Randurile de astazi sunt strict despre cum am economisit in ultimul an si reprezinta o continuare a ultimului articol, dedicat actiunii ca pas important al economisirii.

Initial vroiam sa intaresc rolul actiunii ca pas in economisire, exemplificand cu ceea ce am reusit eu. Dar articolul iesea exagerat de lung si am optat sa separ ideile. Precizez aceste amanunte neesentiale, intrucat am promis niste raspunsuri si le voi amana si astazi. Sorry 🙂

Spuneam deci ca subiectul finantelor personale este unul care imi place mult si pe care il voi citi in continuare. Probabil mereu. Si pentru ca ma pasioneaza dar am si blog, aceasta tema va continua sa fie prezenta aici, cu speranta ca subiectul va fi atractiv si pentru voi.

Si am eu asa o parere…ca in ciuda comentariilor de la ultimul articol, subiectul este de interes si pentru cititori, altfel nu imi explic cum de a avut un numar dublu de vizualizari fata de celelalte articole.

Dar sa intru si in subiect, nuuuu 😀 ???

Intaresc afirmatia ca citesc de multi ani (cam 9-10) bloguri de finante personale si de vreo patru ani sunt o fidela cititoare a Iuliei si a blogului economisim.info.

Intr-una din zile, citind ce scria Iulia pe blog ma izbeste ideea ca este cazul sa si fac ceva, nu doar sa citesc la nesfarsit. Parca atunci am priceput brusc ca sunt un fel de student etern. Si am realizat ca trebuie sa trec la pasul urmator, acela al actiunii.

Sa tot fie vreo doi ani si un pic de atunci. Analizand cum au mers  lucrurile, pot sa spun ca au fost trei etape distincte.

Am inceput incet, cu economisirea a 100 lei lunar. Mi-am spus ca banii acestia nu inseamna foarte mult pentru cheltuielile noastre lunare si ca nu o sa patim nimic daca dam deoparte aceasta suma.

M-am intrebat foarte serios:

chiar nu pot sa traiesc fara 100 de lei???

Chiar asa? Pe buuune? Ia sa vedem!

Un numar mare de luni am pus acesti bani deoparte si i-am cheltuit la finalul lunii. Nu era o mare realizare ceea ce faceam. Dar am inceput sa economisesc, acesta era lucrul cel mai important.

Chiar daca acesti bani nu imi ramaneau necheltuiti pana la urmatorul salariu, am infaptuit primii pasi. Am trecut de la citit la fapta. Timid, este adevarat. Dar am facut primul pas.

Apoi am depus suta de lei la banca. Si nefiind permanent sub ochii mei (out of sight, out of mind), nu i-am mai cheltuit. Si s-au adunat cativa banuti. La sfarsitul anului trecut erau destul de aproape de 1000 de lei economisiti.

Maaare lucru!!!, o sa ziceti.

Si aveti dreptate, nu inseamna mare lucru.

Dar a fost al doilea pas mic, cel in care nu am mai cheltuit la final de luna tot ce opream la inceput de luna.

Al treilea mic pas a fost la inceputul acestui an cand bugetarii au beneficiat de o marire cu 10% a salariilor. Am avut eu o scurta discutie cu mine si m-am convins ca de data aceasta tot ce primesc in plus intra la economii. Asa cum am trait pana acum fara cei 10 %, asa putem trai si in continuare.

Sigur ca exista o multime de posibilitati de a cheltui aceasta diferenta. Sigur ca am putea sa ne indeplinim cateva bucurii amanate. Sigur ca as avea ceva mici imbunatatiri prin casa.

Dar am zis ca de data aceasta asa raman bucuriile si lucrurile. Ca mai pot fi amanate putin timp. Ca nu le-as fi facut daca nu era marirea de salariu. Si am ales sa le mai amanam. Am depus cei 10% din salariu in acelasi cont cu suta mai veche si am trait exact la fel ca inainte.

Nu am schimbat nimic altceva in obiceiurile noastre de consum, totul fiind exact ca si inainte.

Dar minutele in care am decis ce fac cu marirea de salariu mi-au adus o suma bunicica de bani si mai ales mi-au adus un pic de liniste.

Nu stiu ce se va intampla in continuare. Mereu exista cheltuieli neprevazute si este posibil sa cheltuim tot ce am adunat. Dar ma simt mai bine daca stiu ca exista o mica rezerva. O rezerva care poate va creste daca perseverez sau va fi, total sau partial, sursa finantarii neprevazutului.

Cam acestia sunt pasii pe care i-am facut, poate vor fi idei bune pentru cineva care nu crede ca poate economisi.