Blog
-
Ciorbă rădăuţeană
Am ales să vă arăt astăzi reţeta de ciorba rădăuţeană, pe care am descoperit-o cu doar câţiva ani în urmă şi care a devenit una din preferatele casei, pentru că este delicioasă. Am făcut-o săptămâna aceasta şi am primit mari reproşuri că a fost prea puţină. Este similară ciorbei de burtă, doar că este mai uşoară fiind cu piept de pui în loc de burtă.Şi se face şi mai uşor!Pentru 6 porţii avem nevoie de:– 2 piepţi de pui;
– o ceapă;
– un păstârnac;
– o ţelină;
– doi morcovi;
– 100 g smântână;
– 2 ouă;
– oţet, usturoi;
– sare, piper.Mod de preparare ciorbă rădăuţeană:
Se curăţă rădăcinoasele şi se pun la fiert în 3 l de apă. Cam după 10 minute se adaugă pieptul de pui. Când este aproape fiert, se scoate şi se taie în cubuleţe mai mari.
Când sunt bine fierte, se scot legumele şi se pasează.
Adăugaţi o legendă Se pune piureul şi cubuleţele de piept de pui înapoi în oală, lăsându-se câteva minute la fiert şi împrietenit.
Se ia de pe foc şi se adaugă smântâna bătută cu cele două gălbenuşuri. După gust, ciorba radăţeană se drege la fel ca ciorba de burtă, cu oţet, mujdei de usturoi, sare, piper.Şi gata!
Nu-i aşa că ciorba rădăuţeană se face uşor?
Poftă bună, dragilor!
Mihaela Dămăceanu
-
Mulţumiri şi ghiocei
M-am trezit de dimineaţă cu o bucurie în suflet!Şi cu o dorinţă de mulţumiri.
Şi cum prima mea treabă este să postez ceva pe blog, în aburul cafelei de dimineaţă realizez că am mai multe mulţumiri adunate şi că exact asta voi scrie astăzi:
MULŢUMIRI
Începusem frumos luna februarie cu o nobilă intenţie, preluată de la Irina. Aceea de a-mi încuraja soţul timp 28 de zile. Şi pentru că o parte le-am spus, astăzi am să le şi scriu.
Aşadar,
Mulţumesc Domnului pentru tot ce mi-a dat în viaţă şi pentru că mi te-a scos în cale.
Mulţumesc dragului meu soţ, pentru că m-a ales.
Îţi mulţumesc pentru că mă iubeşti şi mă suporţi,
Îţi mulţumesc pentru toată puterea, răbdarea şi buna ta dispoziţie,
Îţi mulţumesc pentru iubirea noastră, minunea noastră,
Raza noastră de soare-Mihnea.
Mulţumesc părinţilor mei pentru toată dragostea şi grija pe care mi-o oferă,
Fără de care nu aş fi fost nimic din ce sunt acum!
Mulţumesc dragilor mei prieteni, vechi şi noi
Pentru toată bucuria pe care mi-o dăruiesc.
Mulţumesc Iuliei pentru articolul de ieri,
Şi pentru tot ce am învăţat de la ea.
Mulţumesc Iulianei, pentru că-mi trece zilnic pragul şi mă ajută cu sfaturile ei.
Mulţumesc Ralucăi, de la care învăţ ce înseamnă forţa şi dedicaţia.
Mulţumesc Ramonei pentru poezia ce o picură pe acest blog.
Şi ca întotdeauna, mulţumesc Cristinei, pentru tot sprijinul ei.
ŞI VĂ MULŢUMESC VOUĂ, TUTUROR CELOR CE TRECEŢI PRIN CĂSUŢA NOASTRĂ VIRTUALĂ, PENTRU CLIPELE PE CARE NI LE ACORDAŢI, PENTRU COMENTARIILE DIN SUFLET, PE CARE LE SCRIEŢI ŞI GÂNDURILE BUNE PE CARE NI LE TRIMITEŢI!
