Blog de familie

Blog

  • Numarul, felul si controlul gandurilor

    Numarul, felul si controlul gandurilor

    Am citit intr-o revista ca un om are 70.000 de ganduri pe zi. Normal ca nu luam in considerare o singura sursa asa ca am mai gugalit 🙂

    Sunt mai multe surse care mentioneaza cifre intre 30 si 90.000 de ganduri pe zi, deci e clar ca sunt de ordinul zecilor de mii.

    M-a impresionat serios acest numar si mi-a ramas ca subiect bun de studiu si disectie 🙂

    Mi-am amintit de anii de liceu in care mi-a cazut prima data in mana o carte despre yoga. Am testat apele exersand, printre altele si relaxarea. Autorii acelui curs ne invatau sa ne relaxam prin concentrarea asupra fiecarei portiuni a corpului. Te intinzi pe podea si te relaxezi concentrandu-te asupra fiecarui muschi, pornind de la cap. Iti imaginezi cum se relaxeaza fiecare parte a corpului, pana o simti grea, destinsa, aproape contopindu-se cu podeaua.

    Vei observa ca nu iti vei controla complet gandurile, ca nu te vei putea concentra doar asupra relaxarii. In minte vin tot felul de alte ganduri, fara nicio legatura cu subiectul ales.

    ALTE ganduri trec permanent prin mintea noastra.

    Dar nu trebuie sa ne stricam starea de liniste si zenul. Constientizezi ca ai alt gand si il lasi sa treaca prin mintea ta si sa se duca. Te reintorci la obiectul concentrarii fara sa te superi. Doar alungi gandurile nechemate si revii la cel propus.

    Atunci am inteles prima oara ca ne trec prea multe ganduri prin cap. Nu aveam cum sa realizez ca ar fi 70.000 sau alt numar de zeci de mii, dar mi-am dat seama ca sunt tare multe din moment ce mie imi veneau atatea in timpul incercarii de relaxare, care dura 20 de minute.

    Ce fel de ganduri se cauta pe Google si ce intelegem din ele

    Ideea este ca sunt foarte multe si o parte considerabila sunt cele care ne fac rau. Nu suntem chiar constienti de asta.

    Am mai dat o cautare pe Google despre „ce sunt gandurile”. Chiar daca toata lumea stie ce sunt, vroiam sa vad si definitia din DEX. Nu mi-a placut, am gasit ceva prea simplu, cum ca sunt rezultatul procesului de gandire. Aaaaha 🙂

    Dar am gasit altceva. Google iti da sugestii pornind de la numarul de cautari ale cuvantului sau expresiilor.

    Ce credeti ca a aparut automat ca si continuare la interogarea mea?

    „ce sunt gandurile negative”

    „ce sunt gandurile negre”

    „ce sunt gandurile automate”

    La sfarsitul paginii, acolo unde apar alte sugestii asemanatoare interogarii erau:

    „gandurile inimii”

    „gandurile mele”

    „gandurile mele pulbere de stele” (cea mai frumoasa)

    „gandurile mele despre lumea in care traim”

    „gandurile negative”

    „gandurile se materializeaza”

    „gandurile de hula”.

    Iar la finalul finalului, veneau stinghere si… „gandurile pozitive”

    Ce am inteles eu din aceste sugestii date de Google

    Stiind ca sugestiile sunt ordonate dupa numarul cautarilor, am priceput ca sunt multi oameni care au probleme cu gandurile negative. Iar cei care se documenteaza despre cele pozitive sunt mai putini. Asta spune ceva. De fapt cred ca toti cauta acelasi lucru, doar ca cei ce tasteaza „gandurile pozitive” sunt cei interesati de solutii si nu cei centrati pe problema.

    Si am cautat mai departe.

    Conform acestui articol

    „as many as 98 percent of them are exactly the same as we had the day before. Talk about creatures of habit!  Even more significant, 80 percent of our thoughts are negative.”

    98% sunt identice cu cele din ziua anterioara, ceea ce inseamna gandurile repetitive. Cel mai impresionant este procentul gandurilor negative, ca nu degeaba apareau ele pe primul loc in cautari.

    80% din gandurile noastre sunt negative, va puteti imagina asa ceva???

    Acestea fiind zise si bine stabilite, ideea este cum reusim sa controlam gandurile si cum sa diminuam numarul celor negative, ca de-aia ne omoram sa citim si sa scriem, ca sa gasim o solutie, nu?

