Blog de familie

Categorie: de-ale mele

  • Too old to rock’n’roll?

    Too old to rock’n’roll?

    Între treburi şi trebuşoare, toată săptămâna trecută m-am frământat. De marţi până sâmbătă. Mi-am văzut de serviciu că e cu musai. Am fost în locurile în care stabilisem din timp că voi merge. Am mai făcut şi câte ceva prin casă, dar de scris mi-a fost imposibil.

    Mi-am exprimat doar opinia că de data aceasta nu mai am energie de proteste şi m-am impulsionat fără succes sa scriu despre o ora, trei forme de terapie.

    Abia sâmbătă am reusit să scriu si asta pentru că mă trezisem hotârâta: „Never too old to rock’n’roll” mi-am zis cu năduf.

    Imi adunasem năduful după ce ma frământasem în amintiri şi păreri.

    Pornind de la un „bine că ai fost tu grozaaaaavă să mergi la Revoluţie” pronunţat în familie cu superioritate şi cu un ton ce biciuia cu dispreţ, până la dezaprobarea tacită a unei discuţii auzite cu ani în urmă, în care unii pensionari îşi exprimau dispreţul pentru tineretul ce nu ştie ce-i munca dar se ţine de proteste…mă tot foiam prin casă.

    Între propriile-mi întrebări despre too old or not too old, mă deranjau emisiunile pline de rău de pe unele posturi TV pe care nu eu le ascult, dar şi insistenţa de a protesta venită de pe Facebook. Mi-era clar de ce parte sunt, dar nu mai simteam energie pentru proteste.

    Mi se parea ca s-a consumat toată energia odată cu speranţele ce ma luminau pe vremuri. Am simţit în gât amarul dezamăgirilor provocate de toţi preşedinţii ce nu erau de culoare rosie. Am votat întotdeauna şi sunt din principiu anti-PSD.

    Dar sunt câţiva ani de când nu mai urmăresc viaţa politică. Pentru că efectiv nu mai pot. Sâmbătă dimineaţa am simţit că pot din nou şi că trebuie să merg acolo unde gândurile îmi tot stăteau.

    Şi am fost liniştită doar sâmbătă.

    De duminică parca m-a cuprins teama. Am sentimentul că o astfel de vrajbă nu am văzut până acum.

    E clar că nu pot fi de acord cu ideea de baza a Ordonanţei 13, dar îmi pare cumplită reacţia oamenilor.

    La televizor nu mă uit, însă aud în fundal ţipete. Si numai ceartă. Pe Facebook văd o mulţime de bloggeri-unii foarte dragi mie- ce ne cheamă insistent în Piaţa Victoriei. Văd oameni ce postează comentarii pline de răutate despre cei protestează în faţa Guvernului. Scot în faţă aceleaşi două-trei  fotografii cu pancarte prost inspirate. Ba au găsit si un om alături de care nu ţi-ar plăcea să protestezi şi aruncă vorbe urâte cum că aceştia sunt oamenii din Piaţă.

    De partea cealaltă se râde cu prea mult dispreţ la adresa celor ce îşi exprimă şi ei nemulţumirea la Cotroceni şi se pun la punct cu superioritate toate greşelile de scriere ce apar la vreun simpatizant PSD.

    Nu că mi-ar plăcea greşelile, dar este prea multă aroganţă în corecturile ce li se aduc. Ca şi când ai interdicţie la opinii, câtă vreme nici să scrii nu ştii 🙂

    Poate par minore exemplele acestea, am ales şi eu ce mi-a trecut acum prin minte. Dar atâta vrajbă cătă văd şi percep acum, nu am mai întâlnit pe Facebook. Atâta superioritate, atâtea jigniri de toate parţile, atâta siguranţă că deţii monopolul dreptăţii şi al adevărului…eu nu am mai perceput.

    Maybe, I’m too old to rock’n’roll, chiar dacă îl contrazic pe Ian Anderson, pe care mult il iubeam în urmă cu 20 de ani.

    Dar, fraţilor, zău că nu pot să mai înţeleg atâta intoleranţă.

    Ştiu ca tinereţea are idealuri şi dreptul să lupte pentru ele. Ştiu că bătrâneţea aduce şi oboseala, poate mai multă decât înţelepciune.

    Dar să ne certăm pe Facebook? Să ne certăm copii cu părinţi şi să ne jignim între noi? Îmi pare total aiurea, acum, după mai mult de cei 20 de ani prevestiţi de Brucan.

    Da, chiar ştiu cazuri!

    Nu înţeleg sensul acestei dezbinări şi îndârjiri, nu văd de ce am fi românii mei şi românii lor. Nu e nimeni mai puţin român şi nu pot să pricep de ce atâta ură. Acesta este cuvântul care descrie starea pe care o percep în acest moment, în mod special la TV şi FB, dar nu numai.

    Aşadar, voi reduce contactul cu aceste canale şi mă voi ruga ceva mai mult. PĂREREA MEA. Dar nu mai puteam să nu o spun, ceea ce nu înseamnă că vreau să o impun cuiva.

