mai multe unghiuri si detalii. Nu am reusit chiar pe toate, de teama ca nu mai apucam sa plecam de-acolo. Insa tot am cate ceva sa va arat.

    Incepand de langa Crisul Repede, primul palat de care ti se lipeste privirea este cel al Primariei orasului.

    Primăria Oradiei a fost înălțată între anii 1902-1903 după planurile unuia dintre cei mai importanti arhitecti oradeni la inceputul sec. al XX-lea, si anume Kálmán Rimanóczy jr. Palatul se află pe fostul amplasament al episcopiei catolice si este o impresionanta imbinare arhitecturala a stilurilor eclectic și renascentist.

    In partea dinspre Crișul Repede, in coltul din dreapta al fotografiei, se ridica pana la o inaltime de 50 de metri, un dantelat turn cu ceas.

    Turnul Primariei are patru niveluri, dintre care trei de panorama. Efortul de a urca pana in varf este pe deplin rasplatit de imaginile de sus ale Pietei si orasului. La ultimul nivel se afla un telescop cu care se pot vedea in detaliu puncte de reper din oras.

    O bijuterie este turnuletul proiectat tot de Kálmán Rimanóczy jr. si o frumusete panorama ce se deschide din varful lui.

    Acoperișul original al turnului a ars in luptele pentru cucerirea orașului de catre trupele romano-sovietice, din anul 1944.

    Acelasi Kálmán Rimanóczy jr. a semnat si planurile  Palatului Episcopal Greco-Catolic. Este una din cele mai frumoase cladiri din Piata Unirii si se afla foarte sus in topul general al preferintelor personale in materie de arhitectura.

    A fost construita intre 1903 si 1905, in stil baroc. Constructia a fost ridicata la initiativa episcopului Radu Demetrie, pe locul vechiului sediu al Episcopiei Greco-Catolice.

     

    Interiorul contine picturi neo-bizantine si vitralii, dar acesta nu este inca restaurat si nu se viziteaza. In perioada comunista a fost sediul unei scoli populare si ulterior al Bibliotecii Judetene.

    Fata in fata cu cladirea Primariei, oarecum inchizand careul Pietei Unirii, se afla Biserica Sfântul Ladislau.

    Este unul din cele mai vechi edificii ecleziastice ale orașului si gazduieste cel mai vechi altar din Oradea, aflat în uz din 1730 până în prezent. Lucrările de construcție a bisericii, care o vreme a îndeplinit funcția de catedrală episcopală, au început în jurul anului 1720 și au fost finalizate în 1741. Era slujba cand am intrat si o muzica minunata se auzea pe fundal.

    Libraria Gutenberg se gaseste intr-o casa aflata pe o straduta de pe laterala Palatului Episcopal. Arhitectura in stil neoromanesc si curtea plina de flori m-au facut sa visez ziua in amiaza mare. Toata viata am iubit cladirile vechi, cu istorie si caracter…mult mi-ar placea sa locuiesc in una din ele.

    In spatele curtii, oarecum in fata gradinii cu parfum de Phlox, gasim inca o biserica. Nu am aflat cum o cheama, am avut treaba tot cu turnul…ia uitati cum se avanta semet inspre albastrul cerului.

    Biserica cu Lună  sau Catedrala Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” a fost construită între anii 1784-1790. Episcopul Aradului, Petru Petrovici, a depus în anul 1784 piatra de temelie a bisericii, iar construcția a fost finalizată în anul 1790, după planurile arhitectului Éder Jakab. Se vede in partea dreapta a fotografiei de mai jos, nu am reusit sa o vizitez in interior.

    Denumirea se datoreaza unui mecanism unic în Europa, aflat pe turla bisericii, care pune în mișcare o sferă de forma lunii, vopsită in negru si auriu. Sfera se deplasează după mișcarea de rotație a Lunii în jurul Pământului, aratand toate fazele Lunii.

    Palatul Vulturul Negru este inca una din bijuteriile cu care se mandreste Piata Unirii si intregul oras. Acest monument arhitectonic reprezentativ al orasului este definit de stilul  secession. A fost construit între 1907-1908 de arhitecții orădeni Marcell Komor și Dezső Jakob, pe locul fostului palat Arborele Verde, care găzduia manifestări culturale și politice.

