Afară cerul este senin şi pare frumos când priveşti pe fereastră. Când am ieşit din casă, am simţit bine cum muşcă gerul. Aşa că mi-am amintit că demult vroiam să va arăt poezia aceasta, scrisa de Mihnea, acum mai mault de o luna. Dacă nu simţeam pişcatura frigului, cred că trecea iarna şi eu nu mai postam poezia, care chiar este drăguţă şi cu care sunt TOTAL în asentiment, astăzi!!! Şi o voi ilustra cu o acuarela pe care a facut-o acum doi ani, că am găsit-o repede pe Google.

Iarna
A venit iarna zgârcioabă
Parc-ar fi o mare babă!
Peste ape a pus sare
Şi a dat cu fulgi în zare.
A furat verdeaţa toată
Şi acum e supărată.
Pe copaci i-a îngheţat
Şi nici nu le-a mai cantat!
Viscolul nu-l mai opreşte,
Dar ninsoarea o porneşte.
Pe păduri le-a amuţit
Şi pe noi ne-a ameţit!!!
Mihnea Dămăceanu