    Sigur că nu toţi simţim aceleaşi lucruri. Culmea este că tot pe Facebook am citit aseară unele vorbe cu care am rezonat perfect:

    „E un pic prea iarnă în suflete, prea toamnă în priviri și multe cuvinte sunt grindină și burniță zilele astea. Până și pentru mine”- Razvan Dragoi

    Şi tot de la Răzvan citire – că îmi vine să îi copiez fiecare cuvânt-

    „OUG 13 se abroga, va deveni OUG 14. Sorin Grindeanu se botează Sevil Shaideh. Dragnea va fi condamnat fără mila la 2 săptămâni fără roaming în Tahiti. Între timp, continua masacrarea pădurilor, spitalele seamănă cu lagărele de exterminare, autostrăzi superbe vedem pe la vecini, facturi crescute că așa vor unii, taxe aberante și alte mizilicuri continuă, dar victorie, gata cu Ordonanța 13! #toteisuntpestetot

    Fotografie: https://www.roxanadulgheru.ro

    Please share if you agree! Thank you!

  • O ora, trei forme de terapie (P)

    O ora, trei forme de terapie (P)

    Cand am aflat de #ArticuloRuginoza si de campania Secom prin care se urmareste protejarea articulatiilor, nu ma durea nimic.

    Dar mai demult am intepenit de doua ori si am avut mari dureri la genunchi. Apareau la mers si cel mai puternic la coborarea scarilor. Din pacate era si saptamana altfel, perioada in care eram ghid pentru copii. Va dati seama ce rau au putut pica aceste dureri. Bucuria de a mai fi in mijlocul elevilor, era putin umbrita de cutitele ce imi intepau ascutit rotula.

    Nu stiam atunci de #MSMdelaSecom, asa ca m-am tratat cu altceva si din fericire am reusit sa scap de durere. Bineinteles ca am ramas cu o mica grija. E vaaaarsta…si aceste dureri  pot aparea oricand.

    Al doilea motiv pentru care mi-a placut campania a fost ideea de promovare a sportului. Cum va spuneam in rezistenta la schimbare apare simultan cu dorinta de schimbare, nu prea am avut tangente cu miscarea. Sunt si eram constienta de beneficiile si de necesitatea practicarii unui sport sau a oricarei forme de miscare, insa…

    Acestea sunt motivele pentru care am pornit la treaba cu mult entuziasm. Paralel cu el exista si un pic de teama. Ma gandeam daca fac fata, daca pot sa ma misc si daca nu sunt total caraghioasa in sala. Fetele sunt foarte dragute, v-am spus deja. Si tinere. Din fericire, m-am simtit bine de cum am patruns in sala.

    Cum a fost prima ora de spinning si efectul endorfinelor asupra mintii

    Antrenorul este, de asemenea, un tip foarte placut. Ne-a aratat cum reglam bicicleta si am pornit usor cu incalzirea. Ciclismul de inceput chiar nu e greu. Sigur ca eu pedalam mai incet si nu am facut-o cu rezistenta foarte mare. Am reglat rezistenta bicicletei cat sa fie ca la un urcus usor-usurel. Radu ne-a explicat ca sportul se incepe treptat, e o afirmatie pe care nici prin cap nu vroiam sa o contrazic aiurea.

    Am rezistat mai bine decat ma asteptam. Treptat, am crescut  rezistenta si am reusit sa pedalez si ridicandu-ma din sa. Ce sa va spun, nu doar eu…toata familia extinsa ar fi fost mandra de mine 🙂

    „Extrem de placut”, acestea erau cuvintele din mintea mea, cu care am incheiat prima sedinta de spinning. Am plecat direct la serviciu si toata ziulica nu mi-a disparut zambetul de pe fata.

    Mai mult, langa mine s-a purtat o discutie despre multimea de factori deprimanti ce ne izbeste din toate partile. Cineva era foarte suparat pe viata si isi varsa amarul. Nu imi sta in obicei, dar m-am trezit gandind(in sinea mea) ca nici nu face prea multe pentru a schimba ceva.

    Foarte puternic a fost gandul acesta. De obicei empatizez usor cu oamenii si problemele lor, inteleg partenerul de discutie.

    Ma lupt de ceva timp sa devin un om mai activ, un om care sa caute solutii si sa actioneze mai mult decat sa se planga. Sunt in plin proces de transformare in acest sens, este unul de luuuunga durata.

    Singura explicatie stiintifica 🙂 a gandului meu inedit este al endorfinelor ce imi invadasera creierul. Ma intreb uneori de ce oi fi asa un soi de Toma necredinciosul? Spune toata lumea, scrie toata lumea, si eu nu si nu. Nu cred pana nu fac. Biiiiig problem…

    In urmatoarele doua zile am simtit fix aceeasi stare ca dupa urcusul spre Cascada Duruitoare. Minte limpede. Cred ca oricine face sport intelege ce vreau sa spun. Dar cine e ca mine si nu a facut, va intelege mai greu.

    Hai sa incerc o explicatie, o descriere, mai bine zis.

    Ganduri, biliard si electroni

    Sa ne imaginam gandurile noastre intr-o zi obisnuita. Apropo, se pare ca numarul lor este de ordinul zecilor de mii. Dupa unii, spre 80.000. Pe zi.

    Zecile astea de mii de ganduri umbla de nebune prin creierele noastre. In mare parte sunt repetitive si de unele ne-am lipsi cu placere. Si n-ar fi nicio problema daca nu ar fi haotice. Ganditul e ceva remarcabil 🙂 Ar fi si mai buna treaba daca le-am concentra si le-am folosi la ceva. De obicei nu facem asta cu majoritatea gandurilor noastre.

