Categorie: economisire

  • Educatia financiara pentru copii şi adulţi

    Educatia financiara pentru copii şi adulţi

    Îmi era dor de o întâlnire cu fetele din grupul Digital Parents Talks.

    Imediat ce am putut găsi ceva timp liber, m-am şi înscris la una din ediţiile lunare, organizate cu pricepere de Ana Nicolescu şi Lavinia Pavel, adică cele două fete inimoase care au fondat agenţia ParentingPR.

    Subiectul dezbaterii a fost educaţia financiară a copiilor şi adulţilor. Sunt sigură că aţi observat cât mă pasionează tema aceasta, aşa că respectiva dimineaţa de sâmbătă nu putea fi altfel decât interesantă.

    Prima parte a discuţiei a fost dedicată copiilor. Despre iniţierea lor în acest sensibil domeniu, ne-a povestit doamna  Ligia Goloşoiu, Doctor în Economie, coordonatoarea programului care implementează proiecte de educaţie financiară în școli, în parteneriat cu BNR, Ministerul Educației Naționale, APPE, sistemul bancar şi, companii naţionale și multinaţionale.

    Pentru mine, aceasta a fost prima surpriză. Educaţia financiară este foarte importantă şi mult m-am bucurat să aflu că, în sfârşit, se face ceva şi în şcoli.

    Dacă şi voi sunteţi de acord cu necesitatea educaţiei financiare a copiilor noştri, puteţi afla mai multe informaţii de pe site-ul appe.ro.

    Cei interesati de studiul acestei discipline pot vorbi cu invaţătorii şi educatorii, pentru a-i informa că se pot înscrie pe site şi astfel pot preda elevilor noţiuni de educaţie financiară, începând cu următorul an.

    Dascălii pot urma un curs de specializare si ulterior, pot susţine o ora pe saptamana. Exista manuale pentru clasele pregatitoare si I – IV, ba chiar se organizeaza si olimpiadele micilor bancheri.

     

    Sunt deja 8800 de dascăli care s-au înscris în program, transmiţând cunoştinţe despre bani şi gestionarea lor unui număr de 262.600 de copii. Surprinzător pentru mine, cei mai puţini sunt în Bucureşti şi cei mai mulţi în Suceava.

    Şi nu, nu cred că în capitală nu este nevoie de aceste cunoştinţe 🙂

    Nu numai că observ în jurul meu multă lume care ar putea să gestioneze mai bine banii proprii, ba chiar spun că şi eu aş putea să mai învăţ.

    În ciuda faptului că studiez de multă vreme problema, în ciuda articolelor scrise pe blog şi chiar a celui după care m-am pus pe economisit tot aş mai avea idei de aplicat.

    Căci la teorie stau mai bine, dar la practica mai este mereu loc de îmbunătăţire. Totuşi, am făcut ceva paşi.

    Ce am reuşit până acum, ulterior articolului de mai sus?

    • să achităm unul dintre credite;
    • să acoperim un card de credit şi 80% din al doilea;
    • să constituim un fond de urgenţă, deocamdata cam micuţ;
    • să facem câteva donaţii unor persoane aflate în situaţii dificile.

    În ceea ce priveşte educaţia financiară a copilului, singurul pas bifat este acela de a-i da lunar alocaţia şi încă ceva sume mici pe parcurs.

    Este cam puţin, recunosc că pentru vârsta lui ar fi putut fi mai avansat. Problema nu a fost la el, că a mai venit cu nişte idei şi păreri despre cum ar putea câştiga ceva bănuţi, ci la mine, că eu   le-am amânat.