    Clădirea este formata din trei corpuri inegale, dispuse pe un colt al Pietei. Intre ele se găsește un pasaj cu vitralii, printre care si cel ce ilustreaza un vultur negru. Acesta  a fost executat în anul 1909 si a devenit in timp emblema ansamblului.

    De la inaugurarea si pana azi, Palatul Vulturul Negru a fost un loc important al scenei sociale a orasului, gazduind la inceput un cazino, hotel, birouri, restaurant, iar astazi multe cluburi, cafenele, restaurante, birouri.

    Acestea sunt cladirile reprezentative pentru Piata Unirii din Oradea, dar nu sunt nici pe departe singurele.

    Cum ar fi si aceasta, spre exemplu. Este situata intre Palatul Primariei si cel episcopal si imi pare tot o frumusete.

    Ma opresc aici, sper ca am reusit cat de cat sa va creionez o imagine a acestui loc superb, cel care ne-a uimit si bucurat prin eleganta, frumusete si curatenie.

    Oradea nu inseamna doar Piata Unirii, insa este cu siguranta cel mai cunoscut si admirat loc al orasului. Pe mine ma tot cheama inapoi.

    ——————————————————————————

    Va multumesc pentru ca imi sunteti alaturi!

    Dacă vă place ce citiţi, dacă vă e de folos sau vă impresionează cu ceva, vă puteţi abona la blog (în casuţa de abonare din dreapta sus) sau puteţi da un like paginii de Facebook a Blogului de familie.

    Iar daca v-a placut articolul, cu un share pe Facebook il puteti arata prietenilor si imi transmiteti mesajul de a continua sa muncesc pe-aici.  😉 Cu multumiri!

  • Oradea, o uimire si frumusete de oras

    Oradea, o uimire si frumusete de oras

    Trecuseră nişte decenii de când  nu mai ajunsesem în Oradea. Tot ce îmi aminteam despre el era că îmi plăcuse mult. Dar acest lucru se intampla la o vârsta prea mica, nu aveam incredere in gustul meu de atunci. Aşa că eram foc de curioasă să aflu cum îmi va părea acum.

    Da, prima tura de concediu a fost la Baile Felix si zau ca nu stiu ce poze sa va arat mai intai!

    Prima impresie din Oradea, cea pe care ţi-o poate lăsa cartierul de lângă gara şi altele mai mult sau mai puţin periferice, a fost ca orasul este curat si ingrijit. A doua, ca si ei au blocuri 🙂

    Ce sa-i faci, nu-i oraş să fi scăpat de marea realizare comunistă, cea în care li s-au oferit locuinte oamenilor atraşi din satele şi agricultura lor. Puteau să le facă doi stropi mai frumoase, dar asta e…

    A treia a fost un imens şi interminabil woooow.

    Ajunsesem în Piaţa Unirii.

    Cu o uimire egală cu încantarea ce mă invada, după nişte momente de încremenire de la surpriză, ma pun pe pozat şi nu mă mai opresc. Am avut o mică dificultate. Erau prea multe cosuri de gunoi şi nu prea aveam cum să fac poze fără să le prind şi pe ele. Am reuşit în final, tot ridicând mâinile şi fotografiind fără să iau şi pavajul.

    Clădiri de altă dată, pline de farmec şi dantelarie. Turnuri si turnulete, faianţă decorativă, culori proaspete si placute ochiului, biserici cu turle ascuţite, fântâni cu jeturi răcoroase. Mihai Viteazul călare pe un falnic cal…dar şi loc de popas pentru unul sau doi porumbei, pavaj impecabil, pergole îngrijite mai bine ca o manichiură, umbrele crem, oameni puţini…şi linişte.

     

    Cum nu puteam să montez si eu un cort acolo, tot ce am putut face a fost sa fotografiez. Corturile de mai sus sunt din Cetatea Oradei, de la festivalul medieval.

    Mare parte din pozele de mai sus sunt din Piata Unirii. Despre ea voi scrie un articol separat, m-a impresionat si am prea multe fotografii ca sa ratez ocazia de a le imparti cu voi 🙂 De anul trecut vreau sa fac treaba asta, tineti-mi pumnii, va rog!