    Cum sa ne controlam gandurile

    Din experienta mea de om obisnuit, pot aduna cateva idei prin care sa incercam sa ne controlam gandurilor:

    • scrisul este prima idee care imi vine in minte. Nu o data am vorbit pe blog despre avantajele scrisului si cel mai vizibil dintre ele este exact acela al ordonarii gandurilor. Scrisul inseamna ganduri concentrate si focusate. Nu intotdeauna reusim sa ne pornim sa scriem, eu simt si aici o rezistenta. De fapt, cred ca acele ganduri imprastiate ma opresc sa ma pornesc, au si ele rezistenta lor  🙂 Insa odata ce pornesti, gandurile incep sa curga, sa se ordoneze, cuvintele vin in minte si curg din degete, asezandu-se pe ecran sau foaie.
    • sportul este a doua varianta, ca tocmai ce am experimentat si scris recent despre el. Mintea se limpezeste cand faci efort, zgomotul gandurilor negative sau inutile se diminueaza, gandurile parca se aseaza pe o traiectorie, pe o orbita, cum spuneam in articol. Marti s-a mai intamplat un incident ce m-a suparat tare si stiti cum am scos oful din suflet? Am alergat in parc si m-am intors acasa cu seninul recastigat.
    • meditatie si concentrare. Aici nu am experienta personala de relatat, nu am continuat sa fac yoga si nici meditatie nu am practicat (din pacate, dar nu e timpul pierdut). Tot citesc despre mindfulness, dar pe fuga si nu-mi sunt lucrurile prea clare. Un articol bun cu exercitii concrete poate fi citit accesand linkul acesta.
    • ultima si poate cea mai simpla dar si cuprinzatoare varianta este aceea de a actiona, de a face mereu cate ceva. Orice actiune pe care o desfasori te solicita si mental, obliga gandurile sa se focuseze si le aduce pe un fagas ordonat. Asadar, fie ca suntem in bucatarie, fie ca dam cu aspiratorul, fie ca explicam copilului a mia oara acelasi lucru, fie ca citim ceva, fie ca gradinarit, tricotam…ordonam ganduri si mai facem si ceva practic.

    Week-end placut sa aveti!

    Gandurile negative pot fi inlocuite cu unele pozitive, actiunea poate  schimba oameni si vieti. Iar la baza oricarei actiuni sta tot gandul. Dar gandul concentrat, focusat si asezat pe orbita.

    Gandesc si actionez, cam aceasta este varianta simpla, buna si castigatoare a vietii!

    Daca v-a placut acest articol, va rog sa il distribuiti. Sharing is caring and thank you!

  • Dor de primavara, dor de corcodus

    Dor de primavara, dor de corcodus

    M-am saturat de frigul asta.

    Abia astept sa vad boarea aceea transparent-verzuie asternuta peste salcii, sa sclipeasca forsythia la soare si sa plesneasca primavara prin muguri si flori.

    Mi-e dor de pomi in rochii de mireasa, de lalele pe post de domnisoare de onoare, de pasari-lautari si de zumzet de albine.

    Noroc ca mi-am amintit de pozele acestea, mi-am mai alinat dorul cu acest ultim corcodus al anului trecut.

      Nu va pare frumoooos ca o mireasa?

    (mai mult…)

  • Meniu saptamanal de iarna si lista de cumparaturi

    Meniu saptamanal de iarna si lista de cumparaturi

    Iar a trecut prea mult timp de cand nu am mai facut meniul saptamanal si asta se simte in casa. Nu stiu de ce nu am perseverat cu acest obicei, uneori chiar nu ma pot aduna sa il fac, alteori mi-e lene sa fac lista si alteori l-am scris si nu l-am respectat.

    Una peste alta, nici asta nu e treaba simpla. Macar ma straduiesc, uneori imi iese mai bine, alteori nu prea 🙂 Poate unii isi amintesc ca intr-o vreme eram serioasa cu meniurile, iar unul din meniurile saptamanale de 55 lei se citeste si acum.

    Saptamana aceasta am cateva noutati combinate cu retete mai usoare sau facute de mai multe ori. Eu as face mereu feluri noi de mancare, dar acestea se pregatesc mai incet. Cum nu am intodeauna timp sa stau cu cartea/revista/blogurile in bucatarie, caut un echilibru intre retetele testate si cele noi pentru mine.