    Ele zburda ca mieii pe campie. Fara drum si directie. Ea incercati sa va goliti mintea de ganduri. Sa-mi dati de veste daca reusiti. Eu am observat ca nu pot. Incerc sa ma concentrez pe ceva si ALTE ganduri vin la mine ca si bilele de biliard lovite de tac. In toate directiile si se duc tot acolo.

    Cum era mintea mea dupa efortul unui urcus greu sau dupa ora de spinning?

    Greu si asta de descris, dar ma straduiesc 🙂

    Am zis deja ca limpede. Asta nu inseamna ca am golit-o de ganduri. Inseamna doar ca le simteam asezate, ca nu se mai imprastiau ca bilele de biliard. Devenisera niste electroni gravitand in jurul nucleului 🙂  Nu chiar cu aceeasi viteza, dar ordonate. Ca si cand ar fi pe o orbita, ceva de genul asta.

    M-am straduit sa explic, nu stiu si cat am reusit sa va fac sa intelegeti.

    Cer ajutor si de la alte fete cu idei si practica de miscare la activ.

    Starea aceasta a tinut cam doua zile, in cazul meu.

    La a doua sedinta de spinning am mai realizat o treaba.

    M-am gandit ca efectul acesta foarte bun vine de la endorfine, dar mai sunt niste factori. Mi s-a parut ca o terapie combinata. Nu stiu daca v-or mai fi zis si altii, eu asta am gandit.

    O ora, trei forme de terapie… ba chiar patru 🙂 

    La a doua sedinta de spinning am mai realizat o treaba.

    Efectul acesta foarte bun vine de la endorfine, dar mai sunt niste factori. Mi s-a parut ca o terapie combinata. Nu stiu daca v-or mai fi zis si altii, eu asta am gandit cocotata in saua bicicletei 🙂

    Ma uitam la fetele din fata mea si primeam cate un zambet. La zambet raspunzi la fel. Inconstient si invariabil.

    Si m-am luminat de ce as fi fost la fel de calma si daca se bateau oamenii de la serviciu. In sala, in ora aceea faceam trei forme de terapie. Ba chiar patru:

    1. Terapia prin miscare. Nu e locul si momentul sa vorbesc despre toate beneficiile sportului. Le stiti, le gasiti in surse specializate, explicate mai bine decat as putea sa o fac eu. Beneficiile asupra sanatatii sunt indubitabile. Ca sa scriu despre ele, trebuie sa practic sport o perioada mai lunga. De fapt, as vrea sa faca parte din stilul de viata. Eu pot sa vorbesc despre efectul accentuat al endorfinelor. L-am simtit, m-am straduit sa il explic mai sus. M-a tinut cam doua zile starea de calm si de liniste in creier. A nu se intelege ca eram cumva apatica. Nu. Calmul este in minte, corpul e incarcat cu energie si elan. Te dor muschii, croitorul dupa spinning, dar e nimic fata de starea de bine. ATENTIE: sportul practicat gresit si cu elan muncitoresc poate face mai mult rau decat bine, nu va porniti brusc.
    2. Terapia prin zambet. Antrenorul nostru-Radu Restivan, despre care vreau sa scriu si separat, zambea continuu. Cald, larg si din suflet. Fetele din grup faceau acelasi lucru. Ia incercati sa zambiti, chiar si fortat. Veti vedea ca zambetul nu coexista cu starea de tristete. Ultima se pune pe fuga 🙂 Am mai scris despre zambet si importanta sa in viata si psihicul nostru. Deci, mergeti la sport cu zambareti, zambiti oamenilor din jur si cel mai mult zambiti acasa copiilor vostri!
    3. Terapia prin muzica. Sa fi vazut mamicile cantand si pedaland. Sa le fi auzit voi chiuind la DU HAST. Sigur ma rugati sa va iau cu mine  🙂

    Si pentru ca am zis trei, adica patru, mai avem terapia prin socializare. Iesirea in lume, cu oameni placuti, aduce nenumarate beneficii. Suntem fiinte sociale, iar Facebook-ul, blogurile si toate retelele de socializare la un loc nu produc acelasi efect in psihicul si sufletul omului, ca intanirile fata in fata. Ca discutiile live. Nu-i mai usor sa vorbim, oameni buni?

    Au fost patru sedinte energizante, cu oameni frumosi si placuti. La  sfarsitul celei de-a doua a fost invitat un medic ce ne-a vorbit despre articulatii si cum le putem proteja. La ultima am pedalat alaturi de Lucian Mandruta, ce a facut un live pe Facebook.

    Si ce ziceam la inceput despre efectul endorfinelor?

    Parca Toma necredinciosul, nu?

    Acuma imi vine sa spun precum Bucovina in superba piesa „Spune tu, Vant”

    „Spune tu, vânt îngheţat, pe unde ai fost, pe unde-ai umblat

    Prin codrii goi, pe munţi şi pe văi, pâraie-ngheţate sub sloiuri turbate”
    Spune, tu, ca ajungi in locuri unde eu nu am cum. Spune tu cum te simti dupa atata alergatura, dupa ce „zbori ca gândul şi-nconjuri pământul, şi treci peste mări, pustiuri şi zări.”
    Dupa cum v-am mai spus, aceasta campanie a fost organizata de Secom, cu scopul constientizarii si prevenirii problemelor ce apar la articulatii.
    In lupta cu #Articulo-Ruginoza, Secom ne ajuta cu MSM, un produs cu formula naturala. #MSMdelaSecom ofera suport pentru reducerea durerilor osteorticulare si musculare si gasiti aici mai multe informatii despre el.
    Transmit multumirile mele companiei Secom pentru aceasta campanie energizanta.

