A trecut ceva vreme de cand am mai scris vreun cuvintel pe aici. Am postat ultimul articol, am impartit struguri si fructe… si apoi…dusi am fost.

Va multumesc pentru gandurile pe care mi le-ati transmis si imi cer scuze ca nu am apucat sa raspund la comentarii.

Am fost in concediul numarul 2 al verii. Asa ca m-am rupt complet de lumea virtuala si mi-am readus cateva portii de senin in suflet.

Parca nici nu am stiut pana acuma ce de pace si de bine iei dintr-un simplu urcus pe munte. Simpluuu…e un fel de a spune. Ca m-am intors cu picioarele rupte.

Dar stateam asa, epuizata fizic, si ma uitam la muntele acela.. cu cea mai linistita minte pe care am putut sa o experimentez in ultimul deceniu. Si cu multa, multa satisfactie.

Efortul urcusului iti testeaza limitele fizice, dar iti alunga orice altceva din minte. Ceea ce uneori e tare de bine 🙂

Si daca adaugam ozonul, fosnetul si verdele padurii, ciupercutele de pe jos si albastrul senin de sus, varfuri curajoase de pietre eterne…ciripit continuu si uneori zmeura si zumzait…ah-ah, nu as mai fi venit de-acolo.

Deci…ma bucur de viata din ofline. Vacanta aceasta mai lunga, fara blog si fara supravegheat de teme, e binevenita pe la casa omului 🙂

Am profitat de mai multa libertate, am fost de doua ori in concediu -v-am mai spus asta, nuuu? Si m-am intalnit cu prietene.

Este frumoasa viata reala, parole d’honeur…si nu prea imi da ghes cheful de scris.

Am ceva subiecte si povesti de impartit cu voi, insa incep cu cel mai important, adica cu ce se mai intampla cu Cristian.

Din fericire, SLAVA CERULUI, lucrurile se indreapta inspre bine. De la momentul in care am scris, Cristian a inceput tratamentul intrucat s-a determinat ca surioara lui nu era compatibila pentru transplant.

Ulterior, medicii din Germania au gasit si un alt donator, dar s-a optat pentru continuarea tratamentului si amanarea transplantului in speranta ca nu va mai fi nevoie de el.

cristi acum

Dupa aproape doua luni de tratament, trombocitele au inceput sa cresca. De la valorile de 6-8.000 cu care plecase din tara, cu o luna in urma ajunsesera la 95.000, iar acum doua zile cand am reusit sa vorbim, valorile erau in intervalul 115-140.000. Valorile normale minime incep de la 150.000/microlitru, deci mai este ceva de asteptat si de rugat.

Dar cresterea pana la peste o suta de mii  este remarcabila si in sufletele tuturor incepe sa se simta o usoara relaxare si multumire.

Doamne ajuta in continuare, saracutul baietel si parintii lui au trecut prin cumplite momente, stari si disperari.

Ne rugam in continuare sa fie bine, mai este ceva drum de parcurs pana cand medicii se vor pronunta asupra rezultatelor. Saptamana trecuta a facut punctie medulara(fotografia de mai sus este din ziua aceea), rezultatele nu sunt gata.

Initial intelesesem ca tratamentul va dura 4 luni, mai este ceva si mai multe lucruri se vor stabili in functie de ce se vede la punctie. Insa, am inteles ca nu doar trombocitele, ci toata linia hematologica este mult mai buna. Scuze, daca nu am limbajul medical corect, scriu si eu ce am inteles si retinut.

Sunt inca cu rugaciunile pentru el, ajuta-l Doamne!

Va multumesc din suflet tuturor pentru sprijinul pe care ni l-ati oferit si scuze, o femeie si Laura ca raspund cu asa intarziere.

Sa ne mai bucuram de cata vacanta mai avem, asta doresc si pentru noi si pentru voi, cei ce cititi aceste randuri!

Cu drag,

Mihaela