    Apoi am luat-o pe străzi, pe oriunde ne-a atras frumuseţea clădirilor. Mie nici nu-mi venea a crede ca a fost odată un oraş atat de atragator, că au fost odată atat de multi artişti din ale caror  planşete sa iesa astfel de minunaţii.

    Bogat trebuie să fi fost oraşul, evrei mulţi se pare că erau.

    Foarte recent am aflat ca face parte din reteaua europeana a Oraselor Art Nouveau, al carei scop este conservarea si dezvoltarea oraselor cu bogat patrimoniu Art Nouveau.

    Sinagoga Neologa Sion

    Ajungand la evrei, hai sa vedeti Sinagoga Sion. Construita in 1878 de catre evreii reformisti ce se separasera in 1870 de comunitatea evreiasca ortodoxa, este o replica simplificata a Sinagogii din Nürnberg.

    Este cladirea alba din centrul fotografiei, amplasata in partea dreapta a Crisului Repede.

    Interiorul este decorat cu motive geometrice de inspiratie maura, iar feroneria amvonului are elemente florale de inspiratie Art Nouveau.

    Hooop si noi!

    Sinagoga a fost renovată recent şi sunt multe placuţe ce poartă numele celor ce nu s-au mai întors din lagărele în care i-a aruncat nebunia unui om.

    Arhitecţi demni de anale îmi par cei ce au proiectat mai mult de trei sferturi din edificiile centrale. Art nouveau, secession, romantism şi neoclasicism sunt curentele ce şi-au lăsat amprenta prin centrul oraşului. Si eclectismul, evident, ca e greu să nu combini elemente şi stiluri care îţi plac si a fost un curent la moda pe la inceputul secolului XX.

    Ma opresc aici, ca nu vreau sa va obosesc cu o mie de poze 🙂 Doar un lucru mai am de adaugat.

    Explicatia principala a faptului ca si la noi poate exista o asa splendoare de oras, este atragerea fondurilor europene. In anul 2015, la acest capitol, a fost pe locul intai in topul oraselor romanesti, iar in 2016 a fost depasit doar de Alba-Iulia. Ceea ce este un impuls pentru o vizita la Alba!

    Dar pana atunci, mai am multe sa va arat din Oradea, aceasta uimire de oras transilvan!

    Va urma.

    ––––––––––––––––––––––––––

    Va multumesc pentru ca imi sunteti alaturi!

    Dacă vă place ce citiţi aici, dacă vă e de folos sau vă impresionează cu ceva, vă puteţi abona la blog (în casuţa de abonare din dreapta sus) sau puteţi da un like paginii de Facebook a Blogului de familie.

    Iar daca v-a placut articolul, cu un share pe Facebook il puteti arata prietenilor si imi transmiteti si mie mesajul de a continua sa muncesc pe-aici  ;-). Cu multumiri!

  • Pe-un picior de plai…pe o culme lina

    Pe-un picior de plai…pe o culme lina

    Atata timp a trecut de cand am scris ceva, ca s-a adunat prea mult praf pe-aici 🙂 Toata perioada aceasta a zburat timpul printre treburi. Am avut zile in care nici macar nu am deschis blogul, ceea ce nu stiu daca se considera sarbatoare sau tragedie 🙂

    De vreo doua ori chiar, mi-am propus sa scriu si nicio idee nu vroia sa sara pe hartie… Am renuntat.

    Au fost evenimente si bune si mai putin bune, dar zilele astea inca sunt despre PASTE.

    Hristos a inviat! Sper ca ati petrecut frumos, ca ati mancat cumpatat(asa, ca mine  🙄 ) si, mai ales, sper ca nu v-ati stresat prea mult inainte.

    Eu asa imi propusesem si mi-a iesit pana la un punct. Nu m-am omorat prea tare in curatenii si pregatiri. Am plecat la Botosani si am avut proasta inspiratie sa calatorim noaptea. Si acuma ma intreb ce o fi fost in mintea noastra. Stiam eu ca nu-i usor lucru, dar imi iesea pe vremuri…

    Insa vremurile s-au dus si nici ajun de sarbatoare nu era. Am calatorit, fetelor, aproape ca in studentie, care a fost inainte de ’89. Groaznic de aglomerat, nici nu credeam ca C.F.R.-ul mai are parte de atata bagare in seama.

