Categorie: 10 modalităţi

  • 5 idei de înveselit suflete

    Cred că ar fi cazul să mai aduc un pic de veselie pe blog şi în viaţa noastră, că a fost cam multă tristeţe pe-aici în ultima vreme. Sau m-am trezit eu azi, deja veselă? Ei, nu ştiu, dar nici nu contează.
    Cert este că astăzi vă dau şi vouă idei de înveselit oamenii, ziua, şi mai ales, propria persoană. Vă rog să citiţi cu mare atenţie cele ce urmează şi obligatoriu să reţineţi, că nu ştiţi când aveţi nevoie.
    Mi-am amintit aşadar, de o listă (că de trei zile am dat în damblaua lor) pe care am citit-o acum nişte ani, cu nici mai mult, nici mai puţin de 50 de modalităţi de a-ţi creşte buna dispoziţie.
    Am printat-o şi bine era dacă mai ştiam pe unde o găsesc, ca să vă ajut un pic mai mult. Din păcate, teancurile mele cu articole interesante, adunate în ani buni, s-au făcut atât de mari şi au umplut atâtea noptiere şi dulapioare…că nimeni nu ar mai fi în stare să gasească ceva prin ele. Iar eu cu atât mai puţin.
    De aceea apelez la fantastica mea memorie, că poate-oi fi în stare să-mi amintesc vreo trei-patru, măcar de sămânţă. Pentru restul apelez la voi).
    Aşadar:
    zâmbiţi larg şi forţat în faţa oglinzii, chiar dacă nu aveţi niciun chef să o faceţi. Zâmbetul nu face casă bună cu supărarea. În plus, când vă veţi vedea simpatica mutrişoară haioşită de grimasa impusă, vă ia de-a binelea râsul adevărat. De-a lungul zilei, nu uitaţi să împărţiţi cu dărnicie zâmbete în stânga şi-n dreapta. În maşină, la serviciu, pietonilor, şi mai ales şoferilor obraznici, vă rog să le afişaţi un zâmbet laaarg. Continuaţi pe seară, acasă cu cei dragi;
    cântaţi cu voce tare un mic cântecel ce vă place. Sau doar fredonaţi, ori chiar lălaiţi. Scotociţi-vă memoria (ca mine acum), după unul vesel, dacă se poate. În situaţia în care repertoriul vostru nu conţine aşa ceva, e bun orice. Ideea este să cântăm, căci alungă subit supărarea;
    –  treceţi în bucătărie şi căutaţi: nişte drojdie (că eu am reînceput şi uitaţi ce mi-a făcut), ceva nuci sau migdale, o banană, câteva cuburi de ciocolată neagră, somon dacă găsiţi, sau soia pentru ce gătiţi. Apoi amestecaţi, permutaţi şi serviţi în combinaţii de două luate câte trei, apoi ieşiţi din bucătărie victorioşi. Siiigur va veni veselia la voi;
    – citiţi ceva vesel. Un text, o glumă, un banc sau vizionaţi o comedie. Această ultimă variantă este mai grea, că eu nu mai găsesc comedii care să mă facă să râd de-adevăratelea sau nu mai ştiu pe unde să caut. Dacă nu găsiţi, încercaţi să vă amintiţi imaginea lui Mr. Bean având curcanul pe cap şi aţi rezolvat cu tristeţea;
    – buuuun… Am ajuns la a cincea, ceea ce îmi depăşeşte aşteptările referitoare la memoria mea, mai ales că doar una din cele de mai sus se găseşte pe lista amintită 🙂 De fapt nu mai ştiu sigur, dar şansele mai mari sunt să nu fie, că acestea sunt mai mult din alte surse adunate în creieraşul meu, sau(cu mare mândrie vă spun…inventate de mine). Trebuia să v-o spun pe a cincea, care, jur că era pe listă, că din cauza ei am reţinut articolul. Pe deasupra, la ei era prima. Nu am mai auzit niciodată aşa ceva, nu am experimentat-o, dar mi-a consumat neuronii valoroşi taaare(că sunt pe ducă) cu uimiri şi întrebări. Gata cu plictisitul, acum v-o spun: SCHIMBAŢI-VĂ ŞOSETELE. Nu zilnic, cum face tot omul, ci în aceeaşi zi. Da, nu faceţi ca mine şi uitaţi ca în zilele în care purtaţi şosete, să vă mai luaţi o pereche-două-trei în plus, şi când vă enervează şeful, daţi fuguţa la baie şi schimbaţi şosetuţele. Că trebuie neapărat să aflăm dacă această metodă funcţionează, că tare m-am mai întrebat. Adică, dacă funcţionează şi la femei, că eu mă gândeam că asta o fi pentru bărbaţi, dar ei nu au făcut această distincţie.
    Acum vă las, că mi-e frică să nu vă treacă toată buna-dispoziţie de atâta citit fluvii de veselie şi vă urez grimase, zâmbete, cântece şi lălăieli!
    Dar mai ales nu uitaţi şosetuţele!
    Mihaela Dămăceanu
  • Căi de comunicare cu copilul

