Lună: octombrie 2017

  • Cel mai cel III

    Cel mai cel III

    Am scris in primele doua articole ale acestei categorii care sunt motivele principale pentru care le public. Pe langa acestea, astazi vreau sa reunesc articole ce mie mi-au fost de ajutor in perioada recenta. Simteam nevoia sa citesc si sa inteleg mai multe despre depresie.

    Am o usoara teama pe acesta tema si de aceea am tot incercat sa ma mai luminez. Spuneam mai demult ca nu las lucrurile in voia lor si ca o parte din solutie va veni si din informare. Deci, am citit pana mi-a iesit fum pe ochi si pe nas, asa cum am promis 🙂 .

    Nu e singurul lucru pe care il fac, lectura si informatia sunt doar o farama din solutie.

    Pe de-o parte, as zice ca daca nu va intereseaza subiectul, nu ar fi prea bine sa cititi mare parte din articolele la care va trimit. Pe cealalta parte, Organizatia Mondiala a Sanatatii plaseaza depresia pe locul patru in randul bolilor pe plan mondial si estimeaza ca in 5 ani va urca pe primul. Lucru teribil de ingrijorator, care ma face sa gandesc ca nu strica deloc sa intelegem si sa invatam ce si cum sta in puterea noastra sa ne ferim.

    Clasez deci articolele de azi in doua categorii, desi ele interfera cumva:

    1. cele care ne pot ajuta mai bine sa intelegem ce inseamna boala aceasta;
    2. cele care ofera solutii.

    Intai am inceput sa citesc articole din prima categorie. Nu cad in capcana de a-mi pune singura diagnostice si nimeni nu trebuie sa faca asa ceva. Din acest punct de vedere, Internetul este o problema. La orice suspiciune trebuie mers la un specialist, adica un psihoterapeut sau un psihiatru. Eu am apelat la primul, vreau sa fie inteles ca nu ne tratam de pe net. Cititul este un pas spre o mai buna intelegere. ATAT!

    a. Un articol excelent despre cum se manifesta depresia si despre cum s-a rezolvat este inoza.ro/cum-iti-rapeste-depresia-viata/. Descrie foarte plastic cum trairile pozitive sunt parca luate cu un cleste din mintea ta si cum cele negative ocupa totul in creier si viata.

    b. Un blog intreg dedicat anxietatii si depasirii ei este jurnal de anxios. Autorul, fost jurnalist, scrie deosebit de frumos si de explicit. Cred ca am citit 3 sferturi din blog, intrebandu-ma daca aceasta lectura nu imi face rau. In final, m-a ajutat sa inteleg ca eu sunt bine, de fapt. Dar, pe alocuri, am lacrimat citind cata suferinta exista. Si comentariile de pe blog au condus spre asta. Atatia tineri si atat de greu…uffffffffffff. Unul dintre articolele care mi-au placut foarte tare este descoperiti-va vocatia.

    c. Un articol scris de un psiholog cu mare talent literar, explica foarte clar care sunt hormonii de ajutor psihicului uman, rolul fiecaruia dintre ei si cum putem stimula productia acestor hormoni, in folosul starii noastre de bine. Este un articol pe care mi-ar fi placut sa il scriu eu 🙂 , intr-o vreme vroiam mult sa ma luminez asupra acestor hormoni despre care citeam ba pe ici, ba pe colo. Va avertizez ca de pe blogul Soniei nu veti pleca prea repede. In bara din dreapta sunt titluri pe care nu rezisti sa nu dai inca un click si inca un click. Articolul se numeste Chimia fericirii. De la neurostiinta la alchimie. Cum ar putea un chimist sa nu iubeasca un asemenea titlu?

    d. Urmeaza un articol absolut uimitor. L-am citit de trei ori si o voi mai face! Iertarea este o componenta importanta in toate religiile lumii, dar nu cred ca ati auzit de acest caz si de modul in care un psiholog hawaian a uimit lumea medicala. Poftiti de cititi.

    e. Daca as pune titlul articolului urmator– care are legatura cu banii-, ar parea ca nu exista ceva comun cu cele de mai sus. Dar daca iau aproape la intamplare un mic citat: „Apa este profunzimea noastră, potențialul și necunoscutul din noi, care ne învață că pentru a ne elibera geniul creator și originalitatea, uneori trebuie sa înfruntăm cele mai mari și ascunse temeri ale sufletului.”- reiese ca e vorba tot despre solutii.

    f. Si tot despre solutii, si tot cu un titlu pe alt subiect, este articolul scris de prietena noastra veche, DOAMNA care nu vrea sa semneze decat cu „o femeie”. Ea permanent citeste, cauta si aplica solutii. In articolul spre care pun link, este vorba despre un stil de viata. Caci despre stilul de viata e vorba in orice boala, inclusiv cancer, inclusiv depresie. Ce a adunat ea acolo, este de invatat pe de rost si, mai ales de aplicat!

