E asa de bine sa stai in pauza de blogging, ca mi-e teama ca voi ajunge sa scriu o postare la doua luni. Ma rog, e mult spus teama. Am fost ocupata, e adevarat, dar am apreciat si linistea mintii, perioada in care nu mai trebuia sa ma gandesc mereu la articole si la idei pentru ele.

Gluma-gluma, dar tot ma intreb ce voi face cu blogul meu, parca mi-ar parea rau sa il abandonez.

Am rezolvat cu analizele. Imi era teama ca nu voi duce pana la sfarsit aceasta activitate consumatoare de timp si energie, dar m-am incapatanat sa merg pana la capat. A durat 3 luni acest periplu, cu operatia si cu analizele de la alti 2 medici specialisti.

Nu e deloc greu sa abandonezi. Sunt asa de multe analize de facut si ai nevoie de  consecventa ca sa reusesti sa le termini, incat am impresia ca am facut cine stie ce minune. Nu am reusit sa fac toate analizele gratuit, iar cu cea mai scumpa era cat pe ce sa imi iasa.

Habar nu aveam ca se poate face RMN fara plata si la policlinicile private. Noroc ca am aflat si nu era urgent, asa ca m-am inscris pe lista de asteptare in la inceputul lui decembrie si aproape reusisem la sfarsitul lui ianuarie. Intr-o marti dimineata la 5,30 trebuia sa fac treaba. Aveam de ales intre o ora de 12,30 noaptea si una de 5,30 dimineata. Asta dupa ce am fost intrebata daca pot veni noaptea. Adica pe la 4, asaaa. Mi s-a parut culmea culmilor sau culmea ridichilor de luna, cum spunea mamaia mea, Dumnezeu s-o ierte! Am refuzat ciudatenia de ora 4.

Mi-au oferit alte ciudatenii, dar olecuta mai apropiate de normalitate. Ma gandeam sa refuz de tot, dar daca tot ma sunasera oamenii cand nici nu mai credeam ca o mai fac…am zis sa termin treaba.

In ziua precedenta datei fixate primesc un telefon in autobuz. Era de la policlinica si ma intreba daca pot veni in acea zi la ora 19,30. Ma gandesc putin intrucat aveam o sedinta si zic ca revin cu raspunsul. Il rog pe sotul meu sa mearga el si le comunic ca pot veni. Fuga acasa, fuga pregatirile necesare si hooop in taxi.

Ajung in timp si merg la receptie. Mi se da un formular de completat. Bifez tot istoricul medical, ba chiar si pe mama si pe tata. Ajung la rubrica de internari. Dupa ce marchez ca fusesem internata recent, nu stiu ce imi vine sa intreb fata de la receptie despre asta. Pe figura ei apare o expresie incurcata si zice:

– Ati fost internata in ultimele 60 de zile?

– Da.

– Pai nu e bine, zice dupa o clipa de pauza.

-De ce? Am avut o usoara operatie.

-Nu e bine, nu puteti face RMN-ul in acest caz.

-De ce? intreb din nou ca banda stricata de magnetofon.

-Casa de sanatate nu deconteaza si internare si RMN, daca sunt facute in termen de 60 de zile.

-Habar nu am avut, nu mi-a spus nimeni treaba aceasta, eu acum ce pot sa fac?

-Mergeti din nou la medicul ce v-a dat trimiterea. Daca va elibereaza alta, puteti face analiza. Eu va programez acum intr-o zi viitoare, cu trimitere emisa in afara perioadei de 60 de zile de la internare (tocmai se incheia in cateva zile). Doar asa va putem face analiza.

Raman cam perplexa. Chiar nu mai aveam niciun fel de chef sa merg iar la medic dupa trimitere, apoi aici si din nou la medic pentru interpretare. Din fericire, de cand ma pornisem pe mers la medici imi trecuse ca prin senin (adica la fel cum aparuse) si durerea care necesita investigarea prin RMN.

Instant se duce toata urma de hotarare sa duc treaba pana la capatul capatului. Renunt. Imi parea rau doar de agitatia pe care mi-o indusese inutil o analiza pe care nu am mai facut-o.

In concluzie, cica as fi sanatoasa, asta am aflat dupa 3 luni de alergatura.

Doar ca sunt cinci luni continue de cand ma doare gatul. Ca la torticolis, doar ca nu dispare. Orice aplecare sau usoara intoarcere a gatului e insotita de durere. Pe seara, doare continuu, nu numai la aplecari/rotiri. Pare ca nu mai vrea sa sustina capul 🙂

Pa asta am investigat-o pana la capat. E spondiloza cervicala, va trebui sa convietuim impreuna pana la the end of the end.

Super usor de facut asta, imi tot zic din toamna incoace. In glilimele, evident.

Gimnastica speciala fac de 3 ori pe zi. Sindolorul nu m-a ajutat. Puterea sau ghiara ursului la fel. Proceduri de fizioterapie ar fi bune, dar vara. Vom vedea.

Nu ma obisnuiesc cu ideea unei dureri continue pe toata viata. Nu ma duce mintea cum de medicina evolueaza atat de tare pe unele directii si e asa limitata pe altele.

Dar asta e, mai am de incercat si aqua-gym. Asta am aflat singurica, doctorul m-a expediat repejor. O sa mai citesc/caut/investighez. Si mai sper ca macar pe vara sa mai dispara. Poate din senin, ca si cea pentru care intentionam sa fac RMN.

In rest, am batut de zor magazine de mobila. Si am facut o treaba frumusica, plus ca ne-am imprietenit cu tot felul de oameni draguti. Daca aveti nevoie de reparatii si montaj mobila, veniti la fata, ca va recomand oameni seriosi. Mi-a zis cineva odata ca ma pricep la recomandari de oameni, era tare multumita de ce i-am trimis. Serios!

Ca tot veni vorba de mobila, mi-a trecut razant o idee sa fac un curs de design interior. Aproape sigur nu se va materializa, dar am constatat ca mi-a placut teribil sa amenajez cascioara. E drept ca e si prima oara in viata cand fac asta cu toti banii de la inceput. In casa noastra a durat vreo 3 ani amenajarea, ca pana la sfarsit am obosit si am lasat cateva chestiuni nerezolvate nici pana azi.

In alta ordine de idei, dar cea mai importanta, prezenta mai redusa in lumea virtuala mi-a dat mai mult timp de stat cu ai mei.

Cum spunea o glumita de pe Facebook, par oameni de treaba 🙂

Sper totusi sa regasesc un echilibru si sa trec ceva mai des pe aici 🙂

Voi?

——————————————————————————

Vă mulţumesc pentru că îmi sunteţi alături!

Dacă vă place ce citiţi, dacă vă e de folos sau vă impresionează cu ceva, vă puteţi abona la blog (în casuţa de abonare din dreapta sus) sau puteţi da un like paginii de Facebook a Blogului de familie.