V-aţi gândit vreodată în ce epocă istorică v-ar fi plăcut să trăiți? Care ar fi fost aceea, dacă aţi fi avut posibilitatea de a alege timpul in care să veniţi pe lume?
Personal, nu îmi amintesc să-mi fi pus această întrebare.
Dar scriu ideea aceasta, pentru că după ea a venit desenul, de fapt, acuarela. În timpul verii, copilul mi-a spus de câteva ori că i-ar fi plăcut sa trăiască in Evul Mediu.
Nu e greu să înţelegi ce anume îl atrage pe un băiat la acea epocă istorică. Instantaneu se aglomerează în minte imagini înfrumuseţate de filme si imaginaţie: cavaleri în armuri lucitoare, turniruri încrâncenate, castele cu turnuri si ziduri de apărare, printese învăluite în mătăsuri si catifele, cu mâneci atârnând până-n pământ, bărbaţi curajosi, fapte de eroism, haiduci si arme…
 
Armele apar doar in visurile baieţeşti. În ale mele…nici gând să aibă voie să pătrundă 🙂
Îmi confirmă copilul că nu greşesc referitor  la motivele preferinţei lui.
„Dar ce facem cu celelalte?”, zic mai departe. Ce facem cu sărăcia, cu mizeria, cu ignoranţa, cu viaţa extrem de grea a  celor ce nu s-au născut în fericitele familii nobiliare?
N-am primit răspuns, sigur că nu îl interesau aspectele acestea…
La ceva timp după întoarcerea de la Oradea, într-o zi găsesc acuarela aceasta pe biroul lui.
Mie nu mi-ar fi plăcut să trăiesc în epoca medievală. Epoca mea preferata este cea în care am norocul să trăiesc. Nu cred să fi fost perioadă mai uşoară ca aceasta, toate celelalte au fost pliiiine ochi de greu şi frământări.
Dar mi-a plăcut castelul lui Mihnea şi l-am legat de discuţiile acestea şi de frumuseţile pe care le-a văzut în Oradea. Pentru el, cel mai fascinant loc de acolo a fost, desigur, cetatea medievală.
L-a inspirat destul de frumos, aş zice eu.

Şi m-am bucurat privind castelul acesta, îl văd potrivindu-se foarte bine în camera părinţilor lui. Să vedem dacă ni-l va da 🙂

 

 

 

Azi v-am adus în atenţie un castel. Prinţesele şi cavalerii rămân în locul lor din istorie şi în imaginaţia fiecăruia dintre noi!

O zi frumoasă, dragilor! Mâine… e vineri!

——————————————————————————

Vă mulţumesc pentru că îmi sunteţi alături!

Dacă vă place ce citiţi, dacă vă e de folos sau vă impresionează cu ceva, vă puteţi abona la blog (în casuţa de abonare din dreapta sus) sau puteţi da un like paginii de Facebook a Blogului de familie.

Iar dacă v-a placut articolul, cu un share pe Facebook il puteţi arăta şi prietenilor.