    g. Si tot de aplicat poate fi orice pasiune, hobby, lucru ce iti face placere si iti tine mintea ocupata, mutand-o de la probleme si rumegat de ganduri negre. Cineva drag mie stie bine cum sa faca asta. E Cristina, prietena cea mai veche a acestui blog. Extraordinar de tare mi-a placut acest goblen. Imi venea sa pun poza ca reprezentativa a acestui articol, dar alaturarea cu articole prea…grav de triste si faptul ca acolo e un chip de copil minunat, nu mi-au dat voie. Dar insist ca in stilul de viata sa introducem lucrurile ce ne fac placere. La mine nu e cazul de goblen si de creativitate pe latura aceasta. Ca eu am doua maini stangi. Dar e un exemplu tare frumos pentru cine are indemanare.

    Asa ca azi pun o fotografie pe care o stiti. Si ma si opresc, chiar daca mai am exemple de pus. Pentru ca am si eu o limita pana la care pot sa va tin pe aici!

    Lectura placuta, de maine poate e si timp mai mult pentru asta si un sfarsit de saptamana frumos!

    ——————————————————————————

    Vă mulţumesc pentru că îmi sunteţi alături!

    Dacă vă place ce citiţi, dacă vă e de folos sau vă impresionează cu ceva, vă puteţi abona la blog (în casuţa de abonare din dreapta sus) sau puteţi da un like paginii de Facebook a Blogului de familie.

    Iar dacă v-a placut articolul, cu un share pe Facebook il puteţi arăta şi prietenilor.

     

  • Meniu de octombrie, listă şi preţ

    Meniu de octombrie, listă şi preţ

    Hai să vin cu un meniu de octombrie, ca să nu treacă luna fără el 😛
    Luna aceasta, am reuşit să fac săptămânal câte o vizită la piaţă. E o bucurie să ajungi toamna în piaţă, munţii de legume şi fructe colorate îţi dau chef de treabă şi inspiraţie.
    În ultima vreme am mereu lista de cumpărături pregătită, dar tot fac o mică tură ca să văd ce mai este nou sau convenabil şi să mă inspir pentru următorul meniu.
    Dintre noutăţi, am remarcat castanele. Nu e vorba de noutăţi de care nu am vazut niciodată, ci de cele ale sezonului. Castanele aveau preţul de 20 de lei kilogramul, iar miezul de nucă era 40 de lei. Ambele îmi par cam scumpişoare, dar ştiu că îşi merită banii. La capitolul noutăţi absolute, ceva ce n-am văzut de când sunt – cum a fost cu aronia- am văzut la zona de peşte.
    Să-mi spuneţi şi mie dacă voi ştiaţi de „scorpia de mare”? Este un peşte rozaliu, neregulat, oarecum ondulat, ce seamănă cu peştii fantastici, desenaţi prin cărţile de poveşti. Chiar dacă arăta frumos, nu am avut nicio intenţie să îl cumpăr. Nici nu era ieftin deloc, costa doar 95 de lei kilogramul. Drăguţ peşte, ce să zic?
    După introducerea în atmosfera colorată şi aglomerată a Pieţei Obor, e cazul să trecem şi la treaba pentru care am pornit la drum.

    Meniu săptămânal de octombrie

    Luni

    ciorbă de perişoare

    mâncare de mazăre cu piept de curcan

    salată de sfeclă

     

    Marţi

    ciorbă de perişoare

    salată orientală

     

    Miercuri

    mâncare de linte

    salată de crudităţi

     

    Joi

    supă-cremă de dovleac(cu un cub de brănză topită)

    pulpă de porc la tavă(cu sos de roşii)

    tzatziki

     

    Vineri

    supă-cremă de dovleac

    mămăliguţă cu varză călită

     

    Sâmbătă

    şniţel din piept de pui cu piure de cartofi

    salată de ardei kapia copţ

    plăcintă cu brânză şi şuncă

    Duminică
    inspiraţie de moment
    Dimineaţa vom avea ouă, brânză, urdă, iaurt, roşii, castraveţi, ardei, cereale, pate de ficat, ceai. Pentru pachetul copilului am luat şuncă din piept de curcan şi caşcaval feliat.
    La desert vor fi fructe (iaraşi zmeură-tot îmi zic că nu va mai fi, dar încă am găsit-, pere, struguri, mere), migdale, alune şi mix de seminţe de dovleac şi floarea-soarelui. Nu fac niciun dulce săptămâna aceasta. Am zis!