    Sambata dimineata am avut chef de retete mai elaborate, asa ca am incercat ouale Benedict. Ne-au placut si le mai facem.

    Meniu saptamanal de iarna

    Luni

    ciorbă de cartofi cu afumatura

    burritos

    Marti

    ciorba de cartofi cu afumatura

    friptura de pui cu sos de rosii; salata de varza

    Miercuri

    mancare rapida de fasole

    salata de cruditati

    Joi

    supa crema de ciuperci(de post)

    pilaf cu carnati si legume

    Vineri

    supa crema de ciuperci(de post)

    tocanita cu cartofi si ardei

    Sambata si duminica

    salata-saseasca-cu-pipote-si-inimi

    macrou prajit cu usturoi si mamaliguta

    tarta cu fructe.

     

    Dimineata: cereale, branza, iaurt, unt, lapte, gem de cirese, masline, castraveti, avocado, pate de soia. Pentru pachetul lui Mihnea facem sandvisuri cu sunca si salata verde, iar duminica mai fac oua Benedict.

    Desert şi gustări dintre mese: fructe proaspete (mere, portocale, pomelo, ananas), stafide, nuci, alune, iaurt grecesc si sambata tarta cu fructe.

    Lista de cumparaturi pentru meniul saptamanal de iarna

    Carne, mezeluri, lactate:

    400 g carne tocata de vita, 4 pulpe de pui, 1 kg macrou, 600 g pipote si inimi, 4 carnati afumati, 400 g sunca presata, 1 pachet de unt, 200 g cascaval, 500 g branza, 2 l lapte, 4 iaurturi mici, 15 oua.

    Legume, fructe, verdeata:

    500 g legume congelate, 500 g ciuperci, 3 kg cartofi, 400 g fasole boabe, 6 ardei, 1,5 kg rosii (din care 500 g cherry), 1 kg ceapa, 1 kg morcovi, 1 telina medie, 1 varza, 1 castravete mare, 1 leg. ceapa verde, 1 buc patrunjel, usturoi (2 capatani), 3 avocado, 2 kg mere, 2 kg portocale, 1 kg lamai, 2 pomelo, 1 ananas proaspat, 3 leg. patrunjel, 1 salata verde.

    Conserve, cereale, paine, condimente:

    1 conserva mica de porumb, 1 cutie de rosii cuburi, 1 sticla suc de rosii, 300 g masline, cate 100 g fulgi de ovaz, orz, grau, 100 g stafide, 100 g alune, gem de fructe de padure, esenta de vanilie, 4 lipii, 6 chifle, paine feliata, franzela, piper, boia dulce, cimbru, busuioc, maghiran, mustar. Orez, malai si ulei am in casa.

    Pret total

    Pana la acest moment am cumparat o mare parte din lista si am cheltuit 190 lei. Dintre produsele luate, unele erau la reduse. Ca sa vedeti cat sunt de harnică va spun ca am adunat reducerile, adica am stat si am adunat de pe bon 2 lei si ceva cu 48 de bani si cu 4 lei si nu stiu cat….

    Rezultatul a iesit vreo 20 de lei, ceea ce nu e cine stie ce, dar nici de dat degeaba.

    V-am scris si detaliul acesta mai mult ca sa vedeti ce am mai muncit la meniul acesta 🙂 🙂 🙂  si sa ma laudati dis-dimineat.

    Ceea ce mai trebuie cumparat din lista ar totaliza in jur de 50 de lei si cateva din ingrediente le mai am prin casa, deci nu le cumpar acum.

    Ceea ce inseamna ca un pret total al listei se situeaza intre 240 şi 280 lei, functie de magazin, reduceri si stocul propriu din camara.

    O saptamana frumoasa si organizata sa aveti!

    Daca v-a placut articolul, poate vreti sa il distribuiti 🙂

    Multumesc ca treceti pe aici, ca ma cititi si reveniti!

  • Too old to rock’n’roll?

    Too old to rock’n’roll?

    Între treburi şi trebuşoare, toată săptămâna trecută m-am frământat. De marţi până sâmbătă. Mi-am văzut de serviciu că e cu musai. Am fost în locurile în care stabilisem din timp că voi merge. Am mai făcut şi câte ceva prin casă, dar de scris mi-a fost imposibil.

