După reacţiile pe care le-am avut la oferte multe şi blocaj de decizie, se pare că am reuşit să transmit frământarea pe care o simţeam în interiorul meu.
Reţin că pe undeva prin încheierea articolului, spuneam că nici scrisul nu m-a liniştit. Asta era ceea ce simţeam la momentul acela şi rar mi se mai întâmplase.
Între timp, starea s-a modificat şi destul de repede am simţit că iarăşi a fost bine am scris. După ce am terminat şi publicat articolul, parcă mintea s-a aşezat la locul ei, lăsându-mă în pace să îmi mai văd şi de celelalte treburi.
Seara de joi a fost deosebit de plăcută. Ca întotdeauna, vernisajul expozitiei Mihaelei ne-a umplut de energie şi de căldură. Tema celei la care am fost joi seară era Argentina si Africa de Sud, dar a avut si tablouri inspirate de alte locuri, iar ținuta artistei a fost vietnameză. Deci, a fost mai degraba un fel de călătorie internaţională.
Tablourile, discursurile, Mihaela şi publicul au fost o sursă de bucurie. Astfel, pe seară aproape că nici nu mai ştiam de presiunea pe care mi-o creasem singură, cu doar câteva ore în urmă.
Nu am reuşit să fac decât câteva fotografii. Era multa lume, noi am ajuns puţin mai târziu şi nu am avut spatiul liber necesar fotografierii tablourilor.
Doar ca să simţiti puţin aerul exotic, am ales ceva cât de cât întreg şi fără personaje în cadru.
Ca noutate, Mihaela a avut acum şi câteva piese de ceramică. Este ceea ce studiază în prezent, la Facultatea de Arte Plastice, asa că era firesc să vedem şi aceste creaţii.
Mi-au plăcut în mod deosebit şi aceasta este şi cea mai reuşită fotografie.
Doar târziu în seară am reuşit să mai ajung pe blog. Am citit comentariile si am reusit sa zâmbesc larg. Sfaturile voastre chiar m-au ajutat, iar mintea-deja liniştită-, a cugetat mult mai clar.
Aveţi mare dreptate, chiar nu se pot face toate într-o singură zi.
Dacă mai aveam vreo urmă de îndoială…, când am văzut ce mi-aţi scris…până şi urma a dispărut complet.
Va mulţumesc tuturor pentru sfaturi. M-a amuzat mult comentariul Iuliei, am zâmbit şi mi-am zis: „very good point!”
Vineri dimineaţă m-am trezit calmă, ştiind foarte bine ce am de făcut, adică ceea ce îmi sugerase Vavaly. Era cazul să mă uit la electrocasnice.
In fix o jumătate de oră, alesesem de la emag o maşină de spălat şi un televizor pentru garsonieră, plus ceva pentru noi.
Evident că erau reduceri afişate, cam 35-40% la ceea ce am luat eu. Ulterior, două persoane mi-au spus că urmăriseră din timp nişte produse. Acestea ar fi fost scumpite cam cu o lună înainte şi apoi reduse. Eu nu am făcut treaba aceasta, dar anul următor chiar vreau să am în vedere.
Toată ziua mi-am văzut de treaba de la job, iar după program am mers la Jysk, retailerul scandinav la care eu nu ajunsesem vreodată.
Văzusem doar ceva pliante publicitare şi parcă ceva îmi atrasese atenţia la ei. Cu câteva zile în urmă, o prietenă mi-i recomandase şi afirmase că sunt un fel de IKEA cu preţuri mai mici.
„Dar să nu crezi că sunt din alea de pică cum te aşezi pe ele. Chiar sunt rezistente şi bine lucrate” îmi mai spusese după ce făcusem o faţă lungă, la auzul informaţiei despre preţurile mici.
Să nu vă miraţi! Mie îmi plac reducerile şi preţurile mici. Dar nu caut preţurile cele mai mici, întrucât am o teamă la această categorie.
Chiar a avut dreptate. Mi s-au parut realmente solide. Preţurile erau puţin mai mici ca la IKEA. Diferenţa mare era că aveau campanii la destule dintre ele. Suficient cât să îţi iei cam tot ce ţi-ar trebui într-o căscioară.
Nu am mai stat prea mult pe gânduri. Am văzut un şifonier la un preţ atractiv. L-am închis, deschis, inspectat şi învârtit în mintea mea. Se potrivea ca dimensiuni, mi-a plăcut că este înalt de 220 cm şi că are oglindă. Plus culoare neutră, ceea ce înseamnă că pot veni mai târziu cu hotărârea petelor de culoare, adică a accentelor vii. Decis şi adjudecat.
Instantaneu am hotârât că merge bine şi un pat. Tot în campanie, tot acelaşi furnir de stejar. L-am luat şi pe acela.
Dulapul a costat 675 de lei, în loc de 1099. Cadrul de pat, cu sertare jos şi tăblie, a costat 800 de lei, faţă de 1099. Prin alte părţi nu vazusem cadre de pat cu sertare, la mai puţin de 1200 lei.
Iar canapeaua de la Botoşani o va înlocui pe a noastră, că am vrut să o retapiţez şi m-a luat durerea de cap când ni s-a comunicat preţul de 1400 de lei.
Mai erau şi alte piese interesante prin magazin, dar mai este timp.
Pentru o singură zi făcusem destule şi vă mulţumesc pentru că m-aţi ajutat!
Sigur că vom mai merge la acest magazin, chiar mai avem lucruri de luat.
Pentru vineri am fost foarte mulţumiţi. Nici prin cap nu ne-a mai trecut să ne uităm la covoare, perdele şi alte cele. Nici timp şi nici putere nu mai era, acest capitol şi bucătăria se amână pentru alte week-enduri.
Sâmbătă am fost foarte ocupaţi. Ne-am dus şi iarăşi dus la garsonieră, că au venit toate cele comandate.
Seara erau urcate şi am mai avut şi eu vreme de-o ciorbă şi o plăcintă cu branză.
Ieri am ieşit puţin, am mai făcut nişte planuri şi am contemplat săptămâna încheiată.
Azi la prima oră m-am gândit să vă povestesc continuarea şi să vă rog să îmi acceptaţi scuzele pentru că nu am răspuns comentariilor de la articolul trecut.
Închei cu mulţumiri şi vă doresc o săptămână frumoasă!
Vă mulţumesc pentru că îmi sunteţi alături!
Dacă vă place ce citiţi, dacă vă e de folos sau vă impresionează cu ceva, vă puteţi abona la blog (în casuţa de abonare din dreapta sus) sau puteţi da un like paginii de Facebook a Blogului de familie.
Iar dacă v-a placut articolul, cu un share pe Facebook il puteţi arăta şi prietenilor.