    Lista de cumpăraturi

    – carne tocată amestec – 1 kg
    – piept de pui – 1 kg
    – piept de curcan – 0,6 kg
    – pulpă de porc – 1 kg
    – şuncă din piept de curcan – 300 g
    – telemea veche de oaie – 1 kg
    – brânză de vaci – 400 g
    – urdă – 600 g
    – smântână – 300 g
    – caşcaval feliat – 200 g
    – iaurt – 1 cutie mare de 900 g
    – ouă – 16
    – 1 pachet de foi de plăcintă – 0,3 kg
    – ulei – 1 l
    – borş – 1 l
    – mazăre – 2 cutii mari
    – suc de roşii – 2 sticle
    – cartofi – 4 kg
    – ardei capia – 2 kg
    – ceapă uscată – 1 kg
    – dovlecei – 0,5 kg
    – morcovi – 1 kg
    – ţelină – 2 bucati mari
    – rădăcină de pătrunjel – 1 bucată
    – păstârnac – 1 bucată
    – sfeclă – 1 kg
    – roşii  – 1 kg
    – castraveţi – 2 kg
    – varză – 2 kg
    – verdeaţă – 4 legături
    – struguri – 2 kg
    – pere – 2 kg
    – zmeura – 300 g
    – lamâi – 0,5 kg.
    Preţul total estimat este de 300 de lei. 
    Am cumpărat o mare parte şi am cheltuit 260 de lei. Ce mai am de pe listă şi ce mai ne vine instantaneu să luăm din magazin, cu siguranţă ajunge la încă 40 de lei. Cumpărăturile le-am făcut la Piata Obor si restul vom lua de la prietenii mei din Mega Image :). De când dau peste tot de ei, a fost musai să ne împrietenim!
    O săptămână minunată să aveţi!
    ——————————————————————————

    Vă mulţumesc pentru că îmi sunteţi alături!

    Dacă vă place ce citiţi, dacă vă e de folos sau vă impresionează cu ceva, vă puteţi abona la blog (în casuţa de abonare din dreapta sus) sau puteţi da un like paginii de Facebook a Blogului de familie.

    Iar dacă v-a placut articolul, cu un share pe Facebook il puteţi arăta şi prietenilor.

  • Trei idei la o cafea II

    Trei idei la o cafea II

    Îmi propusesem ca în weekendul ce s-a terminat să nu mai intrăm pe net. Ba chiar am şi anunţat pe Facebook. Speram ca soţul meu să închidă cumva netul, să vedem cum este să stai două zile fără el.

    Nu l-a întrerupt şi deci l-am avut la dispoziţie 🙂

    Dar nu am abuzat deloc. Am reuşit să mă organizez mai bine, am lucrat cu copilul în fiecare dimineaţă, am făcut cumpărături, curăţenie(vineri pe seară) si gătit. Nu am avut meniu prestabilit, m-am hotarât în magazin ce cumpăr si ce gătesc.

    Am luat şi creveţi pentru copil. Până acum a mâncat tot în oraş, iar eu nu îî pregătisem vreodată acasă. Mi-au ieşit buni, Mihnea a fost tare bucuros şi mi-a repetat de câteva ori că au fost super. I-am făcut în tigaie, cu unt, lămâie şi usturoi. Păcat că nu i-am pozat!

    Ziua am intrat pe net doar câteva minute. Evident că pe Facebook şi evident că am intrat de pe telefon. Serile am stat câte o jumătate de oră.

    A fost bine, să ştiţi! Chiar dacă vroiam să nu fie deloc, am reuşit să stau mai puţin pe acolo şi sunt mulţumită, per ansamblu, de zilele acestui weekend. Am reuşit să fac ceva mai multe lucruri. Majoritatea au fost de gospodareală, dar am şi ieşit afară. Sâmbătă în parcul casei, iar duminică în parcul Herăstrăului 🙂 Nu prea am avut chef să fac fotografii. Pot să vă arăt doar Mănăstirea Plumbuita, locul nostru obişnuit pentru reculegere.

    În toate parcurile cred că au fost târguri de produse tradiţionale. Am luat şi noi una-alta. Cea mai interesantă a fost ciocolata de casă 🙂 Am văzut cu mentă, cu trandafiri, cu mango, cu merişoare…evident că trebuia să testăm ceva…

    Si dacă tot fac retrospective, vreau să mă laud puţin şi cu pantofii mei!!! Am scris ce treabă bună am făcut cu hainele la reduceri, dar nu am apucat să vă arăt şi încălţările. Că doar nu era să cumpăr atâtea haine şi să rămân fără pantofi 😉

    Aşa că acum câteva săptămâni am luat magazinele la picior şi am găsit frumuşeii aceştia din poza de sus şi poza de mai jos.

    I-am luat tot la ofertă, deşi nu mai speram să mai găsesc reduşi. Am vrut un pantof care să se potrivească hăinuţelor deja cumpărate şi care să meargă măcar in prima parte a toamnei. Am ales marca Flexx, sunt excelenţi pentru picioare ce încep să facă nazuri. Talpa este de vis. Ultra-super flexibilă, că de aceea se şi numesc cum se numesc.

    Am primit mail de la otter şi am observat cu bucurie că încă mai au oferte. Credeam că voi găsi doar colecţia nouă, însă se pare că cine caută serios poate găsi ceva bun chiar şi în perioada aceasta destul de îndepărtată de perioada pe care noi o ştim ca dedicată reducerilor.