    Mi-am exprimat doar opinia că de data aceasta nu mai am energie de proteste şi m-am impulsionat fără succes sa scriu despre o ora, trei forme de terapie.

    Abia sâmbătă am reusit să scriu si asta pentru că mă trezisem hotârâta: „Never too old to rock’n’roll” mi-am zis cu năduf.

    Imi adunasem năduful după ce ma frământasem în amintiri şi păreri.

    Pornind de la un „bine că ai fost tu grozaaaaavă să mergi la Revoluţie” pronunţat în familie cu superioritate şi cu un ton ce biciuia cu dispreţ, până la dezaprobarea tacită a unei discuţii auzite cu ani în urmă, în care unii pensionari îşi exprimau dispreţul pentru tineretul ce nu ştie ce-i munca dar se ţine de proteste…mă tot foiam prin casă.

    Între propriile-mi întrebări despre too old or not too old, mă deranjau emisiunile pline de rău de pe unele posturi TV pe care nu eu le ascult, dar şi insistenţa de a protesta venită de pe Facebook. Mi-era clar de ce parte sunt, dar nu mai simteam energie pentru proteste.

    Mi se parea ca s-a consumat toată energia odată cu speranţele ce ma luminau pe vremuri. Am simţit în gât amarul dezamăgirilor provocate de toţi preşedinţii ce nu erau de culoare rosie. Am votat întotdeauna şi sunt din principiu anti-PSD.

    Dar sunt câţiva ani de când nu mai urmăresc viaţa politică. Pentru că efectiv nu mai pot. Sâmbătă dimineaţa am simţit că pot din nou şi că trebuie să merg acolo unde gândurile îmi tot stăteau.

    Şi am fost liniştită doar sâmbătă.

    De duminică parca m-a cuprins teama. Am sentimentul că o astfel de vrajbă nu am văzut până acum.

    E clar că nu pot fi de acord cu ideea de baza a Ordonanţei 13, dar îmi pare cumplită reacţia oamenilor.

    La televizor nu mă uit, însă aud în fundal ţipete. Si numai ceartă. Pe Facebook văd o mulţime de bloggeri-unii foarte dragi mie- ce ne cheamă insistent în Piaţa Victoriei. Văd oameni ce postează comentarii pline de răutate despre cei protestează în faţa Guvernului. Scot în faţă aceleaşi două-trei  fotografii cu pancarte prost inspirate. Ba au găsit si un om alături de care nu ţi-ar plăcea să protestezi şi aruncă vorbe urâte cum că aceştia sunt oamenii din Piaţă.

    De partea cealaltă se râde cu prea mult dispreţ la adresa celor ce îşi exprimă şi ei nemulţumirea la Cotroceni şi se pun la punct cu superioritate toate greşelile de scriere ce apar la vreun simpatizant PSD.

    Nu că mi-ar plăcea greşelile, dar este prea multă aroganţă în corecturile ce li se aduc. Ca şi când ai interdicţie la opinii, câtă vreme nici să scrii nu ştii 🙂

    Poate par minore exemplele acestea, am ales şi eu ce mi-a trecut acum prin minte. Dar atâta vrajbă cătă văd şi percep acum, nu am mai întâlnit pe Facebook. Atâta superioritate, atâtea jigniri de toate parţile, atâta siguranţă că deţii monopolul dreptăţii şi al adevărului…eu nu am mai perceput.

    Maybe, I’m too old to rock’n’roll, chiar dacă îl contrazic pe Ian Anderson, pe care mult il iubeam în urmă cu 20 de ani.

    Dar, fraţilor, zău că nu pot să mai înţeleg atâta intoleranţă.

    Ştiu ca tinereţea are idealuri şi dreptul să lupte pentru ele. Ştiu că bătrâneţea aduce şi oboseala, poate mai multă decât înţelepciune.

    Dar să ne certăm pe Facebook? Să ne certăm copii cu părinţi şi să ne jignim între noi? Îmi pare total aiurea, acum, după mai mult de cei 20 de ani prevestiţi de Brucan.

    Da, chiar ştiu cazuri!

    Nu înţeleg sensul acestei dezbinări şi îndârjiri, nu văd de ce am fi românii mei şi românii lor. Nu e nimeni mai puţin român şi nu pot să pricep de ce atâta ură. Acesta este cuvântul care descrie starea pe care o percep în acest moment, în mod special la TV şi FB, dar nu numai.

