5 idei de înveselit suflete
Comentarii
11 răspunsuri la „5 idei de înveselit suflete”
-
:)) Bună dimineaţa, Mihaela!
Am citit sfaturile tale şi am râs bine, n doar am zâmbit. E mai complicat la punctul 5, căci fiind vară şosetele stau mai mult în raftul lor. De aceea la punctul cinci am altă soluţie, merg desculţ prin iarba din curte, aduce relaxare şi linişte.
Acum fug la treburi, cu cântec şi zâmbet, cum stă bine omului ce a citit blogul tău.
Zi binecuvântată să fie la voi! -
Bună dimineaţa, Părinte, şi mulţumim de binecuvântare! O idee excelentă, ne-aţi dat! Noi nu avem iarba şi curtea, dar pe căldurile acestea, să mergi desculţ pe gresie este înveselitor şi răcoritor. O să vă urmez sfatul cel bun.
O zi minunată să aveţi! -
Buna dimineata tuturor. Vin si eu repede repejor din urma cu ce stiu si eu. Ce? Crezi ca numai tu esti in caurarea veseliei? Da.
Ideea mea am pescuit-o citit articole ptin reviste si ee refera la alimentatie. Este vorba despre cartof. Dar nu oricum consumat, ci copt. Puteti pune unt si tot ceea ce va place pe el; dupa ce ii faceti o crestatura si il despicati usor, puteti adauga cascaval ras, ceapa tocata cu maioneza, putina sare si piper, etc.
Explicatia sta in compozitia cartofului care promoveaza producerea endorfinelor.
Aa! Era sa uit. Nu uitati sa va schimbati sosetele! :)))Pupici
-
Ehei, păi la cât cartof mănânc eu, trebuia să debordez de veselie fără să am nevoie de drojdie. Este drept, că foarte rar îl fac copt. Remediem şi trecem la ideile de înveselit.
Astăzi cred că aplic ideea părintelui, că iar am uitat şosetuţele!
O zi minunată, draga mea! -
Aia cu sosetele m-a facut sa rad singura cu ochii in monitor. Or fi zis colegii ca-s nebuna, macar sunt nebuna, dar vesela :))))
-
Aşa râdeam şi eu, demult, când am găsit-o. Problema e că toate sfaturile lor erau treburi serioase, şi de aceea am reţinut eu şosetele acestea. Poate, poate, o şti cineva cum vine socoteala asta.
-
Mi-ai amintit de copilarie, de momentele in care furam drojdie din bucatarie. Imi placea la nebunie gustul ei si mancam fara sa tin cont de nimic. :))
-
Multă lume spune că are un gust rău. Tu eşti o raritate. Mie nici nu îmi place deosebit, dar nici nu mă deranjează. Însă, realmente este foarte bună pentru organismul nostru.
-
Acum gust foarte rar, insa in copilarie devoram pachete intregi daca nu ma prindea mama la timp. :))
-
Cu niște ani în urmă, făceam foarte des treaba cu zâmbitul, dar nu orișicum, ci pe stradă, străinilor, căci nu-i nimic mai revigorant și, la urma urmei, amuzant, decât să iei prin surprindere un om pe care nu-l cunoști și pe care, cel mai probabil, nici nu-l vei mai vedea vreodată în viața asta. Să-l iei prin surprindere și să-i vezi mirarea, crezând că nu prea ești pe craca ta de zâmbești așa, aiurea-n tramvai. Am ajuns să cred că-ntr-adevăr nu sunt pe craca mea, până să o aud la un moment dat pe Oana Pellea spunând că-i un joc de-i place mult și că-l recomandă tuturor pentru o stare de spirit bună. Apăi dacă și Oana Pellea o spune, cine sunt eu să mă împotrivesc?!
De mâine, testez treaba cu șosetele, că pe-asta n-am mai auzit-o! Parol!
-
Mulţumim Maria, de idee. Îmi dau seama ce feţe ar face oamenii necunoscuţi, deşi, firesc ar fi să se răspundă la fel. Cu yâmbetul era dovedită, dar cu şosetele nici eu nu mai auzisem.
Răspunde-i lui Mihaela Damaceanu Anulează răspunsul