    Vineri dimineata, in drumul masinii, mi s-au deschis ochii mai bine, ca nu pot trece altfel prin centrul acelui oras. Am o relatie duios-nostalgica cu locul asta, cititorii mai vechi stiu ca am avut o tentativa de a ne muta acolo.

    Nu pot sa nu admir cladirile. Orasul are o multime de frumuseti arhitecturale, de vilute cochete si de casute de pitici, autentic moldovenesti. Ultimele nu sunt in drumul nostru spre casa, trebuie sa scotocesti putin dupa ele. Dar gradini frumoase sunt. Parcul Eminescu este. Copacii sunt la fel de miraculos de verzi ca si aici, doar ca florile sunt putintel mai in urma. Asa ca mai erau si corcodusi. In acelasi timp erau si meri infloriti, ceea ce m-a derutat oleaca… Parca in afara Moldovei, merii infloresc dupa corcodus. Zic, nu mi-s sigura.

    Curticica noastra arata destul de bine fata de vitregirea prin care a trecut. Desi nu prea mai are cine sa-i dea ingrijire, desi s-au intamplat multe grele pe-acolo, avea FLORI. Pe marginile aleilor tot iesisera narcisele(doar frunze), am numarat si cateva lalele imbobocite si bujorii crescusera ca Fat-Frumos.

    In sus era de vis. Toti copacii erau plini de floare. Majoritatea sunt visini, ceea ce m-a luminat oleaca. Cred ca si pe drum tot visini vazusem, dar mintea nu-mi era prea functionala 🙂

    Vineri si sambata am fost kapellmeister. Soacra mea poftea la niste mancaruri pe care nu le mai poate face singura, asa ca mi-am etalat marile maiestrii culinare si nu va zic ce de laude am primit 🙂 Mi s-a umplut sufletul ca i-am putut face o mica placere si in acelasi timp m-am intristat. Anii isi arata coltii si nu-i deloc usoara lupta cu ei. Nu va spun ce maiestrii facea odata. Si de data aceasta nu glumesc.

    Am fost sa luam lumina. Daca vreti sa vedeti slujba de slujba si lumea de pe lume, faceti un Paste in Moldova. Tinuturile acelea inspira si expira credinta.

    Duminica vroiam sa iesim putin in oras, dar nu am ajuns decat la cimitir. Vremea nu a mai fost frumoasa, asa ca am preferat sa scotocesc prin casa noastra, in care inca nu apucasem sa intru. Am sucit si invartit lucruri, meditand profund ce sa aduc incoace si ce nu. Nu o sa ma intelegeti cum e cu meditatia asta profunda pentru asa un lucru de serios, trebuie sa mai cresteti putin pentru asta 🙂 Nu va spun prin ce a trecut saracuta casa aceea, noroc ca multe obiecte cu memorie si suflet erau puse bine in doua camere scapate de prapad.

    In doua vorbe, cam asa ne-a trecut Pastele. La intoarcere am venit pe lumina. Cam o ora dinspre Botosani, peisajul e o frumusete lina si deluroasa, invadata de splendoarea verdelui de primavara. Palcuri de copaci in floare, mici iazuri pe ici-colo, covorase de papadii zambind soarelui(poate pentru ca le-a imprumutat si lor din culoarea lui), turme de oi cocotate pe deal, satucuri cu gospodarii ingrijite si cu lalele la portite.

    M-am gandit ca mi-am gresit cariera. Daca ma faceam pastor, poate ca ajungeam sa ma bucur cat vreau de verde, de primavara, de aer si de dealuri.

    Dar nu a fost sa fie…Asa ca supravietuiesc 😉

    Cum stateam eu cu ochii lipiti de geam si cu mintea plina de ganduri si pastorit, il aud pe Mihnea aproape strigand: „Ia uiteeee!!!”. Si cand imi cobor privirea de pe varfuri de deal catre poalele trenului, ce credeti ca rasarea din iarba???

    O minunatie de fazan, colorata in toate culorile curcubeului, topaia cu coada ţanţoşă. Sarea ca un minicangur. Asa era de dragut ca am incremenit.

    Mai departe am intepenit in scaun pret de 10 ore, ca a avut intarziere. Eram muta de oboseala cand in sfarsit m-am aruncat in pat. Si de disperare ca urma trezitul la 6, care acompaniaza fiecare zi de serviciu.

