Aşa cum am scris recent, abia aştept ziua de duminică, 28 mai. Între orele 10-15 voi fi la Double Tree by Hilton Bucharest, la seminarul Oanei Moraru, „Adolescenţa-Anii identităţii” .

Orice părinte sau dascăl ce doreşte să înţeleagă mai bine adolescentul şi/sau să găsească răspunsuri la întrebări ce îl frământă poate participa la seminar. La sfârşitul articolului, avem un cod promoţional prin care beneficiaţi de o reducere la înscrierea prin intermediul acestui blog.

Oana Moraru este managerul Școlii Helikon, coordonator al Agenției pentru Mentorat Educațional ”Helikon”, publicist pe teme de educație, formator didactic, profesor și învățătoare. Ideile Oanei le găsiți pe platforma Vocea părinților.

Vreau să vă mărturisesc că sunt foarte bucuroasă şi chiar mândră de statutul de blogger partener, situaţie ce a permis obţinerea acestui discount pentru cititori şi un interviu incitant, în avanpremiera evenimentului.

Oana a fost deosebit de draguţă să îmi răspundă la 3 întrebări şi vă spun că am fost destul de marcată după ce le-am primit. Încă mai sunt şi cred că voi fi în continuare 🙂  Viaţa e o transformare complexă şi continuă, perioada creşterii copiilor fiind una solicitantă şi răscolitoare, având în vedere responsabilitatea şi  emoţiile implicate. Important este să ne înţelegem copiii şi să lăsăm cursul firesc să se deruleze. Nu mă întrebaţi cât de bine reuşesc. Dar mă străduiesc mult.

Iata intrebările şi, mai ales, răspunsurile:

1.După mai mult de un deceniu în care părintele este modelul cel mai apropiat şi drag copilului, urmează adolescenţa, perioadă în care mulţi copii încep să-şi câştige autonomia şi să-şi manifeste revolta faţă de prea multe reguli, faţă de şcoală şi bineînţeles, faţă de părinţi. Ce crezi că putem face pentru a trece mai uşor peste această perioadă plină de minilupte în familie, astfel încât să păstrăm cât mai mult prietenia cu copilul şi armonia în familie?

Oana Moraru: Întrebarea asta ascunde o mare iluzie: că părintele ar trebui să își mențină controlul permanent; că în adolescență parcurgem o fază tranzitorie de nesupunere care ar putea fi evitată sau corectată. Nu, adolescența nu este o fortună hormonală aducătoare de certuri și contradicții, ci o perioadă de grație excepțională, în care creierul trece, alături de mama-natură, prin cele mai importante transformări care pregătesc PLECAREA DE ACASĂ. Deci, antagonismele cu părinții sunt plasa de rezistență pentru antrenarea abilității de a sări departe de cuib. Primul lucru pe care îl fac puii de animale când cresc mari este să se hârjonească cu părinții, să îi pândească, să îi vâneze, să îi muște în joacă – toate programate inteligent în celulele noastre – pentru a ne verifica puterile de supreviețuire dincolo de casă. Dacă mama și tata iau aceste lucruri personal, adică își aduc și ei în ring orgoliile, sigur că scena de luptă devine inutil de serioasă.
Problema nu este la adolescenți. Este la părinții care uită să se schimbe pe sine, să își moduleze discursul, tonul vocii. Ei trăiesc falsa iluzie că pot rămâne autoritari, că pot judeca, interzice și da sentințe fără negociere sau filtru emoțional.  Jung spune că după 40 de ani, omul se naște a doua oară: intră la rândul lui într-o criză din care ori iese într-o lumină spirituală și înțeleaptă, ori înțepenește în resentimente, egocentrism, și iluzia că lumea este pentru satisfacerea ego-ului. Deci, să nu uităm, că cele două crize coincid: și adolescenții, și părinții se află împreună într-o perioadă de tranziție. Ce trebuie să știe părintele este cum funcționează creierul după 13 ani, ce condiționări neurologice există înspre binele tânărului și nu nu neapărat înpre liniștea părintelui. Despre asta voi vorbi mai mult la cursul meu din 28 mai.

2. Băiatul nostru (13 ani, clasa a VI-a la Liceul Nicolae Tonitza) are de câţiva ani o pasiune pentru graffiti, ce pare că tot creşte în intensitate. A pornit de la desene pe hârtie şi a ajuns la manifestarea pe pereti adevăraţi. Urmare discuţiilor din casă legate de drepturile proprietarilor respectivelor imobile, a căutat un mod de a împăca şi capra şi varza, începând să deseneze pereţii clădirilor abandonate sau picioare de poduri. Aceste locuri vin cu  riscuri generate de structuri nesigure de rezistenţă sau de frecventarea lor de către persoane periculoase. Cum ar fi bine să procedăm pentru a nu-i tăia aripile, dar a-l proteja cât mai mult de riscurile existente. I-am oferit varianta de a-l însoţi, însă a refuzat şi a mers fără să ne spună.