    Şi pentru că v-am arătat pantofii, nu pot să închei fără să vă spun şi despre ceva ce îmi doresc. Am citit la Iulia despre această carte şi vreau tare-tare mult să o citesc.

    O săptămână frumoasă vă doresc, plină de bucurie şi realizări!

    UPDATE 18 OCTOMBRIE: Astăzi mai este o ofertă interesantă la elefant, denumită „zilele aromelor”. Cea mai interesantă îmi pare această aceasta reducere la o apa de parfum.

    ——————————————————————————

    Vă mulţumesc pentru că îmi sunteţi alături!

    Dacă vă place ce citiţi, dacă vă e de folos sau vă impresionează cu ceva, vă puteţi abona la blog (în casuţa de abonare din dreapta sus) sau puteţi da un like paginii de Facebook a Blogului de familie.

    Iar dacă v-a placut articolul, cu un share pe Facebook il puteţi arăta şi prietenilor.

  • Voi cum va descurcati cu cele 9999 de treburi?

    Voi cum va descurcati cu cele 9999 de treburi?

    Daca este ceva despre care nu am niciun dubiu pe lume, acesta este faptul ca intotdeauna avem ceva de facut.

    Daca se intampla sa mai fii si genul caruia ii plac mii de chestii, aproape sigur iti doresti sa le faci si tu. Hai sa admitem ca nu chiar pe toate. Doar 999 🙂

    Daca ai serviciu, cu siguranta ai si acolo multe treburi. Poate nu 999, ci doar 99.

    Daca ai casa si chiar daca nu ai, -ca nimeni nu locuieste in nori- acolo iar te asteapta alte 999 de treburi de facut.

    Ba a cazut un maner de la mobila, ba s-au aglomerat hainele in dulap, ba s-a descusut captuseala gecii copilului. Ferestrele striga: „spala-ma!!!”. Camara tipa: „elibereaza-ma de balastul asta!” Bucataria ţopăie si ea cu zeci de chemari.

    Mergi prin piata si te gandesti ca visinele nu dureaza mai mult de cateva saptamani si ar fi cazul sa cumperi cateva kilograme daca vrei sa ai dulceata la iarna. „Acum le iau”, iti spui in gand. In secunda doi neuronii ti se invalmasesc de cele multe-nenumarate care deja asteapta sa fie facute. Iei tu visine, dar cand sa le si faci? Astazi ai de lucrat cu copilul la romana, ca vine testul. Maine mergi la dentist. Poimaine te duci sa vezi garsoniere. Apoi vine, in sfarsit, vineeeri. Pleci la mama, nici nu tu mai stii de cand nu ai mai ajuns…..

    Ce ziceti, sa continui?

    Nu am zis nicio vorba de blog. Nicio vorba de durerea din spate, nicio vorba de facturile neachitate integral de acum doua luni. De cei trei medici specialisti, la care este obligatoriu sa ajungi.

    E cazul sa ma opresc, sunt sigura ca mintea ta poate continua si singura.

    Ce am facut anul acesta ca sa le mai dovedesc?

    1. Am incercat sa ma organizez cat mai bine. Am reinceput sa planific meniurile saptamanale si sa nu mai gatesc in fiecare zi. Cand nu am facut meniu nou, am folosit unul mai vechi sau chiar l-am repatat pe ultimul scris.
    2. Am facut ordine in dulapuri, am scos lucrurile ce sunt de donat/vandut si le-am pus deoparte. Am stat cateva ore si le-am fotografiat. Le-am luat si pe cele din geamantane, adunate in acelasi mod anul trecut. Mi-am spus ca daca nu fac ceva cu ele, nu le mai tin in casa. Am dus la Manastirea Plumbuita de vreo 5 ori anul asta.
    3. M-am straduit sa suport dulapul dezordonat al copilului si sa rezist tentatiei de a-l aranja eu. Tentatiei si nervilor. Uneori mi-a fost mai greu si atunci mi-am zis ca nici eu nu aveam grija ordinii din dulap cand eram de varsta lui.
    4. L-am rugat pe sotul meu sa mai gateasca si el cate ceva din categoria mancarurilor simple.
    5. La a doua tura de pozat haine, am continuat cu un teanc de desene si picturi. Mi-am asigurat ceva material pentru blog. Am avut astfel si subiect de scris, si incercare de castig, si eliberarea casei. Deja am epuizat subiectele acelea, trebuie sa o iau de la capat.

    Nu este suficient. Am observat ca nu ma pot tine de toate in aceeasi perioada. Ba sunt preocupata in mod special de alimentatie, scriu meniurile si socotesc mai mult decat e cazul. Ba sunt prea centrata pe curatenia casei. Ba ma stresez prea mult cu notele copilului. Ba ma supar pe timpul pierdut pe net si incerc sa il diminuez. Macar doua-trei ar trebui tinute sub control. Dar nu pe rand, ci simultan.