    Ce putem face acasă pentru educaţia financiară a copiilor noştri

    1. primul lucru pe care trebuie sa îl inţeleagă copiii este acela că banii se câştigă prin muncă. Indiferent de vârstă, putem să le explicăm că părinţii merg la serviciu pentru a câştiga bani, că muncesc minim 8 ore zilnic pentru a asigura resursele necesare vieţii.
    2. le arătăm ce facem cu banii. Le povestim despre buget şi le arătăm cum împărţim banii pe categorii de cheltuieli. Trebuie să inţeleagă că dispunem de o sumă limitată şi felul în care o cheltuim. De reţinut ideea doamnei Goloşoiu, că ei trebuie să ştie că veniturile sunt limitate, dar nu trebuie să fie împovăraţi cu problemele şi grijile noastre financiare. Ne povestea ca la una dintre ore, atunci cand s-a discutat despre buget si alocarea acestuia, copiii au fost intrebati dacă ştiu ce fac părinţii lor cu banii. „Greu, greu, foarte greu. Platim banca” au răspuns copiii.
    3. le explicam diferentele dintre nevoi si dorinte. Pentru a intelege diferenta dintre ele, putem apela la exemple. Hrana zilnica este o nevoie, masa in oras este o dorinta. Imbracamintea este o nevoie, hainele de marca înseamnă dorinte. La fel, petrecerea timpului liber in familie versus vacante scumpe si exotice. Atunci cand impartim banii pentru diferitele categorii de cheltuieli, este un bun moment sa le explicam faptul ca prima data acoperim nevoile si doar din ce ramane disponibil putem indeplini dorinte.
    4. invatam copiii sa economiseasca. Cu cat lucram mai devreme cu notiunea de economisire, cu atat avem sanse mai mari ca acest obicei sa fie deprins de viitorul adult. Trebuie sa le explicam ca o parte din veniturile pe care le realizam va fi alocată economisirii. Ca avem nevoie de un fond de urgenta pentru situatii ce pot aparea in viata, cum ar fi imbolnavirile, lipsa locului de munca pentru o perioada de timp sau că dorim să mergem intr-un concediu mai deosebit. Suma indicata a fi economisita este de minim 10% din veniturile lunare.
    5. ii invatam sa fie generosi. O parte din venituri trebuie sa fie destinata donatiilor caritabile.

    Pe langa aceste principii de baza ale educatiei financiare, doamna Goloşoiu a raspuns si intrebarilor din sala. Astfel, a punctat ca nu exista o varsta ideala la care sa incepem educatia financiara a copiilor, aceasta putand fi facuta chiar de la momentul in care copilul solicita prima data o jucarie sau un obiect. Sau din momentul in care i se explica ca tatal merge zilnic la serviciu pentru a castiga resursele financiare necesare. Ori atunci cand mama reia serviciul dupa concediul de ingrijire a copilului.

    Valoarea banilor poate fi explicata prin munca depusa de parinti pentru a-i obtine. Este bine sa le explicam despre diferentele salariale in functie de pregatirea profesionala si munca depusa. Nu cu astfel de cuvinte dificile. Dar le putem spune ca unele profesii sunt mai bine platite ca altele, în functie de efortul depus, de anii de studiu si pregatire necesari fiecarei meserii. Pe masura ce cresc, aceste explicatii pot deveni mai detaliate.

    Conceptul de scump/ieftin poate fi inteles de copii prin explicatiile aplicate pe produs. O carte mai colorata, cu text mai mult, cu ilustratii mai frumoase şi cu coperti cartonate, va costa mai mult ca o carte subtire, mai simpla si cu hartie mai putin bună.

    Nu este recomandat sa recompensam copiii pentru treburile obisnuite din casa, dar le putem da o suma mica pentru unele mai speciale (munca in gradina, participarea la actiuni mai deosebite si mai grele, la zugravit, la o mutare, etc).

    Nici pentru rezultatele scolare nu este cazul sa ii recompensam financiar. Copiii trebuie sa inteleaga ca au si responsabilitati pe lângă drepturi. Eu tocmai ce ma hotarasem sa fac o exceptie 🙂

    Fară a fi condiţionaţi de note sau treburi casnice, este bine sa le dam o mica suma lunara si sa ii obisnuim cu gestionarea ei.

    Educaţia financiară a adulţilor şi freelancerilor

    Partea a doua a intalnirii noastre a fost dedicata adultilor si freelancerilor.