    Daca v-a placut articolul si campania aceasta deosebita, m-as bucura sa distribuiti pe retele si va multumesc!

    Sper ca am reusit sa va transmit, prin text si poze, ceva din entuziasmul pe care l-am simtit. Sportul inseamna sanatate, e bine sa constientizam si e si mai bine sa practicam.

  • Rezistenta la schimbare apare simultan cu dorinta de schimbare. Cum sa o invingem(P)

    Rezistenta la schimbare apare simultan cu dorinta de schimbare. Cum sa o invingem(P)

    Stiti, mie imi place teribil schimbarea. Iubesc energia si entuziasmul generate de schimbarile bune. Pasiunea cu care incep sa scormonesc dupa informatii noi. Satisfactia ce apare la fiecare mica etapa sau pas parcurs.

    Ce schimbari am facut

    Atat de mult imi plac schimbarile, incat am facut cateva serioase.

    Am renuntat la postul meu de profesor titular, doar ca sa ma intorc in Bucurestiul foarte iubit la momentul acela. Apoi am renuntat de tot la invatamant, ca sa incerc cu degetul mic lumea oamenilor de afaceri. M-am mai apucat de o scoala si am ajuns sa fac tot altceva decat scolile mele. Am plecat si de la serviciul acesta, si din Bucurestiul care ajunsese sa ma oboseasca prea tare…doar ca… dupa un an sa ma intorc in aceleasi locuri si rosturi.

    Pot sa mai adaug nu stiu cate locuinte si prea multe-de-numarat mutari si as mai avea de insirat…, dar ati inteles ideea. Doar de vise mai vreau sa pomenesc. Un car, un vagon, un tren intreg…Macar pe sfertul sfertului de mi-ar iesi 🙂

    Paranteza 1: a nu se intelege din randurile de mai sus, ca nu am tot respectul si admiratia pentru constanta, pentru efort sustinut si pentru oamenii care desfasoara si se desfasoara toute la vie intr-o singura meserie. A se intelege doar ca EU nu m-am putut imagina pe mine, facand un singur lucru 30 de ani de viata activa. Cand am simtit ca potentialul de entuziasm pentru o activitate scade in ritm accelerat, mi-am luat zborul spre alta. Paradoxal este ca sunt informata despre rolul constantei in performanta.

    Paranteza 2: a nu se intelege nici ca vreau sa ma laud, obiceiul meu este sa imi analizez slabiciunile, nu sa ma laud pe blog. Iar analiza slabiciunilor o fac din doua motive: o data pentru ca vreau sa le diminuez, si a doua pentru ca nu imi pare fair sa le analizez pe ale altora.

    Rezistenta la schimbare e mereu alaturi de dorinta

    Inchizand toate parantezele, ceea ce am vrut de la insiruirea schimbarilor este intelegerea contextului in care-mi plimb gandurile prin lume, si anume faptul ca iubesc schimbarile.

    Cu toate acestea, se impun doua precizari:

    • si in mine, si in multi alti oameni, exista rezistenta la schimbare;
    • aceasta rezistenta la schimbare se amplifica cu varsta. Nu stiu daca exponential, voi studia  🙂

    In acest context, chiar nu pot sa pricep. Nici in ruptul capului nu inteleg de ce imi e atat de greu sa imi schimb integral stilul de viata. Sa adopt un stil de viata sanatos, cu tot ce presupune el. Adica sa reusesc ca in acelasi interval de timp sa ma ocup/ preocup si sa efectuez toate cele 3 componente ale vietii sanatoase: somn, alimentatie si MISCARE.

    Citesc de 100 de ani. Aud tot de atatia ani (evident, exagerez serios). Dar nu exagerez cand spun ca am auzit de sute de ori ce inseamna viata sanatoasa.

    Deschizi o revista…iti sare in ochi un articol despre una sau doua, sau toate cele trei componente. Deschizi televizorul si auzi: „pentru o viata sanatoasa faceti cel putin 30 de minute de miscare pe zi.” Pana si in romane oamenii mananca sanatos, pana si pe blogurile americane se alearga dimineata (nu am spus realitatea americana-ca ea e cam obeza).

    La ce schimbare intampin cea mai mare rezistenta

    Numai eu, NU si NU. Cu miscarea, fetelor! Asta-i marea buba a vietii mele. Cu alimentatia m-am straduit. Cu somnul stau binisor.

    Cu miscarea sunt o catastrofa, cam cu spatele ca in poza de mai sus (de ce stateam cu spatele la baiat nu pot sa pricep :)) Si nu e de la varsta. Recunosc, cu jena si sinceritate, ca niciodata nu am facut miscare. Exceptand desigur, orele de „educatie fizica” din scoala si mersul foarte rapid de pe strada.

    V-as povesti mai multe despre cum radeau copiii la probele de rezistenta si viteza, dar o voi face altadata, ca presimt iarasi un articol lung 🙂

    Ca sa fiu sigura ca nu pierd esentialul, va scriu acum ca o parte din gandurile acestea au ajuns pe blog datorita unei campanii frumoase la care particip. Este vorba de #Articulo-Ruginoza, o campanie prin care Secom urmareste sa ne ajute in lupta cu degradarea articulatiilor, prin popularizarea produsului lor specific #MSMdelaSecom si prin miscare.