    Miniconcediul s-a incheiat, asta am vrut sa vă spun!

    P.S. trebuie sa rezolv cu diacriticele astea, ca ma enervez cumplit la fiecare cuvant ciuntit de lipsa lor.

    P.P.S. Noroc de Mihnea ca a batut stradutele. Si m-am convins ca e baiatul mamii, desi tatal nu va fi de acord 🙂 . Ce credeti voi ca a fotografiat desteptaciunea si sensibilitatea mea de prunc?

    Iata, tocmai casele acelea de care spun ca m-au impresionat. Nu, nu alea mari, cu etaj si bunastare. Cele mici, romantice, moldovenesti adevarate, cele ce te duc cu gandul la Creanga, desi mai corect ar fi Eminescu. Ca el, Iorga si Luchian sunt nascuti aici. Si Enescu mai departisor, la Liveni. Si de cate ori apuc sa urc si sa cobor stradute line, ma gandesc ca e o socoteala cu plaiurile astea domoale, cu vorba aceasta cantata, cu spiritualitatea aceasta omniprezenta, ca de aceea o fi dat astfel de oameni.


    Daca v-a placut acest articol, puteti sa il distribuiti si va raman profund recunoscatoare 🙂  🙂  🙂

  • Budapesta intr-o zi

    Budapesta intr-o zi

    Ca sa fim bine intelesi, nu recomand special Budapesta intr-o zi. Orasul merita cel putin 3 zile. Dar atunci cand doresti sa prinzi mai multi iepuri dintr-un foc, zic ca se potriveste si varianta aleasa de noi 🙂

    (mai mult…)

  • Baile Felix si Hotelul President

    Baile Felix si Hotelul President

    Cum va spuneam pe undeva, am fost in concediu la Baile Felix.  Si ne-a placut maxim, asa ca mai vreaaau…

    De ce am mers tocmai la Baile Felix?

    Pai, pe langa un motiv special, au mai fost cateva. Am vrut relaxare, odihna si un loc cu mai mult confort fata de ce am avut in ultimii ani. (mai mult…)

  • Excursii de la 70 de euro

    Iaca ce fac eu de o ora incoace! Visez la o calatorie, una mica-mica, cat de mica. Oare ce o zice sotul meu?

    In orice caz, virtual m-am plimbat prin Londra, Roma, Viena, Istanbul…. Toate ofertele interesante de la Vola, le gasiti aici, dar eu vreau sa vi le arat pe cele ce mi-au parut mie cele mai interesante. Postarea contine linkuri afiliate.

    1. Dintre ofertele pentru Londra, m-am uitat la Hotel Ibis Styles London Excel. Daca pentru doua nopti cazare, mic dejun si transport cu avionul, pretul incepe de la 149 euro, pentru un sejur de 5 nopti cu mic dejun inclus ( si avion) s-ar plati doar 289 euro cu plecare din Bucuresti si 269 euro la plecarea din Cluj.

    tower-of-london-
    Later update: tocmai ce am citit ca Ryanair ofera pentru Romania zboruri one way catre Italia, la preturi incepand de la 2 euro pentru calatorii in perioada ianuarie-martie. Oferta este facuta cu ocazia zilei nationale si rezervarile se fac pana inainte de 02 decembrie. Pret de 2 euro nu am gasit pe siteul lor, dar erau multe la 9,99 euro pe sens.
     
    2.  Roma 2 nopti, mic dejun si avion incepe de la 70 euro, pretul fiind redus cu 75%, de la 280 euro. Recenziile nu sunt stralucite, insa. Dar se poate gasi ceva bun in toate ofertele acestea. Ceva mai bune am vazut la Hotelul Porta Maggiore si la Hotel Morgana.

    roma

    3. Viena incepe de la 199 euro, pret ce include cazare pentru trei nopti, mic dejun si transport cu avion. Hotelul Lucia are review-uri mai bune, iar Hotelul Kolping Wien Zentral este situat la 1 km de centru.
    roma 1

    Eu ma declar interesata de aceste oferte foarte convenabile, acum sa vad restul familiei.
    Dar ca sa nu zboare ele de la reduceri, am zis ca poate cineva ar fi interesat.

    Un sfarsit de saptamana placut!