    Evident ca au fost amintite motivele certurilor in familie. Pe locuri fruntase se gasesc si banii, alaturi de divergetele legate de educatia copiilor, de parintii celor doi soşi si de modul in care sunt indeplinite responsabilitatile celor doi membri ai familiei.

    Ca sa nu avem prea multe certuri legate de bani (dar si de celelalte), evident ca trebuie sa stam de vorba pana cand reusim sa ajungem la un acord.

    Cati ani dureaza asta, nu prea stiu sa va spun, intrucat diferă de la un cuplu la altul. Dar pot sa amintesc de o zicala, şi anume ca intr-o casnicie primii 7 ani sunt cei grei 🙂

    Dupa mai multe sau mai putine discutii, parintii trebuie sa aplice cele de mai sus, dacă vor să ii inveţe ceva pe copii. Adica buget de venituri si cheltuieli…şi neaparat cu o analiza la sfarsitul unei perioade alese (luna, trimestru, an).

    Sa constituie fondul de urgenta! Sa stabileasca de comun acord cuantumul sumei economisite lunar si al celei pentru donaţii.

    Nu au fost toate precizate in discutie, partea asta imi apartine. La fel imi apartine si constatarea ca aceste lucruri sunt mai usor de vorbit decat de aplicat.

    Ca realitatea este departe de acest frumos model teoretic.

    Dar daca nu reusim sa ne insusim si sa aplicam ideile, nu vom avea  rezultate nici in educatia copiilor nostri.

    Si daca suntem de acord ca vrem sa ii invatam un mod mai bun de a-si gestiona finantele si implicit viata, nu avem alta solutie decat cea de a invata si aplica si noi cat mai mult din ceea ce credem a fi bun pentru ei. PUNCT.

    Incercam sa invatam si cum sa economisim, dar si cum putem sa ne crestem veniturile. Si facem copiii partasi la aceste discutii.

    S-a discutat şi despre sursele de finantare. Acestea sunt imprumuturile si fondurile nerambursabile acordate de diverse organizaţii şi instituţii.

    Referitor la primele, stim ca trebuie sa fim atenti la toate costurile. Fondurile nerambursabile nu sunt accesibile bugetelor familiale.

    Dar nu strică să avem idee şi despre ele, mai ales daca vrem sa formăm intreprinzatori.

    O mare parte din discutie a fost alocata freelancerilor, avand in vedere faptul ca sala era plina de bloggeri. Au fost multe detalii, marturisesc ca la un moment dat m-am pierdut intre prea multe intrebari.

    Dar am avut grija sa fma asigur ca am inteles esenţa: din punct de vedere al freelancerului, variantele de impozitare cele mai avantajoase sunt in ordine descrescatoare: contractele pe drepturi de autor, pfa daca ai nevoie lunar de bani, srl daca celalalt membru al familiei este cel ce finanteaza casa.

    Nu sunt mulţi cei care se descurca cu un singur venit in casa, dar se pare ca se mai intampla. Ideea plasarii srl-urilor pe ultimul loc vine din faptul ca in acest caz banii se pot retrage de catre asociat doar la finalul anului, sub forma dividendelor.

    Exista si varianta de a te angaja in propriul srl, insa impozitele datorate in aceasta situatie sunt dezavantajoase pentru tine.

    Cam acestea sunt lucrurile importante care s-au discutat, sper să vă fie şi vouă de folos.

    Mulţumesc Anei şi Laviniei pentru organizare, Conacului Golescu Grant pentru găzduire şi partenerului acestei ediţii, Idea Bank.

    ——————————————————————————

    Vă mulţumesc pentru că îmi sunteţi alături!

    Dacă vă place ce citiţi, dacă vă e de folos sau vă impresionează cu ceva, vă puteţi abona la blog (în casuţa de abonare din dreapta sus) sau puteţi da un like paginii de Facebook a Blogului de familie.

    Iar dacă v-a placut articolul, cu un share pe Facebook il puteţi arăta şi prietenilor.