    Mi s-a parut o idee foarte buna sa determini bloggerii sa faca miscare si sa scrie la cald despre modalitatile de a intarzia ruginirea articulaţiilor. Mi-a placut si termenul de ruginoza a articulaţiilor, este simpatic, nu-i asa?

    Dar cel mai mult si mai mult, mi-a placut faptul ca datorita lor am facut miscare. Va spun sincer ca nu m-as fi mobilizat de una singura. Este momentul sa le multumesc pentru ideea frumoasa pe care au avut-o, adica cea de a ne determina sa facem miscare.

    Revenind la firul intrerupt al actiunii de schimbare a stilului de viata, ma gandisem de multe ori de ce e atat de greu sa schimbi obiceiuri. Stilul de viata este format din mai multe obiceiuri, iar acestea trebuie schimbate pe rand. Stiu asta. Dar si stiind, lucrurile nu se intampla usor.

    Pentru ca treburi, pentru ca vechime, pentru ca ritual, pentru ca… comoditate.

    Cam cat ar trebui sa fie dorinta de schimbare

    Si pentru ca exista in noi rezistenta la schimbare. Iar aceasta rezistenta exista chiar si cand avem dorinta. Daca dorinta e 51%, atunci se intampla schimbarea. Daca dorinta e 49%, atunci rezistenta e 51% si schimbarea nu se produce. Aceste cifre nu provin din studiile cercetatorilor britanici, ci din vasta si complexa mea experienta de viata. Deci sunt crase aproximari, nu le luati drept certitudini 🙂

    La toate aceste lucruri ma gandisem ultima oara vara trecuta. Coborand de pe Ceahlau, constatam cu incantare cat de bine pot sa ma simt.

    Ma refer la simtirea psihica, ca fizic imi cam tremurau picioarele. Si in zilele urmatoare abia te misti, toata lumea stie asta.

    Dar linistea mintii e mare lucru si pe masura ce avansezi in varsta iti lipseste din ce in ce mai mult.

    Imi propusesem sa ma apuc de sport. Asa cum pot eu, in ritm lent.

    Al doilea moment de jena este recunoasterea faptului ca nu mi-a iesit treaba asta. Am urcat pe scari, renuntand cateva zile la lift. Dar comoditatea si ispita vitezei au castigat mica batalie 🙂

    Mintea mea incerca sa afle de ce. Mi-a raspuns psihologul ca in toti oamenii exista rezistenta la schimbare, chiar si atunci cand, de fapt, o doresc.

    De ce apare rezistenta la schimbare

    Am derulat in minte filmul vietii, incercand sa inteleg mai bine rezistenta aceasta. Am identificat la mine, mai multe tipuri de rezistenta/comportament:

    • opozitia la schimbare atunci cand nu cunosti sau nu crezi ca aceasta iti aduce beneficii. Aici nu intra miscarea, cunosc prea bine ca ea aduce beneficii. Dar rad de mine si acuma, cum nu pricepeam ca masina de spalat vase poate fi foarte utila la casa omului 🙂
    • rezistenta la schimbarea pe care vor sa ti-o impuna altii. Nu ma consider nici incapatanata, nici aiurea orgolioasa. Dar cand altii vor sa imi impuna lucruri, devin. Uneori la modul inconstient, alteori la modul perfect constient.
    • rezistenta la schimbare, datorata suprasaturatiei. Asa am patit in scoala cu anumiti scriitori. Slava cerului ca m-a apucat rar! Pe cat de mult a scris Sadoveanu si pe cat de mult l-am studiat(noi) in scoala, pe atata m-am incapatanat eu sa nu il citesc. Dumbrava minunata, Baltagul si Fratii Jderi si am refuzat sa il mai citesc. Nimeni nu e perfect, ce sa fac 🙂
    • rezistenta generata de teama de a te expune. Aceasta este cam inconstienta uneori si multi oameni nu ar admite-o in ruptul capului. Stiu eu cativa, pe cuvant. Ti se pare ca te faci de ras, ti se pare ca oamenii vor rade. Ti se pare ca nu trebuie sa le inveti si faci pe toate. Asa ca mai bine stai cuminte in bancuta ta!
    • rezistenta generata de comoditate. Aici nu ti se mai pare nimic, ori recunosti, ori nu. Dar e mai simplu, mai comod, mai rapid si mai usor sa faci doar ce stii si cum stii. Dupa care te intrebi de ce nu se schimba lucrurile, situatiile, viata.
    • generata de lipsa de bani. O aud foarte des pe asta si o stiu bine si de pe pielea mea. In general, nu ne ajung banii sa le facem pe toate pe care le vrem. Solutia este sa analizam si apoi sa prioritizam,  dar aceasta idee necesita un articol separat. Pentru ce este important sufletului nostru, e cazul sa bugetam banii. La fel pentru ce este important sufletului copilului si sotului.

    Cam acestea le-am descoperit eu. Sigur mai exista, ca incepusem sa scriu cu vreo trei in minte si in timp ce scriam mai mi-au venit idei. V-am sfatuit sa scrieti, daaa?

    Cum sa invingi rezistenta la schimbare

    Aceasta era o intrebare. Cum sa invingi rezistenta la schimbare, sa o aduci acolo, la 49%?

    Va marturisesc ca in ciuda complexei si foarte serioasei autoanalize 🙂 pe care mi-o fac de ani de zile, nu stiam raspunsul.

