Îmi era dor de o întâlnire cu fetele din grupul Digital Parents Talks.
Imediat ce am putut găsi ceva timp liber, m-am şi înscris la una din ediţiile lunare, organizate cu pricepere de Ana Nicolescu şi Lavinia Pavel, adică cele două fete inimoase care au fondat agenţia ParentingPR.
Subiectul dezbaterii a fost educaţia financiară a copiilor şi adulţilor. Sunt sigură că aţi observat cât mă pasionează tema aceasta, aşa că respectiva dimineaţa de sâmbătă nu putea fi altfel decât interesantă.
Prima parte a discuţiei a fost dedicată copiilor. Despre iniţierea lor în acest sensibil domeniu, ne-a povestit doamna Ligia Goloşoiu, Doctor în Economie, coordonatoarea programului care implementează proiecte de educaţie financiară în școli, în parteneriat cu BNR, Ministerul Educației Naționale, APPE, sistemul bancar şi, companii naţionale și multinaţionale.
Pentru mine, aceasta a fost prima surpriză. Educaţia financiară este foarte importantă şi mult m-am bucurat să aflu că, în sfârşit, se face ceva şi în şcoli.
Dacă şi voi sunteţi de acord cu necesitatea educaţiei financiare a copiilor noştri, puteţi afla mai multe informaţii de pe site-ul appe.ro.
Cei interesati de studiul acestei discipline pot vorbi cu invaţătorii şi educatorii, pentru a-i informa că se pot înscrie pe site şi astfel pot preda elevilor noţiuni de educaţie financiară, începând cu următorul an.
Dascălii pot urma un curs de specializare si ulterior, pot susţine o ora pe saptamana. Exista manuale pentru clasele pregatitoare si I – IV, ba chiar se organizeaza si olimpiadele micilor bancheri.
Sunt deja 8800 de dascăli care s-au înscris în program, transmiţând cunoştinţe despre bani şi gestionarea lor unui număr de 262.600 de copii. Surprinzător pentru mine, cei mai puţini sunt în Bucureşti şi cei mai mulţi în Suceava.
Şi nu, nu cred că în capitală nu este nevoie de aceste cunoştinţe 🙂
Nu numai că observ în jurul meu multă lume care ar putea să gestioneze mai bine banii proprii, ba chiar spun că şi eu aş putea să mai învăţ.
În ciuda faptului că studiez de multă vreme problema, în ciuda articolelor scrise pe blog şi chiar a celui după care m-am pus pe economisit tot aş mai avea idei de aplicat.
Căci la teorie stau mai bine, dar la practica mai este mereu loc de îmbunătăţire. Totuşi, am făcut ceva paşi.
Ce am reuşit până acum, ulterior articolului de mai sus?
- să achităm unul dintre credite;
- să acoperim un card de credit şi 80% din al doilea;
- să constituim un fond de urgenţă, deocamdata cam micuţ;
- să facem câteva donaţii unor persoane aflate în situaţii dificile.
În ceea ce priveşte educaţia financiară a copilului, singurul pas bifat este acela de a-i da lunar alocaţia şi încă ceva sume mici pe parcurs.
Este cam puţin, recunosc că pentru vârsta lui ar fi putut fi mai avansat. Problema nu a fost la el, că a mai venit cu nişte idei şi păreri despre cum ar putea câştiga ceva bănuţi, ci la mine, că eu le-am amânat.
Ce putem face acasă pentru educaţia financiară a copiilor noştri
- primul lucru pe care trebuie sa îl inţeleagă copiii este acela că banii se câştigă prin muncă. Indiferent de vârstă, putem să le explicăm că părinţii merg la serviciu pentru a câştiga bani, că muncesc minim 8 ore zilnic pentru a asigura resursele necesare vieţii.