    Ce solutii as putea sa mai gasesc?

    1. Sa simplific mai mult lucrurile. Sa nu mai fac meniurile atat de muncite, cu liste si pret total. Important este sa castig timp sau/si bani, Scriu mai repede, includ feluri mai simple si public.
    2. Sa ii mai dau si baiatului cateva din sarcini. Nu pot sa il las complet singur cu lectiile, am facut asta anul trecut si rezultatele nu se compara cu anii in care am supravegheat zilnic. Aplic o supraveghere periodica, cam de 2 ori pe saptamana controlez teme si lucrez putin la mate. Apoi vreau sa il mai pun la treaba prin casa. Acum face curat in camera lui, dar mai speculeaza cate o saptamana si paseaza catre noi. As dori sa ii extind putin aria.
    3. Investesc ceva bani in ajutoare tehnologice si umane. Cand aveam vreo 13-14 ani, ii spuneam mamei ca abia astept sa se inventeze aspiratorul destept care sa faca treaba singur. Iaca ca au aparut, dar am inteles ca sunt scumpe rau. Pana ne permitem unul  🙂  i-as pasa copilului treaba asta sau mare parte din ea. De mai mult de un an ma gandesc daca chiar as folosi o masina de facut paine. Pentru curateniile generale as  chema o femeie, macar o data la doua luni. Sper sa reusesc sa ma conving ca asta nu inseamna ca sunt lenesa. Eu as face curatenia normala-cea saptamanala in doua camere, in timp ce ea ar face generala in celelalte doua. Peste doua luni inversam camerele si astfel am curatenie generala facuta de 3 ori pe an in toata casa.
    4. Renunt la perfectionism.  Sigur ca primul gand este ca trei curatenii generale pe an sunt putine. Ca media 8 la mate e prea mica. Ca pe blog as putea scrie mai mult si mai bine. Si tot asa. Dar vocile astea nu fac bine mintii mele. Asa le-as pune un fermoar…

    Cam atata ma duce capul. Daca aveti si alte idei, va sunt recunoscatoare pentru ele.

    Dar poate va intrebati ce as face cu timpul pe care l-as castiga cu  aceasta organizare(in cazul fericit in care lucrurile acestea se si intampla, nu doar se programeaza)

    1. M-AS RASFATA CU CATE O ZI IN CARE SA NU FAC NICIO TREABA. Nu mai pot sa suport cuvintele treaba si trebuie. Sotul meu imi tot spune ca doar o mica parte din al meu trebuie, chiar e reala…Mi-ar placea sa fac fix ce imi vine atunci, fara plan si anticipare. Doar ce vreau atunci, care poate insemna citit, plimbat in parc, mers la un muzeu. Dar fara nicio programare, pur si simplu ce imi vine pe loc. Sa stau in cada si sa visez. In cada cu ceai de lavanda. Sau in lapte cu miere 🙂
    2. AS CALATORI. Vreau sa vad vreo 15 sate. Doar de la noi sunt 15. Mai vreau sa vad si 5555 de orase. De mi-ar da Domnul zile destule si resurse de energie si bani, ca locuri de vazut sunt cu nemiluita. Pe cuvant ca nu e drept sa traiesti intr-o lume atat de frumoasa si sa nu o vezi!

    Eiiii, acuma sa inchei cu speranta ca ce am scris azi se va si intampla! Dupa cum vedeti in poze suntem bine inarmati 😆

    Si poate ma mai invatati si voi cate ceva!

    ——————————————————————————

    Vă mulţumesc pentru că îmi sunteţi alături!

    Dacă vă place ce citiţi, dacă vă e de folos sau vă impresionează cu ceva, vă puteţi abona la blog (în casuţa de abonare din dreapta sus) sau puteţi da un like paginii de Facebook a Blogului de familie.

    Iar dacă v-a placut articolul, cu un share pe Facebook il puteţi arăta şi prietenilor.

  • Aronia si toamna inca verde

    Aronia si toamna inca verde

    Ma straduiesc sa ies din butoiul cu melancolie si pana se duce toamna sigur voi reusi 🙂 Nu e prea greu, ca nici nu stiu cand a zburat aproape jumatate din ea. A strigat ea la mine cu acutizarea simtirii tuturor problemelor mai mici si mai mari, ca doar nu era sa ma lase sa nici nu imi dau seama ca a venit 🙂
    Sambata am vegetat. Printre pauze de leneveala, am mai reusit sa si lucrez cate putin. Ieri mi-am adunat fortele si am iesit din casa. Plimbarile nu strica niciodata, chiar si prin ploaie tot te invioreaza. Sau mai ales prin ploaie. Am mers privind copacii. O sa imi fie dor de verdele lor, asa ca mi-am lipit pe retina aceste ultime coroane. Sunt inca predominant verzi, dar galbenul s-a instalat incetisor.
    Petele galbene se maresc in fiecare zi, ieri am observat si primele tuse aramii.
    E toamna, da!?
    Pe langa parcuri, pietele sunt un alt loc in care este placut sa mergi in anotimpul recoltelor. Tarabele gem de culoare, mustul se cere gustat si strugurii luati acasa.
    Dar mai avem timp sa vorbim despre struguri, dovleci si crizanteme, acuma vreau sa va arat un fruct pe care l-am vazut, cumparat, gustat pentru prima data in viata. Nu cred ca este specific toamnei, as zice ca se gaseste mai mult vara. Dar nu sunt sigura, ca eu acum l-am descoperit, cum v-am zis.