    Noroc de psiholog si acuma de Secom 🙂

    1. Schimbarea se face treptat si usor. Tot asa cum exersezi muschiul vointei,-sa spun asa,  cam la fel exersezi si muschiul schimbarii. Am avut tema sa fac mici schimbari timp de  doua saptamani. Cum ar fi sa schimb ordinea in care fac treburile dimineata. Sa schimb mici portiuni din drumul spre serviciu. Sa cobor mai inainte sau mai departe de statia ta de destinatie. Sa caut in garderoba proprie lucruri pe care nu le-am mai purtat. Sa mai ies in oras. Sa ma mai intalnesc cu o prietena. Marunte, deci. Si nu trebuiesc repetate. Ideea nu este de a crea o alta rutina sau obicei (acest lucru necesita mai multa treaba si consuma mai multa energie-e alta etapa), ci de a deschide calea schimbarii. Asta inseamna ca activitatile noi nu le repeti. Trebuie doar sa fie usoare si altele.
    2. Sa lasi mintea deschisa si sa profiti de ocaziile care apar. Sa urci in trenul ce trece pe langa tine. O sa spuneti ca acest lucru este evident, ca toata lumea stie si face. Nu cred! De obicei, lumea este foarte setata si focusata pe ce si-a propus, motiv pentru care ori nu vede trenul, ori nu vrea sa urce in el, pe motiv ca nu ajunge unde trebuie.

    E momentul sa revin la Secom si sa admit ca nu mai departe de anul trecut, poate nu as fi participat la campanie. Lasand la o parte faptul ca nici nu eram in grupul Digital Parents Talks, as fi putut gasi o multime de motive sa nu particip. Pornind de la oboseala, de la alte treburi pe care le faceam, de la programul evenimentelor care presupunea zile de concediu, etc. Anul acesta s-au aliniat altfel planetele si am participat.

    Trenul in care am urcat este campania organizata de Secom.ro

    Compania este lider de autoritate in solutii de medicina integrativa, care raspund nevoilor unui lifestyle sanatos al omului modern. Formula naturala a produsului #MSMdelaSecom ofera suport pentru reducerea durerilor osteorticulare si musculare. Contine 5 ingrediente naturale: MSM (MetilSulfonilMetan OptiMSAM®) si extracte din Gheara diavolului, Curcuma, Boswellia, Gheara matei cu actiune reconstructoare la nivelul tesuturilor. Mai multe informatii gasiti aici.

    In lupta cu #Articulo-Ruginoza, Secom a pregatit un curs de cycling pentru a ne pune in miscare articulatiile si mood-ul.

    Voi povesti separat cum a fost cu miscarea articulatiilor mele in curs de ruginire, cu voia buna ce a insotit-o si cu efectele sportului asupra unui psihic ce-si cauta echilibrul castigator in lupta dintre dorinta si rezistenta la schimbare.

    Daca v-a placut ce ati citit si rezonati cu ideile din text, mi-ati face o mare bucurie distribuind articolul. Am vazut ca ati tinut cont si alta data de rugamintea mea si vreau sa va multumesc pentru ajutor! Chiar se vad rezultate si parca mi-a crescut elanul sa scriu!

  • Digital Parents Talks si iesirea din online

    Digital Parents Talks si iesirea din online

    In urma cu ceva timp, cand tot ce mai stiam pe lume era serviciul, gatitul, temele copilului si blogul, sora mea m-a tras de urechi. Mi-a spus ca am ajuns sa imi refuz orice bucurie si ca tot ce mai fac este doar munca.

    „Nu e chiar asa, ma relaxez citind”, ii spuneam si imi spuneam.

    Dar avea dreptate, vorbele ei mi-au revenit de multe ori in urechi. Observand cum o iesire in centrul orasului semana ca stare cu o excursie din copilarie, imi aminteam cuvintele ei. Am luat niste masuri si lucrurile s-au mai imbunatatit putin. Dar in vara trecuta era cat pe ce sa renunt la blog.

    Noroc de prietenele mele ca nu s-a intamplat asta. Cu multumiri, fetelor!

    Am inceput sa caut solutii. Am iesit afara, am mers in concediu, m-am intalnit cu prietenele si am delegat o parte din treburi. Dupa concediu s-a simtit cea mai mare imbunatatire 🙂

    La inceputul acestui an nu mi-am fixat rezolutii. Mi-a parut ca as mai adauga o fila la stresul cotidian. Asta nu inseamna ca nu am dorinte, ca nu mai vreau sa fac nimic. Inseamna doar ca incerc sa renunt la control. Ca las loc situatiilor noi si bune ce pot aparea.

    Una deja a aparut. Ca raspuns la o discutie generata de o veste nu prea buna, Miruna mi-a intins o mana de ajutor si m-a inscris in  Digital Parents Talks. Multumesc din suflet, Mirunei si Anei!

    Aceasta a fost cauza lipsei mele recente de pe blog.

    Digital Parents Talks este un grup pe Facebook, format dintr-o comunitate de mamici ce scriu pe bloguri personale. Liderul si fondatorul grupului este Ana Nicolescu, jurnalist si blogger la mamicaurbana.ro

    Daca am avut o mica si scurta ezitare, aceasta s-a datorat varstei. Ele sunt tinere, sunt frumoase si active. Ma gandeam ca au copii mici si eu nu prea sunt in target.