- le arătăm ce facem cu banii. Le povestim despre buget şi le arătăm cum împărţim banii pe categorii de cheltuieli. Trebuie să inţeleagă că dispunem de o sumă limitată şi felul în care o cheltuim. De reţinut ideea doamnei Goloşoiu, că ei trebuie să ştie că veniturile sunt limitate, dar nu trebuie să fie împovăraţi cu problemele şi grijile noastre financiare. Ne povestea ca la una dintre ore, atunci cand s-a discutat despre buget si alocarea acestuia, copiii au fost intrebati dacă ştiu ce fac părinţii lor cu banii. „Greu, greu, foarte greu. Platim banca” au răspuns copiii.
- le explicam diferentele dintre nevoi si dorinte. Pentru a intelege diferenta dintre ele, putem apela la exemple. Hrana zilnica este o nevoie, masa in oras este o dorinta. Imbracamintea este o nevoie, hainele de marca înseamnă dorinte. La fel, petrecerea timpului liber in familie versus vacante scumpe si exotice. Atunci cand impartim banii pentru diferitele categorii de cheltuieli, este un bun moment sa le explicam faptul ca prima data acoperim nevoile si doar din ce ramane disponibil putem indeplini dorinte.
- invatam copiii sa economiseasca. Cu cat lucram mai devreme cu notiunea de economisire, cu atat avem sanse mai mari ca acest obicei sa fie deprins de viitorul adult. Trebuie sa le explicam ca o parte din veniturile pe care le realizam va fi alocată economisirii. Ca avem nevoie de un fond de urgenta pentru situatii ce pot aparea in viata, cum ar fi imbolnavirile, lipsa locului de munca pentru o perioada de timp sau că dorim să mergem intr-un concediu mai deosebit. Suma indicata a fi economisita este de minim 10% din veniturile lunare.
- ii invatam sa fie generosi. O parte din venituri trebuie sa fie destinata donatiilor caritabile.
Pe langa aceste principii de baza ale educatiei financiare, doamna Goloşoiu a raspuns si intrebarilor din sala. Astfel, a punctat ca nu exista o varsta ideala la care sa incepem educatia financiara a copiilor, aceasta putand fi facuta chiar de la momentul in care copilul solicita prima data o jucarie sau un obiect. Sau din momentul in care i se explica ca tatal merge zilnic la serviciu pentru a castiga resursele financiare necesare. Ori atunci cand mama reia serviciul dupa concediul de ingrijire a copilului.
Valoarea banilor poate fi explicata prin munca depusa de parinti pentru a-i obtine. Este bine sa le explicam despre diferentele salariale in functie de pregatirea profesionala si munca depusa. Nu cu astfel de cuvinte dificile. Dar le putem spune ca unele profesii sunt mai bine platite ca altele, în functie de efortul depus, de anii de studiu si pregatire necesari fiecarei meserii. Pe masura ce cresc, aceste explicatii pot deveni mai detaliate.
Conceptul de scump/ieftin poate fi inteles de copii prin explicatiile aplicate pe produs. O carte mai colorata, cu text mai mult, cu ilustratii mai frumoase şi cu coperti cartonate, va costa mai mult ca o carte subtire, mai simpla si cu hartie mai putin bună.
Nu este recomandat sa recompensam copiii pentru treburile obisnuite din casa, dar le putem da o suma mica pentru unele mai speciale (munca in gradina, participarea la actiuni mai deosebite si mai grele, la zugravit, la o mutare, etc).
Nici pentru rezultatele scolare nu este cazul sa ii recompensam financiar. Copiii trebuie sa inteleaga ca au si responsabilitati pe lângă drepturi. Eu tocmai ce ma hotarasem sa fac o exceptie 🙂
Fară a fi condiţionaţi de note sau treburi casnice, este bine sa le dam o mica suma lunara si sa ii obisnuim cu gestionarea ei.
Educaţia financiară a adulţilor şi freelancerilor
Partea a doua a intalnirii noastre a fost dedicata adultilor si freelancerilor.