    Mihaela Damaceanu

  • De la tara

    De la tara, de la noi…unde totul este molcom si  dulce.
    Este doar o bucata de teren, intr-un sat moldav. Un loc mare si plin de iarba, unde niciunul dintre noi nu face nimic. Dar cand ajungem, ne incarcam bateriile cu calm si tihna. De la iarba, de la talangile vacutelor, de la culmile unduioase de deal, de la aerul curat…de la oamenii cu vorba calda si mers domol.
    de la tara 1
    de la tara 2
    de la tara 3
    de la tara 4
    de la tara 5
    de la tara 6
    de la tara 7
    de la tara 8
    de la tara 9
    Iar la vecinii gospodari:
    de la tara 10
    de la tara 12
    de la tara 13
    de la tara 14
    de la tara 15
    de la tara 16
    de la tara 11

    Postarea participa la  Miercurea fara cuvinte.

    Mihaela Damaceanu

  • Prin Suceava

    Intr-o dupa amiaza petrecuta in Suceava, am vizitat Cetatea de scaun a Sucevei si Manastirea Sfantul Ioan. De data aceasta, nu am avut timp sa trecem si pe la Muzeul satului bucovinean, dar voi puteti vedea fotografiile facute anul trecut.

    prin suceava 1

    prin suceava 2

    prin suceava 3

    prin suceava 4

    prin suceava 6

    prin suceava 7

    prin suceava 8

    prin suceava 9

    prin suceava 10

    prin suceava 11

    prin suceava 12

    prin suceava 13

    prin suceava 14

    prin suceava 15

    Aceasta postare participa la Miercurea fara cuvinte.

    Mihaela Damaceanu

  • Rosarium la Iasi

    Rosarium la Iasi

    Imi este foarte greu sa spun ce mi-a placut mai mult la Iasi, caci mi-a placut tot.
    Gradina Botanica este o oaza de frumos si relaxare. Din pacate, serele erau inchise in ziua in care am vizitat-o noi, dar nu a contat prea mult. Noi ne simteam atat de bine unii cu altii, ca nu ne supara mai nimic.
    Insa din tot ce am vazut in gradina, cu siguranta Rosarium-ul a fost momentul de varf.
    Strigau copiii dupa noi si tot nu ne induram sa plecam.

    rosarium 1

    rosarium 2

    rosarium 3

    rosarium 4

    rosarium 6

    rosarium 7
    rosarium 8
    rosarium 9
    rosarium 10
    rosarium 11
    rosarium 12
    rosarium 13
    rosarium 14
    rosarium 15
        rosarium 16
    rosarium 17

     

    rosarium 18
    Cam asa arata Mihai al meu dupa atatia trandafiri:
    rosarium 19
    Aceasta postare participa la Miercurea fara cuvinte.
    Mihaela Damaceanu
    ––––––––––––––––––––––––––

    Va multumesc pentru ca imi sunteti alaturi!

    Dacă vă place ce citiţi aici, dacă vă e de folos sau vă impresionează cu ceva, vă puteţi abona la blog (în casuţa de abonare din dreapta sus) sau puteţi da un like paginii de Facebook a Blogului de familie.

    Iar daca v-a placut articolul, cu un share pe Facebook il puteti arata prietenilor si imi transmiteti mesajul de a continua sa muncesc pe-aici  ;-). Cu multumiri!

  • Gradina Botanica, printesele si calul lui Fat-Frumos

    In continuarea relatarii despre vizita la Iasi, azi va arat printesele si calul din Gradina Botanica.
    Cu Fat-Frumos alaturi, bineinteles 🙂
     gradina botanica 1
    Daca nu ati citit despre prietena mea si scurta noastra plimbare in frumosul oras, o puteti face aici  
    si aici.

    gradina botanica 3
    gradina botanica 7

    gradina botanica 8
    gradina botanica 9
    gradina botanica 10
    gradina botanica 11

    gradina botanica 12

    gradina botanica 13

    gradina botanica 14

    gradina botanica 15

    gradina botanica 16

    gradina botanica 16

     

    gradina botanica 17
    gradina botanica 18
    gradina botanica 19
    gradina botanica 20
    gradina botanica 21
     Aceasta postare participa la Miercurea fara cuvinte.
    Mihaela Damaceanu