    Mi-am luat inima in dinti si mi-am prezentat blogul pe grup. Am avut parte de o primire plina de caldura ce mi-a topit toata indoiala si intrebarile.

    Deja am participat la doua activitati. Mi-a facut atata placere, de parca le-as fi asteptat de cand ma stiu. Sau de cand m-am apucat de scris 🙂 

    Intr-un fel chiar asa este!

    Fetele sunt foarte faine! Atat cat am avut timp, le-am vizitat blogurile. Cum spuneam:tinere, frumoase si pline de energie!

    Deschise. Calde. Comunicative.

    Stiu ca v-am spus la fel despre bloggeritele cu care m-am intalnit personal. Revin si intaresc aceeasi idee!

    Ceea ce inseamna ca pot trage o concluzie. Dupa atatea intalniri cu doamne ce scriu bloguri, pot sa spun cu mana pe inima ca bloggingul este deschidere.

    Pe de o parte, tu deschizi lumii sufletul tau, iar lumea iti deschide calea catre idei, experiente, cunoastere, energie si pozitivism.

    O baie de energie, pozitivism si caldura am trait in zilele acestea.

    Sa le prezint putin pe doamnele din grup! Cu scuzele de rigoare ca nu am rasfoit decat cateva bloguri.

    Ana Nicolescu este mamica urbana si in acelasi timp mamica grupului. Contrar tineretii si privirii candide de copil bun si cuminte, gestioneaza cu deosebita abilitate multe activitati, actiuni ale grupului si ale agentiei ParentingPR.

    A adus in grup mame interesante, multe dintre ele cu abilitati antreprenoriale. Am gasit consultanti nutritionali, cursuri pentru copii(de design, fizica distractiva, business), magazin de produse organice(tot pentru copii), spatiu de lucru pentru freelanceri.

    Una peste alta, fetele au creau un mediu tonic, revigorant si foarte interesant.

    Stiti, uneori este foarte placut sa fii blogger si sa te incarci cu energie.

    Daca va intereseaza grupul mamicilor digitale, conditiile de inscriere sunt doar doua: sa fii parinte si sa ai blog personal.

    Revenind la iesirile din casa, vreau sa va mai spun ca centrul Bucurestiului s-a repozitionat pentru mine, in centrul orasului in care locuiesc. Parca nu mai simt ca merg in excursie cu scoala atunci cand imi plimb pasii pe strazile lui  🙂

    Daca v-a placut acest articol, va rog sa il raspanditi. Si nu doar in Centrul Vechi, merge si prin alte locuri 🙂

    Multumesc!

  • Oare ce sa mai scriu pe blog?

    Oare ce sa mai scriu pe blog?

    04.08.2016

    Intr-o timida incercare, reincep sa ma viziteze cuvintele. Dar le opresc in pragul mintii si al blogului.

    Sa va dau un exemplu. Textul ce urmeaza a fost scris inaintea articolului despre Baile Felix si Hotelul President.

    Si vroiam sa il public. O fac acuma doar pentru exercitiu, ca sa intelegeti subiectul anuntat in titlu. (mai mult…)

  • Imbold

    Imbold

    Ma gandeam eu ca ar fi bine sa reiau scrisul pe blog si, cu incetinitorul, ma mai si urnisem putin. Dar nu-i usor sa regasesti ritmul muncii, mai ales dupa ce l-ai lasat balta o vreme. Adica al inca unei munci, sa nu credeti ca nu fac nimic pe lume 🙂

    (mai mult…)

  • Ganduri albastre inainte de vacanta

    Ganduri albastre inainte de vacanta

    In ultima vreme, constat cu o usoara amaraciune, ca blogurile nu mai sunt ce-au fost. Sunt multi care scriu din ce in ce mai putin, unii chiar renunta definitiv. Se mai pastreaza o legatura doar pe Facebook.

    Din pacate, nici eu nu ma inscriu in alta directie, sunt intr-un blocaj de idei si cuvinte. Am inceput blogul acesta cu mare entuziasm, iar acum ma simt ca un balon ce fasaie 🙂 Inca mai cred ca scrisul face bine mintii mele, dar imi pare ca fortez prea mult si nu asa ar trebui sa fie. Fiecare idee ce-mi trece prin minte, imi pare cel putin insipida, asa ca cel mai bun lucru ar fi o pauza, daca nu chiar un stop 🙂

    Astept vacanta cu nerabdare maxima, poate imi va reda energia, poate nu imi va mai parea totul banal si cumplit de mediocru. Nu ca pana acum mi s-ar fi parut altfel, dar macar exista entuziasmul impartasirii gandurilor, asa cum erau ele… Acum imi pare ca cel mai bun lucru ar fi sa renunt pentru o vreme la exercitiile acestea sau cel putin la cele publice. Sunt oameni care stiu sa scrie, care au un dar pentru asta…poate ar fi mai bine sa ma rezum la citit.

    Sau poate este doar o zi, sau doar o aglomerare de stari, sau nu stiu…

    Am ales o fotografie cat se poate de obisnuita, o tufa de trandafiri, ca mereu imi vor placea, ca sa indulcesc putin gustul amarui si ca sa insoteasca urarea de vacanta placuta, pe care vreau sa v-o transmit!

  • Casa verde din Braila

    Casa verde din Braila

    casa verde din braila

    Ca sa termin cu povestirea intamplarilor din perioada premergatoarere Pastelui, am zis sa continui cu vizita de la sora si cumnatul meu si sa va arat casa verde din Braila.