Evident ca au fost amintite motivele certurilor in familie. Pe locuri fruntase se gasesc si banii, alaturi de divergetele legate de educatia copiilor, de parintii celor doi soşi si de modul in care sunt indeplinite responsabilitatile celor doi membri ai familiei.
Ca sa nu avem prea multe certuri legate de bani (dar si de celelalte), evident ca trebuie sa stam de vorba pana cand reusim sa ajungem la un acord.
Cati ani dureaza asta, nu prea stiu sa va spun, intrucat diferă de la un cuplu la altul. Dar pot sa amintesc de o zicala, şi anume ca intr-o casnicie primii 7 ani sunt cei grei 🙂
Dupa mai multe sau mai putine discutii, parintii trebuie sa aplice cele de mai sus, dacă vor să ii inveţe ceva pe copii. Adica buget de venituri si cheltuieli…şi neaparat cu o analiza la sfarsitul unei perioade alese (luna, trimestru, an).
Sa constituie fondul de urgenta! Sa stabileasca de comun acord cuantumul sumei economisite lunar si al celei pentru donaţii.
Nu au fost toate precizate in discutie, partea asta imi apartine. La fel imi apartine si constatarea ca aceste lucruri sunt mai usor de vorbit decat de aplicat.
Ca realitatea este departe de acest frumos model teoretic.
Dar daca nu reusim sa ne insusim si sa aplicam ideile, nu vom avea rezultate nici in educatia copiilor nostri.
Si daca suntem de acord ca vrem sa ii invatam un mod mai bun de a-si gestiona finantele si implicit viata, nu avem alta solutie decat cea de a invata si aplica si noi cat mai mult din ceea ce credem a fi bun pentru ei. PUNCT.
Incercam sa invatam si cum sa economisim, dar si cum putem sa ne crestem veniturile. Si facem copiii partasi la aceste discutii.
S-a discutat şi despre sursele de finantare. Acestea sunt imprumuturile si fondurile nerambursabile acordate de diverse organizaţii şi instituţii.
Referitor la primele, stim ca trebuie sa fim atenti la toate costurile. Fondurile nerambursabile nu sunt accesibile bugetelor familiale.
Dar nu strică să avem idee şi despre ele, mai ales daca vrem sa formăm intreprinzatori.
O mare parte din discutie a fost alocata freelancerilor, avand in vedere faptul ca sala era plina de bloggeri. Au fost multe detalii, marturisesc ca la un moment dat m-am pierdut intre prea multe intrebari.
Dar am avut grija sa fma asigur ca am inteles esenţa: din punct de vedere al freelancerului, variantele de impozitare cele mai avantajoase sunt in ordine descrescatoare: contractele pe drepturi de autor, pfa daca ai nevoie lunar de bani, srl daca celalalt membru al familiei este cel ce finanteaza casa.
Nu sunt mulţi cei care se descurca cu un singur venit in casa, dar se pare ca se mai intampla. Ideea plasarii srl-urilor pe ultimul loc vine din faptul ca in acest caz banii se pot retrage de catre asociat doar la finalul anului, sub forma dividendelor.
Exista si varianta de a te angaja in propriul srl, insa impozitele datorate in aceasta situatie sunt dezavantajoase pentru tine.
Cam acestea sunt lucrurile importante care s-au discutat, sper să vă fie şi vouă de folos.
Mulţumesc Anei şi Laviniei pentru organizare, Conacului Golescu Grant pentru găzduire şi partenerului acestei ediţii, Idea Bank.
Vă mulţumesc pentru că îmi sunteţi alături!
Dacă vă place ce citiţi, dacă vă e de folos sau vă impresionează cu ceva, vă puteţi abona la blog (în casuţa de abonare din dreapta sus) sau puteţi da un like paginii de Facebook a Blogului de familie.
Iar dacă v-a placut articolul, cu un share pe Facebook il puteţi arăta şi prietenilor.
