V-am povestit cu putin timp in urma despre Digital Parents Talks.

Fetele sunt foarte simpatice si imi doresc sa particip la intalnirile lor cat de mult imi permite timpul. In primul rand imi doresc sa le revad si in al doilea rand am posbilitatea de a invata multe lucruri utile despre blogging.

Sambata trecuta au organizat a patra editie a intalnirilor grupului. Tema aleasa a fost „Hateri si crize de imagine.” De cand scriu pe blog, am avut parte de un singur episod dificil pe care l-am gestionat cum am stiut eu mai bine avand in vedere ca eram la inceput.

Insa Internetul e plin de hateri si nu strica sa stii cum sa te comporti pentru a diminua impactul emotional negativ ce apare la comentariile lor.

Primul lucru ce merita precizat este ca blogurile mici nu se lovesc prea tare de ei. Haterii au o problema mare cu oamenii de succes. Dar daca se intampla sa abordezi un subiect sensibil pot aparea si pe un blog mic. Sau asa cum am patit eu, a venit fara sa inteleg de ce.

Ca si data trecuta, nu m-as mai fi lasat dusa. Cu regret am luat-o din loc dupa trei ore, iar fetele tot mai discutau.

Oricat as incerca sa fac o sinteza a discutiilor, e greu sa redau totul, asa ca ma voi opri la cateva dintre idei.

Evenimentul a fost organizat de Parenting PR, speakerii simpatici si cu umor au fost Ioana Agachi – psihoterapeut, Ana Maria Diiceanu – GMP PR si Bianca Severin – Philips.

Sponsori: PhilipsAvent, Ilbah, Mamapan si Profructa.

Ioana Agachi, ne-a facut sa intelegem din start ca oricine poate fi hater intr-un anumit moment si intr-o anumita masura. Asta deoarece este imposibil  ca vreun om sa fie intotdeauna de acord cu toti si toate si sa nu isi exprime vreodata dezacordul fata de o persoana sau idee.

Insa haterii adevarati, cei care merita aceasta denumire ­čÖé sunt mai mult de atat. Doua definitii de dictionar sunt urmatoarele:

HATER = persoana căreia îi displace puternic o

alt─â persoan─â sau un lucru specific; persoan─â
negativist─â sau critic─â;Oxford Dictionary
HATER = o persoana care nu se poate bucura
pentru succesul altuia, astfel încât devine un
scop pentru ea expunerea defectelor
persoanei de succes;Urban Dictionary
Dupa cum se vede, a fi hater implica mai mult decat un dezacord cu o idee sau persoana ­čÖé
Haterul URASTE. Scuzati pleonasmul┬á ­čÖé Si de cele mai multe ori uraste o persoana care are succes. Probabil uraste mai multe. Uraste locul, jobul, oamenii, uraste chiar si viata care lui nu ii ofera succesul pe care il doreste si il merita.
Si atunci isi consuma energia imprastiind rautati si injurii asupra altora. El are timp si energie pentru asta. Cauta argumente, scotoceste dupa detalii, dupa idei pe care le-ai exprimat alta data, le scoate din context si iti da cu ele in cap ­čÖé
Ghinionul tau sa fi scris vreodata ceva ce poate fi in contradictie cu ce spui acum. Ca te-ai ars ­čÖé
Un hater adevarat va gasi ce ai scris mai demult si va folosi impotriva ta acea opinie. Ca si cand oamenii nu se pot schimba si nu au acest drept.
In concluzie, Ioana ne-a prezentat caracteristicile haterului:
  • sunt subiectivi si emotionali:
  • au o tendinta obsesiva de a cauta informatii despre obiectul urii lor;
  • sunt rezistenti la orice informatie pozitiva despre obiectul urii lor
  • au tendinta de a se concentra, de a utiliza si a-si aminti doar informatiile care le confirma preconceptiile.
Foarte important de inteles ca motivele comportamentului lor nu au legatura cu tine. Tu doar ai avut curajul sa spui ceva, sa te expui si sa muncesti mult ca sa devii cunoscut sau sa treci razant prin cercul lor de lectura.
Motivele tin de interiorul lor si pot fi dintre urmatoarele:
  • dorinta lor de atentie;
  • asteptarile prea mari;
  • monotonia din viata lor;
  • nesiguranta interioara.
Ce sa nu faci cand te pricopsesti cu hateri:
  • Nu te justifica;
  • Nu incerca sa ii convingi aducand argumente;
  • Nu deveni emotional;
  • Nu scrie despre ei, nu le dedica postari.

