De când mă ştiu mi-au plăcut casele şi decoraţiunile interioare. Moştenire de la mama, care în copilăria mea tot muta şi remuta mobilele prin casă, pentru a obţine noi aranjamente şi decoruri. Nu vă spun câte reviste de decoraţiuni interioare şi ore petrecute prin paginile lor, am adunat la viaţa mea. Nu la fel de multe ca filmele lui Mihai, dar totuşi…
 
 În schimb, nu mut mobilele, că m-am săturat de cât le-am mutat cu mama.
 
Am adunat reviste, dar nu am terminat casa. Adică, apartamentul! De vreo 7 ani , acesta este, tot în lucru! Iar acum, după revenire, iar am luat-o de la capăt. Şi mai zugrăvim…şi mai aşezăm… şi mai decorăm.
 
Cam asta facem după amiezele de sâmbătă. Plus ieşirea cu Mihnea, în parc.
 
Decoraţiunile fiind o constantă, amenajarea casei altă constantă şi ieşirea în parc, la fel, mă gândeam cum să le combinăm.
 
Aşa că, sâmbăta trecută, am profitat de toamnă şi am îmbinat totul.
 
Cu rucsacul în spate, plin de pungi şi foarfece, am luat Plumbuita la picior şi ne-am dus departe, mai sus de mănăstire, la cules de accesorii free, pentru decoruri naturale.
 
Am găsit o salcie parţial uscată şi am curăţat-o. Am tăiat mici crenguţe de la măceş, cu bumbii lor roşii-vişinii, în vârf. Am cules frunze, de toate felurile şi culorile şi ne-am întors, că pe Mihnea îl apucase frica. Pe drum l-a apucat şi jena şi uşor-uşor se tot îndepărta de mine, care eram ca un pom plimbător, ce atrăgea toate privirile parcului.
 
Am intrat cu greu în lift, dar când am ajuns în casă, nici nu m-a lăsat să ating crengile, ce cu atâta amuzament fuseseră cărate.
 
“Eu le pun, mami! Eu le pun!”
 
Le-a aşezat cu grijă în două vaze şi eu am rămas cu micile crenguţe, cu floricelele sălbatice, măceşele şi măturatul.
 
Ce a ieşit, aţi văzut mai sus…

Ce fac adevăraţii decoratori, vă arat mai jos, în câteva fotografii făcute anul trecut într-un centru comercial din Frankfurt:


 
   O zi frumoasă şi un week-end superb!

   Mihaela şi Mihai Dămăceanu