    Ce o mai fi si aronia?

    Era cu ceva timp in urma si ma oprisem la o doamna de la care iau mai mereu zmeura. Mai stam si de vorba uneori. Asa am aflat ca locuieste in judetul Alba, dar vara se muta la Bucuresti. Inchiriaza o garsoniera si isi petrece zilele in piata si serile in singuratatea camarutei inchiriate.
    Sotul ramane acasa. E un fel de a spune ca ramane acasa, de fapt e doar pe drumuri. Seara umple portbagajul masinii cu ladite de fructe de padure, din productie proprie si de la culegatorii din zona. La 4 dimineata o porneste spre Bucuresti. Aici preda fructele sotiei lui si iar ia drumul inapoi.
    Va dati seama ce inseamna sa faci zilnic un drum Alba-Bucuresti-Alba? Pe soselele noastre?
    Eu am fost impresionata, dar doamna era multumita. Mi-a povestit firesc, chiar cu bucurie as spune. Isi gasisera un mod de a face o mica afacere, care chiar daca nu e prea simplu le asigura un trai bunisor.
    In timp ce noi doua vorbeam vorbe, apare cineva si o intreaba de „aronia”. Ea are mereu mai multe fructe, eu am fost clienta de zmeura si uneori de afine. Vazusem catina, capsuni, merisoare…dar nu remarcasem nicio aronie. Nu doar ca nu le remarcasem, nici nu auzisem vreodata de ele.
    Curioasa cum mi-s din fire, o descos ce-i cu aronia asta. Aflu ca este fructul unui arbust, ca abunda in antioxidanti, ca detoxica ficatul si previne cancerul. Nu costa chiar putin, e 20 de lei un kilogram, dar trebuia sa incercam si noi boabele astea negre, atat de pretioase.
    Le-am luat, le-am fotografiat si le-am consumat. Mai mult sotul meu, ca el este cel mai ordonat din casa la cure si tratamente. Mihnea, dupa doua bobite a zis pas, iar eu luam cand imi aduceam aminte. Imi spusese doamna ca se consuma cate un manunchi dimineata, pe stomacul gol. Ca rezista mult si sunt la fel de benefice si daca bobul se zbarceste putin.
    Asa ca doar am testat gustul -nu e rau-, seamana putin cu afinele, doar ca mai are o usoara tenta de amarui. Pentru ficatul meu nu stiu sa va spun, ca nu am facut analize, nici inainte, nici dupa.
    Dar le mai iau daca le-oi mai gasi!
    Cam atat pentru astazi, fug la treaba ca striga dupa mine 🙂
    Sa aveti o saptamana usoara, o toamna calda in suflet si productiva la borcaniada!
    Asta cu borcaniada e doar daca va doriti, eu stau pe loc, ca nu gasesc energie si pentru ea.
    Pup!
    ——————————————————————————

    Vă mulţumesc pentru că îmi sunteţi alături!

    Dacă vă place ce citiţi, dacă vă e de folos sau vă impresionează cu ceva, vă puteţi abona la blog (în casuţa de abonare din dreapta sus) sau puteţi da un like paginii de Facebook a Blogului de familie.

    Iar dacă v-a placut articolul, cu un share pe Facebook il puteţi arăta şi prietenilor.

  • 5 motive sa citesti presa scrisa

    5 motive sa citesti presa scrisa

    De-a lungul timpului am tot auzit pareri conform carora calitatea presei scrise a scazut foarte mult, acesta fiind unul dintre motivele pentru care multa lume isi ia informatiile de pe Internet. Dar mai sunt si altele cum ar fi comoditatea, gratuitatea si interactivitatea pe care le ofera mediul virtual. Ani buni cu mai cumparasem nici eu reviste.

    Dar odata am vrut sa mai schimb sursele de informatie si am reinceput sa cumpar. Cam trei ani sunt de atunci si in casa noastra s-au adunat  teancuri peste teancuri de reviste si revistute. Ca nu ma indur sa le arunc. Sotul meu dar si mama inclina ciudat din cap si ridica din sprancene  🙂

    Cand m-am repornit pe cumparat, in intersectia de langa casa erau trei chioscuri de ziare. Aproape pe fiecare colt al ei si aproape ca farmaciile. S-au inchis pe rand si rau mi-a parut de oamenii aceia care isi castigau si ei o painisoara din vanzarea presei. Inghetasera prea multi ani acolo si cred ca nici cine stie ce nu castigau.