Oana Moraru: Una din marile condiționări naturale ale creierului adolescent este nevoia de a explora locuri și acțiuni periculoase. Este antrenamentul naturii pentru viitoarea doză de neprevăzut din viața noastră. Nu este vorba doar de copilul vostru, nici măcar de ce alege el. E vorba de mama-natură și medalia cu două fețe a oricărui lucru natural. Este foarte adevărat că statisticile arată că deși aceasta este vârsta când fizic, tânărul este la starea maximă de sănătate și vigoare, cele mai multe accidente și decese apar tot acum, din cauza poftei naturale pentru neprevăzut, pericol. 
Ca să îl ajut, l-aș informa. I-aș pune în brațe toate aceste informații despre cum natura îl slujește, îi hrănește nevoie de independență, dar îl și taxează, dacă nu alege să se iubească suficient și să își estimeze riscurile, dincolo de pasiune. Informația te ajută să te detașezi un pic de tine, să te înțelegi din exterior, să nu mai iei atât de în serios fiecare pornire ca fiind a ta propriu-zis, și, deci, de netăgăduit. Instinctul de conservare, precauția, se cultivă când îi ajutăm să înțeleagă, fără să ne ambalăm mult emoțional, fără să pară că este vorba doar de fricile noastre și nevoia noastră de control. Pentru că exact această nevoie îl va îndepărta și mai mult de la sfaturile noastre. Conectați-vă cu el și vorbiți-i pe un ton neutru despre cum fiecare etapă din viața noastră înseamnă un prog, cu câștiguri și pierderi și dați-i încrederea că va ști să își gestioneze riscurile.

3. La ce vârstă ar fi indicat să eliminăm controlul temelor copiilor? Pe la sfarşitul clasei a V-a aceasta activitate ajunsese o mare sursă de conflict între mine şi băiat, astfel că anul acesta am considerat că e cazul să-şi asume integral responsabilitatea temelor proprii. Media generală a scăzut binişor şi mă întreb dacă este e cazul să reiau parţial controlul temelor şi al învăţării lecţiilor?

Oana Moraru: Clasa a V-a este altă mâncare de pește. Programele de clasa a V-a sunt create ca și cum copiii cresc într-o vară cât alții în doi ani. Copiii au mare nevoie de sprijinul părinților în clasa a V-a, la teme. Lăsați la o parte judecățile despre ce ar trebui și ce nu ar trebui să facem și estimați sincer nevoia copilului de a fi ajutat. Și ajutați-l!
Dependența se dobândește când cel care ajută – meditatorul sau părintele- n-are tehnici de împuternicire a copilului, emoțional vorbind, în timpul efortului academic. Fie sunt zoriți, fie sunt judecați, fie sunt certați, fie mama pare exasperată și la capătul puterilor – sigur acestea sunt ingredientele care-l fac pe copil să se simtă neputincios pe termen lung. În plus, părinții mai au și altă meteahnă, aceea de a programa practic copilul, neuro-lingvistic vorbind, să atace teme ca pe ceva de care trebuie să scape: ”hai să scăpăm de teme, și pe urmă ești liber”, ”vezi, dacă nu faci la timp, nu mai ai deloc timp de joacă” ect. Supraraționalizări de genul și punerea temelor în antiteză cu joaca e moarte sigură a oricărei angajări autentice. Ajutați-vă copiii ori de câte ori au nevoie, cu îngăiduință, cu răbdare, cu acceptare, cu multe cuvinte care îl fac să se simtă deștept, capabil, independent. Prindeți-l când e bun, nu când e rău!

Mulţumesc din suflet pentru răspunsuri, le-am citit şi răscitit. Sunt sigură că efectul lor va persista, că voi fi captivată duminică şi că voi mai afla şi alte informaţii valoroase despre aceşti ani ai adolescenţei, pe care nici nu zici că şi noi i-am parcurs odată…

Seminarul despre anii adolescenţei va avea loc duminică, 28 mai orele 10 – 15, la DoubleTree by Hilton Bucharest Unirii Square, situat pe strada Nerva Traian nr. 3A.

Preţul pentru o persoană este de 250 lei şi include masa şi suportul de curs.

Cei care se înscriu prin intermediul acestui blog, vor trimite mail la voceaparintilor@gmail.com cu codul ParentingPR_blogdefamilie şi beneficiază de o reducere de 50 de lei din preţul de mai sus.

Va multumesc pentru ca imi sunteti alaturi!

Dacă vă place ce citiţi aici, dacă vă e de folos sau vă impresionează cu ceva, vă puteţi abona la blog în casuţa de abonare din dreapta sus) sau puteţi da un like paginii de Facebook a Blogului de familie.