Pentru toate acestea, am scotocit dimineaţă după ghioceii mei, fotografiaţi anul trecut, şi mă bucur că i-am găsit, ca să vi-i ofer alături de toată preţuirea noastră, acum în prag de primăvară.
Mihaela Dămăceanu
-
Căi de comunicare cu copilul
– Ce ai făcut azi la şcoală?
– Bine !Acesta era răspunsul sec, pe care îl primeam de la Mihnea anul trecut, de fiecare dată când puneam această întrebare. Adică la ora 12,10 cănd îl luam de la şcoală. Într-o discuţie cu o colegă care are copil de douăzeci şi ceva de ani–băiat, îmi spunea că a auzit această replică timp de vreo 10 ani de şcoală. Mai departe nu s-a mai întâmplat, pentru că a renunţat să mai întrebe.M-am întrebat de multe ori cum să tratăm problema. Am găsit câteva explicaţii şi metode de a contracara lipsa de comunicare, dar nu pot spune că de fiecare dată obţin informaţii de la Mihnea. Poate că şi noi devenim cicălitori uneori, poate îi întrebăm prea multe, sau poate vrem să ştim tot ce fac şi ei nu vor. Poate că ar trebui să le respectăm intimitatea, care oricum apare odată cu creşterea.Dar unele lucruri sunt importante şi trebuie să încercăm să ne menţinem comunicarea cu ei, tocmai pentru a evita, sau diminua, adversităţile adolescenţei.Acordând puţin mai multă atenţie problemei, am conştientizat câteva greşeli şi câteva modalităţi de a comunica mai bine cu Mihnea. Chiar dacă nu le aplic pe toate, şi nici mereu, am câteva idei experimentate, legate de comunicarea mai bună cu copiii:– Alegeţi întrebări specifice şi exacte, nu generale ca cea de mai sus. Mintea copilului(şi nu doar a lui) se blochează la întrebări atât de generale. Exemple specifice, cu care am avut mult mai mult ecou au fost: Ai răspuns astăzi la ora de matematică/română? A corectat doamna învăţătoare tema la…..? Ai ieşit la tablă? Te-a certat doamna astăzi? Ce joc aţi făcut la educaţie fizică. Nu aşa, ca la interogatoriu cum sună acum şi nu toate odată. Sunt doar exemple cu care am izbutit să primesc răspunsuri;– Alegeţi bine momentul în care puneţi aceste întrebări. Încercarea mea de discuţie, povestită la începutul postării, se derula la ieşirea de la şcoală. Nu este momentul potrivit, copilul fiind sătul atunci, de atâta şcoală. În plus, el mergea spre casă, cu o fetiţă pe care o plăcea şi cu atât mai mult nu îi era mintea la discuţia cu mine, despre un atât de „interesant” subiect. Seara la culcare, sau într-un moment de relaxare, aflu mult mai multe informaţii, decât pe drumul spre casă;– Nu îl certaţi când vă povesteşte situaţii sau întâmplări cu care nu sunteţi de acord;– Daţi exemple personale din viaţa voastră de elev, despre momente mai dificile şi cum aţi reuşit să le gestionaţi. De câte ori îi povestim cum rezolvam noi anumite probleme similare, Mihnea este foarte interesat;– Abţineţi-vă să îi cicăliţi continuu, lăsaţi–i să se mai lovească şi singuri de mici probleme. Greu îmi este uneori să respect această regulă, dar alteori reuşesc, şi este mai bine;– Gasiţi timp să vă puneţi la mintea lor şi să vă jucaţi cu ei. La noi în casă, acest lucru îi reuşeşte mult mai bine, soţului meu;– Povestiţi–le amintiri din copilaria voastră. De la o anumită vârsta, încep să le placă foarte mult;– Învăţaţi împreună cu ei, ceva ce aţi dorit învăţaţi, dar nu aţi reuşit până acum. Pentru mine, mă gândeam la desen sau limba germană.Mihaela Dămăceanu -
Cu Chidren Tour la Fabrica de Ciocolata
Mihnea a participat la o interesantă vizită la fabrica de ciocolată Heidi şi mulţumim frumos doamnei Giliola de la Children Tour, pentru invitaţie, idee şi frumoasa organizare. A venit acasă încântat(mă întreb dacă un copil ar putea fi altfel), după ce a petrecut două ore în lumea ciocolatei, a văzut-o curgând pe ţevi şi a consumat o cantitate apreciabilă din cel mai iubit aliment.