    Mi-am mutat locul de achizitie la o benzinarie din drum. Pe ei nu ii plang deloc, isi castiga destui oameni zilele din munca in benzinarii. Ba nici pe actionari nu ii plang deloc 🙂

    Acum cateva saptamani un batranel s-a incumetat sa redeschida unul din chiosculetele ce se intristasera bine de la atata singuratate.

    S-a inveselit chiosculetul, cineva are grija de el. Dar si eu, ca mi-am reluat cititul pe jumate din drumul parcurs spre serviciu.

    Nu prea stiu cat de vesel este batranelul, am sa il intreb.

    Pana ce aflu daca ziarele ii mai pun pe masa un cartof sau doi, trec aici motivele pentru care eu continui sa citesc presa scrisa. Poate mai inspir cativa din muuuultii mei cititori.

    De la calitate la inspiratie si portofel, motivele pentru care citesc presa

    • calitatea scrierii. Oricat ar spune unii si altii ca revistele sunt slabe, dati-mi voie sa ii contrazic. Nu toata este asa, presa scrisa se face cu profesionisti. Multi bloggeri nu au studii de specialitate si de aceea scriem cum scriem. Eu invat multe din articolele pe care le citesc. Ce-i drept ca le si studiez bine!
    • calitatea informatiei. Aici difera de la om la om, de cata educatie si pregatire vrea fiecare. Dar textele publicate in reviste si ziare aduc informatie utila si la zi. Ca tot spuneam recent ca voi citi pana imi va iesi fum pe nas si urechi, tot oi gasi eu solutii la starile astea de toamna amestecata cu perioada dificila.
    • sursa de inspiratie pentru blog. Ziaristii scriu de ani de zile, stiu mai bine ca noi ce se cauta, ce se citeste, ce e nou, ce e de utilitate, cum sa atraga prin titluri. Uitati aici un articol inspirat din ce am citit. Sau acesta.
    • sursa de buna dispozitie. Pentru mine lectura, informatia, ideile noi, textele bune si oamenii frumosi sunt motive sa imi incep ziua mai usor si mai cu spor. Mereu dau de un text care sa ma bucure, sa imi dea o speranta, o solutie, o cale de inceput. Azi am admirat cateva tinute colorate ca si toamna…
    • posibilitatea de a scrie si tu. Multe dintre ele au concursuri in care publica articole ale cititorilor, premiindu-le in bani sau produse. Si va spun din proprie experienta.

    Acestea sunt motivele mele principale, sunt curioasa daca si voi ganditi cam la fel.

    ——————————————————————————

    Vă mulţumesc pentru că îmi sunteţi alături!

    Dacă vă place ce citiţi, dacă vă e de folos sau vă impresionează cu ceva, vă puteţi abona la blog (în casuţa de abonare din dreapta sus) sau puteţi da un like paginii de Facebook a Blogului de familie.

    Iar dacă v-a placut articolul, cu un share pe Facebook il puteţi arăta şi prietenilor.

     

  • Prea mult roz dauneaza adevarului si realitatii

    Prea mult roz dauneaza adevarului si realitatii

    Câteodată ma satur tare de viata virtuală. In mod special de Facebook, dar si de online in general. Cel mai putin ma satur de bloguri, ca ele sunt iubirea mea cea mai mare. Insa am momente cand imi vine sa nu mai citesc nimic si acestea apar cel mai des in zilele mele triste.