    Acuma…pe noi nu casa verde ne-a ispitit la Braila, ci niste mici doruri. Domnisorul Mihnea a solicitat categoric o vizita la varul lui, iar mami s-a executat cu placere 🙂  Pe langa var, matusa si unchiulet – toti niste simpatici, copilul meu este fascinat si de cei doi caini care populeaza casa si curtea lor.

    Familia gazda  🙂 este mare  iubitoare de animale, casa lor fiind populata momentan cu un Yorkshire Terrier, acum tuns si cu un maaaare caine dintr-o rasa japoneza (cred ca se cheama Tosa Inu).

    Amandoi sunt tare afectivi, iubitori si lipiciosi. Mihnea si proprietarii sunt teribil de incantati de cel mare,  dar mie mi s-a lipit de suflet piticania care venea la mine si imi arunca niste priviri atat de galese ca aproape l-as fi luat acasa. Mare bucurie i-as fi facut lui Mihnea, dar ma vad nevoita sa ma abtin.

    Ca nu mi-l dadea nimeni, nu de alta 🙂

    Ia veniti de vedeti cum statea el cand noi ne uitam la film. Tiii, pupa mama pe el, dragutul  🙂

    micki

    Later edit: Am primit mustrari ca nu vi l-am aratat si pe cel mare(cainele) si mi s-a trimis instant o fotografie cu el 🙂

    El este mandrul Aizen, asa il cheama:

    casa verde din braila 5jpg

    In afara de joaca cu cainii si de bucuria de a vedea cei doi veri petrecandu-si in armonie timpul, am facut ture cu bicicleta, la initiativa sora-mii, maaaare iubitoare de miscare.

    Mi-a prins si mie bine, mai-mai ca am inceput sa visez la traseul de ciclism transilvan din Podisul Hartibaciului, care leaga Sighisoara de acele mici perle de sate sasesti, pe care de atata vreme visez sa le explorez cu piciorul.

    Iaca de-acuma, ca tot avem trasee, as putea sa visez la explorari pe doua roti. Si nu doar satele cu biserici fortificate si case ca niste minicetati, presarate de-a lungul drumurilor serpuitoare imi fac cu ochiul, ci si peisajele domoale si colinele unduioase, stralucitor de verzi in aceasta perioada a anului, ma fac deseori sa visez cu ochii deschisi, ziua in amiaza mare.

    Dar sa ne intoarcem la Braila, zic 🙂

    Pe langa cele doua roti, ne-am folosit si de cele doua picioare din dotare si am batut strazile din jurul casei in care locuieste sora mea cu ai ei baieti si caini.

    Braila a fost un oras infloritor pe la inceputul sec. al XX-lea, cu o activitate economica centrata in jurul portului si a Bursei Agricole unde se stabilea pretul cerealelor in Europa. O comunitate cosmopolita de evrei, greci, turci, lipoveni si italieni se formase in oras, iar casele ramase in centru amintesc de o apusa prosperitate a celor ce le cladisera. Si eu si sora mea suntem fiicele aceleiasi mame iubitoare de case, ceea ce inseamna ca nu ne dam in laturi de la plimbari printre siruri ordonate de case vechi, mai mult sau mai putin reconditionate, dupa noroc si starea actualului locatar. Si desigur ca nici florile nu ne lasa indiferente. Toate curtile au fost inspectate si toate florile au fost admirate 🙂

    flori

    Pe langa cea de mai sus, mi-au mers la suflet rotunjiorii boule de neige, cu alb-verzuiul lor untos. Uitasem de bulgarasii acestia.

    Liliacul era cam pe trecute, dar umplea aerul de parfum suav…

    Din pacate, cand ai camera foto desteapta, nu o mai iei dupa tine…ca este prea grea 🙂 . Asa ca am doar cateva poze facute de Cristiana cu telefonul. Dar eu zic ca sunt dragute 🙂

    Am trecut pe langa multe case ale caror elemente arhitecturale meritau a fi imortalizate, dar ne-a atras atentia una mai mica, foarte pitoreasca in verdele ei. Erau multe splendori arhitecturale, ale elitei boieresti interbelice, insa micuta aceasta chiar ne-a oprit din drum.

    Casa verde din Braila seamana mai mult cu casele sasesti-ca tot vorbeam de satele lor. Dar a fost asa un spectacol aparitia ei, ca ne-a oprit din drum si ne-a imbiat sa o fotografiem…

    casa verde 5

    casa verde 2

    casa verde 3

    numar

    casa verde din braila 2jpg

    Cam asa arata casa verde din Braila si o biciclista ostenita sau nu 🙂

  • A trecut si Pastele

    oua de Paste

    A trecut si Pastele si incerc sa imi reiau activitatea pe blog. Am zis ca va pun la curent cu ce s-a mai intamplat in zilele cat am lipsit de aici.

    (mai mult…)

  • Zi mai buna, multumiri si chef de vorba

    Mi-au revenit vorbele acasa. Sincera sa fiu, nici nu stiu cum de le-am gasit, ca dimineata m-am trezit cu un sentiment de sfarsire in mine, ca mi-a luat o ora sa deliberez daca vin la serviciu, ‘au ba.

    Dar am altele mai importante sa va comunic, asa ca las sfarselile mele si va multumesc din tot sufletul meu de blogger, de om, de prieten si de nasa.

    (mai mult…)