  • Obsedata de economisire

    Obsedata de economisire

    Am reflectat! De luni, de cand am publicat actiunea, pas in economisire, reflectez daca sunt obsedata de economisire. Mi s-a spus ca sunt mult prea preocupata de economisire si m-am tot gandit la raspuns. Ca sa fie clar, nu m-am suparat.

    (mai mult…)

  • O zi fără cheltuieli

    Cu ceva timp în urmă, Iulia a lansat provocarea de a petrece două zile pe lună fără a cheltui nimic. Deşi în ultima vreme am constatat că îmi propun cam prea multe lucruri, ceea ce îmi dă un sentiment de nemulţumire, după o scurtă analiză am decis că vreau şi pot să preiau această provocare.
    Ce am gândit iniţial?
    – este un exerciţiu util de economisire, organizare şi voinţă;
    – nu îmi va fi prea greu căci am avut astfel de zile înainte;
    – provocarea de fapt, constă în a te organiza bine, căci dacă ai în casă tot ceea ce este strict necesar, nu ai de ce să te blochezi;
    – o problemă pe care o întrezăream erau ţigările, căci pe acestea nu le cumpăr niciodată dinainte, sperând mereu că aşa voi fuma mai puţine;
    – mai adevărată şi mai puternică ar fi provocarea dacă aş putea să îl conving şi pe soţul meu să participe, ceea ce ar fi o provocare pentru toată familia, căci Mihnea nu are cheltuieli zilnice, încă. Am analizat şi am decis că nu prea aş avea şanse acum, să-mi conving soţul să preia şi el ideea şi oricum lui i-ar fi prea greu. Astfel, am decis să încerc doar eu.
    Cum au decurs lucrurile în realitate?
    Aşa cum v-am mai povestit, ultima perioadă nu a decurs prea bine pentru mine, ceea ce s-a răsfrânt în mai multe aspecte ale vieţii, inclusiv în cele de gospodărie şi organizare. Nu am mai întocmit constant meniurile săptămânale, nu am mai făcut listele de cumpărături cu regularitate, ceea ce a însemnat că de câte ori mi-am amintit de provocarea Iuliei  am constatat că nu o pot aplica, întrucât ba nu aveam în casă tot ce-mi trebuie, ba nu aveam mâncare la serviciu, ba trebuia să mai cumpărăm ceva rechizite sau hăinuţe pentru Mihnea, ba ieşeam că era vreo sărbătoare sau un week-end mai liber, etc. Astfel, mi s-a întărit concluzia că prima condiţie a provocării se referă la organizare.
    Am făcut ceea ce era necesar şi am decis ca ziua respectivă să fie vinerea trecută. Îmi cumpărasem dinainte şi ţigările şi mă aşteptam ca lucrurile să decurgă fără probleme. Nu a fost aşa, căci surprize şi neprevăzute apar de multe ori. De două săptămâni încoace, Mihnea merge zilnic la antrenament, în vederea pregătirii pentru examenul de centură galbenă la jiu-jitsu. Soţul meu îl duce de cele mai multe ori şi în vinerea cu pricina, era cam tot el la rând. A apărut însă altceva în programul lui şi am mers eu cu băiatul la antrenament. 
    De cele mai multe ori, iese cam rupt de sete şi foame de acolo şi cu toate că avem apă la noi, ne mai înduplecă uneori de câte un suc şi o plăcintă, biscuiţi sau alte astfel de gustări „sănătoase”. La fel au stat lucrurile şi în ziua mea de necheltuieli. Nu am putut să-i motivez copilului că eu îmi propusesem ca în acea zi să nu fac nicio cumpărătură şi i-am cumpărat un suc şi o plăcintă cu brânză, cedând rugăminţilor zilnice ce se petrec înaintea şi în faţa unui anume magazin de pe traseul spre casă.
    A doua concluzie este deci, că trebuie să încerci să incluzi în planificare şi micile evenimente neprevăzute. Desigur ca aceasta se poate face până la o limită şi că neprevăzutul poate depăşi uneori ceea ce tu ai încercat să prevezi. Dar având şi acest aspect în vedere, ai putea să îi mai diminuezi efectele. Iar acolo unde nu le poţi diminua, nu ai altă soluţie decât să accepţi că de aceea se numeşte neprevăzut, că te ia prin surprindere. 
    Concluzia este că am pus deoparte cinci lei în loc de zece şi că vom persevera cu acest experiment.
    Ce ziceţi, ni se mai alătură cineva?
    Mihaela Dămăceanu
    Image courtesy of Danilo Rizzuti / FreeDigitalPhotos.net.
     