        –  Ce ai făcut azi la şcoală? 
        –  Bine !

    Acesta era răspunsul sec, pe care îl primeam de la Mihnea anul trecut, de fiecare dată când puneam această întrebare. Adică la ora 12,10 cănd îl luam de la şcoală. Într-o discuţie cu o colegă  care are copil de douăzeci şi ceva de anibăiat, îmi spunea că a auzit această replică timp de vreo 10 ani de şcoală. Mai departe nu s-a mai întâmplat, pentru că a renunţat să mai întrebe.
    M-am întrebat de multe ori cum să tratăm problema. Am găsit câteva explicaţii şi metode de a contracara lipsa de comunicare, dar nu pot spune că de fiecare dată obţin informaţii de la Mihnea. Poate că şi noi devenim cicălitori uneori, poate îi întrebăm prea multe, sau poate vrem să ştim tot ce fac şi ei nu vor. Poate că ar trebui să le respectăm intimitatea, care oricum apare odată cu creşterea.
    Dar unele lucruri sunt importante şi trebuie să încercăm să ne menţinem comunicarea cu ei, tocmai pentru a evita, sau diminua, adversităţile adolescenţei.
    Acordând puţin mai multă atenţie problemei, am conştientizat câteva greşeli şi câteva modalităţi de a comunica mai bine cu Mihnea. Chiar dacă nu le aplic pe toate, şi nici mereu, am câteva idei experimentate, legate de comunicarea  mai bună cu copiii:
            Alegeţi întrebări specifice şi exacte, nu generale ca cea de mai sus. Mintea copilului(şi nu doar a lui) se blochează la  întrebări atât de generale. Exemple specifice, cu care am avut mult mai mult ecou au fost: Ai răspuns astăzi la ora de matematică/română? A corectat doamna învăţătoare tema la…..? Ai ieşit la tablă? Te-a certat doamna astăzi? Ce  joc aţi făcut la educaţie fizică. Nu aşa, ca la interogatoriu cum sună acum şi nu toate odată. Sunt doar exemple cu care am izbutit să primesc răspunsuri;
            Alegeţi bine momentul în care puneţi aceste întrebări. Încercarea mea de discuţie, povestită la începutul postării, se derula la ieşirea de la şcoală. Nu este momentul potrivit, copilul fiind sătul atunci, de atâta  şcoală. În plus, el mergea spre casă, cu o fetiţă pe care o plăcea şi cu atât mai mult nu îi era mintea la discuţia cu mine, despre un atât de „interesant” subiect. Seara la culcare, sau într-un moment de relaxare, aflu mult mai multe informaţii, decât pe drumul spre casă;
            Nu îl certaţi când vă povesteşte situaţii sau întâmplări cu care nu sunteţi de acord;
            Daţi exemple personale din viaţa voastră de elev, despre momente mai dificile şi cum aţi reuşit să le gestionaţi. De câte ori îi povestim cum rezolvam noi anumite probleme similare, Mihnea este foarte interesat;
            Abţineţi-vă să îi cicăliţi continuu, lăsaţii să se mai lovească şi singuri de mici probleme. Greu îmi este uneori să respect această regulă, dar alteori reuşesc, şi este mai bine;
            Gasiţi timp să vă puneţi la mintea lor şi să vă jucaţi cu ei. La noi în casă, acest lucru îi reuşeşte mult mai bine, soţului meu;

            Povestiţile amintiri din copilaria voastră. De la o anumită vârsta, încep să le placă foarte mult;
            Învăţaţi împreună cu ei, ceva ce aţi dorit învăţaţi, dar nu aţi reuşit până acum. Pentru mine, mă gândeam la desen sau limba germană.
    Mihaela Dămăceanu