Cel mai mult i-a plăcut cazanul cu ciocolată şi a făcut chiar şi un desen, mărturie a mulţumirii lui, pe care îl puteţi vedea pe blogul firmei organizatoare .
A mai făcut încă unul, adică cel de mai sus. Dacă vă întrebaţi ce reprezintă, vă spun eu că este depozitul de ciocolată. A desenat ce i-a plăcut cel mai mult: cazanul şi depozitul. Şi nu este de mirare.
Recunosc că este prima agenţie specializată în excursii, tabere şi ateliere destinate copiilor, cu care am avut ocazia să interacţionez. M-a surprins şi bucurat oferta foarte largă de activităţi, una mai interesantă ca alta. Din multitudinea de muzee, tururi, vizite şi ateliere, a fost chiar greu să alegem următoarea la care va participa. Pentru că toate sunt educative, distractive şi interesante. Personal, mi-au atras atenţia, vizita la Radio România, la redacţiile publicaţiilor BBS: Good Food şi Top Gear, la Teatrul Odeon şi la Opera Română, dar şi la Castel Film Studio Snagov. Mihnea înclină spre Academia de Poliţie, Aeroportul Otopeni, atelierul de trenuleţe sau Ferma Animalelor. Dar nu sunt singurele interesante şi chiar este foarte greu de ales, fără a menţiona şi taberele, dintre care cel mai mult m-a încântat cea de echitaţie. Ca să vedeţi că nu exagerez deloc, aruncaţi doar o privire pe activităţile extrascolare din semestrul II şi cred că vă va fi imposibil să nu alegeţi ceva interesant pentru copilul sau nepotul vostru, dacă nu cumva veţi păţi ca mine şi veţi dori chiar şi voi să participaţi la o mulţime dintre ele.
Din fotografiile făcute de organizatori, am ales să vă arătăm două:
Închei cu mulţumiri adresate firmei Children Tour şi cu o invitaţie pentru voi, de a reţine bogata ofertă pe care o puteţi găsi la ei şi de a apela cu încredere atunci când doriţi să le oferiţi copiilor o activitate interesantă.
Mihaela Dămăceanu
-
Să nu citiţi!
Uite, ştiu că trebuia să scriu ceva interesant, sau ceva util, sau ceva amuzant, sau ceva diferit….
Ştiu bine toate astea, dar tot ce pot să vă scriu este:
Azi am obosiiiiiiiiiiiitttttttttttttttttttt.
Punct.
Adică:
„AZI NU AM NIMIC DE SPUS!”
Şi nici măcar afirmaţia de mai sus nu îmi aparţine. Am furat-o de la Ramona, că mi-a plăcut. Dar am anunţat-o despre intenţia de furt.
Mihaela Dămăceanu
P.S. Spun şi eu ca şi voi: mai bine tăceam.
P.P.S. Să avem cu toţii o săptămână neobositoare!
-
Meniul săptămânii 4-9 februarie
Se pare că săptămâna trecută am cumpărat cam multă carne. Am şi sărit peste gătirea peştelui de joi, că am avut o stare de revoltă. Ne-am descurcat cu o omletă şi o salată şi nu s-a răsturnat lumea.Cu toate acestea, nu am reuşit să gătesc de trei ori, lucru la care mă şi aşteptam. Tot în această intenţie, voi programa două supe/ciorbe, că poate scap mai uşor. Pieptul de pui, cumpărat în exces săptămâna trecută, va fi folosit la supa rădăuţeancă.Mulţumim ca de fiecare dată, Irinei, pentru link-party.Meniul săptămânii 4-9 februarie va fi următorul:Dimineaţa vom avea sandvişuri cu creme de brânză/caşcaval şi nelipsitele cereale cu iaurt, lapte/compot.