Referitor la ultima idee, acesta este motivul pentru care am spus mai sus ca m-am descurcat cum am putut cu haterul meu.

Eram destul de la inceput cu blogul cand am trecut prin asta. Dimineti la rand am primit cate doua – trei mesaje in care nu numai ca desfiinta ce scriam eu si ma intreba cine ar citi prostiile astea, dar imi si dadea peste nas folosindu-se de o situatie cu niste chiriasi mai vechi ai familiei sotului.

Intrucat erau scrise cu jigniri si rautate, intr-o zi m-am enervat rau si i-am raspuns intr-un articol. Coreland cateva date din statistici, ne facusem o idee despre cine ar putea fi. I-am transmis ca banuim cine este si in situatia in care nu se potoleste va fi cautata de sotul meu si va avea o discutie directa cu el.

Din acea zi au incetat comentariile si m-am bucurat ca nu am mai trecut prin asa ceva. Aceasta situatie contrazice ideea de a nu le dedica articole, dar la noi a mers si pentru ca aveam cateva indicii asupra identitatii comentatorului, cum altfel decat ANONIM.

In rest, e bine de stiut si de acceptat ca haterul va avea intotdeauna mai mult timp decat ai tu. Ca o polemica argumentata va fi pierdere de vreme si energie pentru tine. Ca el va jubila cand ii vei raspunde si se va hrani cu aceasta lupta.

Pentru el va fi o victorie faptul ca tu ii raspunzi. O victorie pe care o va savura si va cauta permanent argumente noi, astfel incat sa prelungeasca lupta. De aceea nu este deloc indicat sa intram in polemica cu el.

Imi amintesc cat este de greu sa fii jignit degeaba. Tu vorbesti politicos intotdeauna si exprimi o opinie pe care incerci sa o argumentezi prin experienta ta de viata. El nu este de acord si te jigneste. Sau te jigneste oricum, nici nu conteaza ce spui.

Ce ar fi de facut, cum ar trebui sa gestionam momentul?

Iei o pauza inainte de a raspunde, respiri adanc si incerci sa intelegi de ce s-a starnit in tine atata emotie. Vorbesti cu un prieten si te ventilezi. Te intrebi care vor fi consecintele in cazul unui raspuns si iti creezi un fel de protocol.

Poti alege sa nu ii raspunzi deloc, sa ii raspunzi „multumesc pentru feedback” sau sa ii stergi comentariul.

Personal nu as fi optat pentru ultima varianta. Dar s-a recomandat si aceasta varianta si acum imi pare in regula. Pana la urma de ce sa tolerezi jigniri pe blogul tau si ce ai de castigat cu asta? Poti formula reguli in care sa scrii clar ce nu permiti pe blog si ai tot dreptul sa stergi ce doresti, este casa ta si regulile sunt ale tale.

Tot in ideea intelegerii si acceptarii realitatii in lumea blogurilor-si nu numai, e bine de retinut si urmatoarea constatare:

Oricine ai fi, orice ai face, orice audien╚Ť─â ai: 30 %
te vor pl─âcea, 30 % nu te vor pl─âcea, 30 % vor fi
indiferen╚Ťi. (James Altucher – Choose Yourself)

Transmit multumiri calde Anei Nicolescu,  Laviniei Pavel, speakerilor si sponsorilor pentru o dimineata placuta in ciuda vremii ploioase, pentru o organizare frumoasa, pentru ca reusesc sa ne adune si sa aduca oameni ce ne ajuta sa invatam si sa evoluam nu doar in blogging, ci si ca oameni.

Ca si data trecuta, atmosfera a fost destinsa si calda, prezentarile interesante si antrenante. Iar nu am putut ramane pana la sfarsit si iar mi-a fost ciuda ca trebuie sa plec ­čÖé

Asadar, in ciuda subiectului si a ploii, noi ne-am simtit bine si sper ca se vede acest lucru din pozele de mai jos, selectate cu greu de la Parenting PR. Greu sa aleg doar cateva, as fi imprumutat mai multe.

 

A venit primavara, fete dragi!

Sa avem o primavara frumoasa, cu flori multe in suflet si in gradini! Fara hateri pe blog si pe langa!


Daca v-a placut articolul, va rog sa il distribuiti. Multumesc!