     
  • Cea mai simplă metodă de a face economii

    Cineva foarte drag mie, îmi demonstrează de ani de zile ce înseamnă să fii un om calculat şi echilibrat. Nu, să nu vă gândiţi că modul ei de viaţă are legătură cu mine şi că o face ca să-mi demonstreze mie ceva, căci ar fi cu totul absurd. Ci pur şi simplu, aşa este ea! Chibzuită.

    Una din cele mai bune metode prin care reuşeşte să facă din toate câte ceva este că nu pleacă de-acasă cu bani în buzunar. Ani de zile nu am putut să pricep cum este posibil aşa ceva. Tot ce însemna simţ şi logică în mine spunea că nu poţi să pleci în oraş sau la serviciu, fără un ban în buzunar. Dacă se întâmplă ceva, ce faci fără un leu. Nu ştiu ce înţelegeam eu  prin a se întâmpla ceva. Adică ştiu, dar mai departe de acest ceva, nu vroiam să merg cu gândul, că nu prea vroiam să mă gândesc că acel ceva înseamnă spital, urgenţă sau necesitatea de a lua un taxi. Tot aşa ca mine, probabil gândesc toţi oamenii, că de aceea s-a umplut ţara şi lumea de telefoane mobile. Tot pentru urgenţe, dar în loc de ele, ne bubuie creierii în mijloacele de transport în comun, de cât auzim toate discuţiile personale sau tot felul de inepţii expuse în văzul, adică auzul lumii şi autobuzului.
    Dar au trecut cam 25 de ani de când nu am păţit nicio astfel de urgenţă. Doamne ajută să nu păţesc niciodată, nici eu, nici voi, nici nimeni altcineva. Şi toţi anii aceştia, fata mea-despre care vă povestesc, nu a păţit nici. Şi iar spun Doamne ajută.
    Diferenţa majoră dintre noi, a fost că în timp ce eu am avut din punct de vedere financiar, tot felul de perioade, şi mai bune şi mai rele, ea a fost mereu la fel. Fără bani în buzunar când mergea la plimbare în oraş(că doar nu v-aţi gândit că se întâmpla aşa când se ducea la cumpărături), dar cu toate cele, întotdeauna făcute. Niciodată nu a rămas fără bani, fără concediu, fără ceva facturi plătite sau fără alte necesităţi rezolvate. Ba mă mai împrumută şi pe mine când am vreo problemă, în perioadele mele de restrişte.
    După ce am gândit eu cu anii, că este imposibil să plec fără bani în buzunar, am ajuns fără să vreau şi într-o astfel de perioadă. Şi n-am păţit nimic. Doamne ajută! Şi nici nu mai îmi pare nimic extraordinar în asta. Ştiti care a fost diferenţa?
    Am cumpărat doar ce era nevoie să cumpăr şi nu am mai făcut cumpărături impulsive. Dacă vedeam ceva ce-mi plăcea, aveam timp să mă gândesc o zi dacă chiar îmi trebuie sau nu. Şi dacă nu îmi trebuia nu mai mergeam să cumpăr. Dacă era musai, puneam pe lista cumpărăturilor şi luam atunci când mergeam special pentru cumpărături. Aşa cum îmi spusese de ani, „chibzuita mea”.
    Deci, fetelor, ştiu că nu vă vine să credeţi, dar puteţi pleca fără griji din casă, fără bani în portofel.
    Aşa ar fi trebuit să intitulez acest articol, dar iar mă lua Mihai la rost!
    Mihaela Dămăceanu