Pentru prânz şi seară, adică cele 6 porţii, din care trei se mănâncă atunci şi trei a doua zi la prânz, programăm:
LUNIprânzciorbă rădăuţeană
cartofi franţuzeştiMARŢI
prânz
ciorbă rădăuţeană
pulpe şi aripi de pui la cuptor cu salată de ţelină cu mereMIERCURI
prânz
mâncărică de mazăre
salată de vineteJOI
prânz
ciorbă de sfeclă
peşte prăjit cu mujdei şi mămăliguţăVINERIprânz
ciorbă de sfeclăfriganele de conopidă-de post
salată de varză muratăSÂMBĂTĂ
dimineaţă
sufleu de conopidăprânz
clătite cu ciuperci şi pesmet
cartofi umpluţi cu carneDUMINICĂinspiraţie de momentDesertul va consta în fructe proaspete, nuci, seminţe de dovleac, mere coapte cu nuci şi gem.Mihaela Dămăceanu
-
Şi eu la sâmbăta roz
Later edit: Eu ştiam ideea de la draga mea Iuliana, dar mergând pe firul poveştii, am aflat acum că ea a preluat-o de la Irina, care la rândul ei, a preluat-o de aici. Trecând peste lungimea firului, am simţit nevoia să fac aceste adăugiri.
Uite că m-am hotărât să mă alătur prietenei mele Iuliana
şi să particip şi eu la sâmbăta roz,ca să vă pot arătacât de mult îmi place această suavă, caldă, senină şi dulce culoare.Ca o acadea din copilăria noastră.Dar ca să contracarez efectul de prea dulce,vă picur puţin amarşi vă spun un mic secret|:sunt singura locatară care iubeşte această culoare!E de fete, nu?Aşadar, prin casă nu avem prea multe!Dar precum iubesc miile de nuanţe de roz,tot la fel de mult iubesc şi miile de feluri de trandafiri…Acesta,gingaş dar puternic,răspândea astă toamnă,târziu în toamnă,stropi de suflet rozîn grădina mamei, şi-n privirea fetei.Adică eu!Vi-l trimit şi vouă în dar,să vă încălzeascăfrumoasa sâmbătă de iarnă-primăvarăce este anunţată,azi,afară!O minunată sâmbătă roz! -
Micul dejun din arpacaş şi fructe
Promisesem că voi pune pe blog reţeta arpacaşului cu fructe. Am preluat-o cu câţiva ani în urmă, de la o colegă ce renunţase la carne şi mi-a plăcut pentru mic dejun. Merge şi ca un fel de desert, dar o prefer dimineaţa, pentru că este consistentă datorită arpacaşului şi plină de vitamine datorită fructelor.
Băieţilor mei le-a plăcut, aşa că a devenit un bun mic dejun, pentru zilele de post.
Cam pentru 8 porţii serioase, avem nevoie de următoarele:
– 2 căni de arpacaş;
– 3 mere;
– 3 banane;
– 1 portocală mare;
-1/2 cutie mică de compot de ananas;
-1 ceşcuţă de stafide;
-10-12 nuci;
– 2 linguri de miere;
– coaja de la o portocală şi de la o lămâie;
– esenţă de rom.Se spală foarte bine şi se fierbe arpacaşul la foc mic timp de 20-25 de minute şi se lasă să se răcească.
În acest timp, se curăţă şi se taie fructele.
Se amestecă arpacaşul răcit cu mierea, nucile, stafidele, coaja de lămâie şi portocală.
Şi gata! O să iasă cam aşa ceva:
Poftă bună!
Mihaela Dămăceanu
P.S. Data viitoare, voi încerca să găsesc boabe de ovăz şi secară, ca să amestec cu arpacaş.