    In zilele acelea am senzația ca e prea mare doza rozalie a vietii. Inclusiv pe blogul meu. Ca desi nu imi doresc sa reiasă ca viața mea e poleita, ca traiesc intr-o baie de culoare trandafirilor sau intr-o bula de bine si un car de fericire, in realitate lucrurile nu sunt asa.
    E drept ca de la inceput mi-am propus sa scriu despre partea frumoasa a vietii noastre pentru ca eram satui de criza economica si de mass media plina de negativ. E drept ca in cei 5 ani si jumatate am mai scris si despre probleme. E drept ca baiatul mi-a interzis sa il mai fac subiect de articol iar sotul meu de la inceput si-a impus acest punct de vedere. Si este foarte corecta reactia lor.
    Adevarat este si ca atunci cand am relatat unele dintre problemele mele am avut senzatia inconfortabila ca ma expun intregului online si au fost cateva comentarii ce m-au deranjat putin.
    Din aceste motive, plus faptul ca vroiam ca blogul sa fie coltisorul meu de caldura, am redus la maximum articolele despre starile mai rele si luptele mici ale vietii de zi cu zi.
    Dar cand ma uit pe Facebook si vad atata infuzie de fericire, calatorii, clipe de vis, realizari si activitati remarcabile, ma gandesc ca nu mai pot cu atata frumusete a vietii. Cred ca acest Facebook a prins atat de bine pentru ca oamenii sunt satui de negativismul din media si au vrut sa creeze un loc al frumusetii si optimismului.
    Dar asa cum extrema negativa a stirilor nu este in regula, cred ca nici extrema pozitiva a Facebook-ului nu este in regula. Realitatea este formata din aceste doua componente, strans impletite si intrepatrunse.
    Nu doresc sa reiasa ca viata mea are doar o componenta a fericirii, nu cred ca exista vreun om a carui viata sa fie formata doar din momentele afisate pe ecranele calculatoarelor.
    Dar hai sa ii las pe ceilalti ca nu am nicio intentie sa judec pe nimeni. Eu vreau sa transmit  realitatea mea. Ca sa nu credeti ca sunt vreo norocoasa cu o viata poleita in foite pretios-aurii.
    Nu!
    Inca nu am descoperit reteta binelui continuu. Cand se va intampla acest lucru, promit sa il impartasesc cu voi. Dar pana atunci:
    • Viata mea este formata din tot felul de zile, dintr-o alternanta de stari bune si stari mai putin bune. Iar in ultimul timp, zilele cu tristete sunt mai multe ca celelalte. Intotdeauna toamna vine cu melancolie, iar toamna aceasta a fost debutul unei perioade caracterizate prin definitia ei de tot felul de stari nebune. Si de ingrasare!!! Iau masuri, nu las lucrurile de capul lor, dar nu e deloc simplu.
    • matematica si limba engleza ameninta sa imi distruga relatia cu propriul copil. Degeaba studiez psihologie, degeaba imi spun ca el este din alt aluat, degeaba imi promit sa nu ma enervez cand lucram, degeaba repet in minte ca darul lui este altul si este unul special. Rezist cateva zile si apoi izbucnesc, repetand ca o masinarie stricata ca matematica se invata lucrand si ca limba engleza este o necesitate a vremurilor acestora. Nu mai gasesc argumente, am epuizat tot ce se poate folosi.
    • adolescenta asta ma sfarseste emotional. Fac tot ce pot sa nu o iau personal, dar toate revoltele si riscurile inutile ma consuma fantastic. Chiar daca stiu ca nu trebuie sa o iau personal, ca asa e ea. Adolescenta!!!
    • blogul a devenit o sursa de neliniste. O parte din timp ma umplu cu bucuria scrisului si a comunicarii, iar o alta (ce creste in intensitate) reproseaza ca in loc sa ma joc cu exercitii matematice stau si scriu pe blog. Ma pornesc sa fac treaba si apoi ma apuca dorul de pauza. O zi cred intr-un fel si a doua zi cred inversul primului fel.
    • serviciul pe care il am a fost odata extraordinar. Acum merg pentru ca apreciez existenta unui serviciu si a unui colectiv de oameni frumosi. Si din incapacitatea personala de a porni lupta cautarii altuia.
    • peste toate acestea, permanent pluteste o durere, una despre care am scris demult si  pe care doar cititorii vechi o stiu. Este cea mai grea incercare a vietii noastre, in general ne-am obisnuit cu ea, dar sunt multe momentele in care nu inteleg de ce viata l-a lovit astfel. Dupa 12 ani de amaruie coexistenta cu durerea acestei realitati, mai am si acum momente de revolta.

    Acestea sunt o parte din stari si probleme, am simtit puternic dorinta de a atenua trandafiriul vietii aratate pe blog, prea nu corespundea cu realitatea.

    Cred ca prea multe petale si sclipici dauneaza imaginii adevarate si ca trandafirii aia foarte frumosi au spini destui, si la mine si la altii.

    Nu voi transforma blogul in valea plangerii, voi face tot ce voi putea ca sa vad in continuare particelele frumoase ale vietii, voi citi pana imi va iesi fum pe nas si pe urechi, voi trece peste toate starile si episoadele, dar vreau sa SPUN ca ele exista, ca viata nu imi este definita doar de calatorii, conferinte, haine frumoase cumparate la pret bun, organizare perfecta si realizari.

    Nici vorba. Ca in multe alte cazuri, viata noastra este un sir de lupte mai mici si mai mari. Pe unele le castigam, pe multe le pierdem. Dar mergem inainte si ne straduim.

    Am scris randurile acestea pentru ca am vrut sa fac inteleasa imaginea completa si reala a vietii mele, nu doar partea pozitiva a ei.

    Ca imi statea in gat interpretarea aceasta trunchiata.

    O saptamana frumoasa!

    ——————————————————————————

    Vă mulţumesc pentru că îmi sunteţi alături!

    Dacă vă place ce citiţi, dacă vă e de folos sau vă impresionează cu ceva, vă puteţi abona la blog (în casuţa de abonare din dreapta sus) sau puteţi da un like paginii de Facebook a Blogului de familie.