    Aşadar, voi reduce contactul cu aceste canale şi mă voi ruga ceva mai mult. PĂREREA MEA. Dar nu mai puteam să nu o spun, ceea ce nu înseamnă că vreau să o impun cuiva.

    Sigur că nu toţi simţim aceleaşi lucruri. Culmea este că tot pe Facebook am citit aseară unele vorbe cu care am rezonat perfect:

    „E un pic prea iarnă în suflete, prea toamnă în priviri și multe cuvinte sunt grindină și burniță zilele astea. Până și pentru mine”- Razvan Dragoi

    Şi tot de la Răzvan citire – că îmi vine să îi copiez fiecare cuvânt-

    „OUG 13 se abroga, va deveni OUG 14. Sorin Grindeanu se botează Sevil Shaideh. Dragnea va fi condamnat fără mila la 2 săptămâni fără roaming în Tahiti. Între timp, continua masacrarea pădurilor, spitalele seamănă cu lagărele de exterminare, autostrăzi superbe vedem pe la vecini, facturi crescute că așa vor unii, taxe aberante și alte mizilicuri continuă, dar victorie, gata cu Ordonanța 13! #toteisuntpestetot

    Fotografie: https://www.roxanadulgheru.ro

    Please share if you agree! Thank you!

  • O ora, trei forme de terapie (P)

    O ora, trei forme de terapie (P)

    Cand am aflat de #ArticuloRuginoza si de campania Secom prin care se urmareste protejarea articulatiilor, nu ma durea nimic.

    Dar mai demult am intepenit de doua ori si am avut mari dureri la genunchi. Apareau la mers si cel mai puternic la coborarea scarilor. Din pacate era si saptamana altfel, perioada in care eram ghid pentru copii. Va dati seama ce rau au putut pica aceste dureri. Bucuria de a mai fi in mijlocul elevilor, era putin umbrita de cutitele ce imi intepau ascutit rotula.

    Nu stiam atunci de #MSMdelaSecom, asa ca m-am tratat cu altceva si din fericire am reusit sa scap de durere. Bineinteles ca am ramas cu o mica grija. E vaaaarsta…si aceste dureri  pot aparea oricand.

    Al doilea motiv pentru care mi-a placut campania a fost ideea de promovare a sportului. Cum va spuneam in rezistenta la schimbare apare simultan cu dorinta de schimbare, nu prea am avut tangente cu miscarea. Sunt si eram constienta de beneficiile si de necesitatea practicarii unui sport sau a oricarei forme de miscare, insa…

    Acestea sunt motivele pentru care am pornit la treaba cu mult entuziasm. Paralel cu el exista si un pic de teama. Ma gandeam daca fac fata, daca pot sa ma misc si daca nu sunt total caraghioasa in sala. Fetele sunt foarte dragute, v-am spus deja. Si tinere. Din fericire, m-am simtit bine de cum am patruns in sala.

    Cum a fost prima ora de spinning si efectul endorfinelor asupra mintii

    Antrenorul este, de asemenea, un tip foarte placut. Ne-a aratat cum reglam bicicleta si am pornit usor cu incalzirea. Ciclismul de inceput chiar nu e greu. Sigur ca eu pedalam mai incet si nu am facut-o cu rezistenta foarte mare. Am reglat rezistenta bicicletei cat sa fie ca la un urcus usor-usurel. Radu ne-a explicat ca sportul se incepe treptat, e o afirmatie pe care nici prin cap nu vroiam sa o contrazic aiurea.

    Am rezistat mai bine decat ma asteptam. Treptat, am crescut  rezistenta si am reusit sa pedalez si ridicandu-ma din sa. Ce sa va spun, nu doar eu…toata familia extinsa ar fi fost mandra de mine 🙂

    „Extrem de placut”, acestea erau cuvintele din mintea mea, cu care am incheiat prima sedinta de spinning. Am plecat direct la serviciu si toata ziulica nu mi-a disparut zambetul de pe fata.

    Mai mult, langa mine s-a purtat o discutie despre multimea de factori deprimanti ce ne izbeste din toate partile. Cineva era foarte suparat pe viata si isi varsa amarul. Nu imi sta in obicei, dar m-am trezit gandind(in sinea mea) ca nici nu face prea multe pentru a schimba ceva.

    Foarte puternic a fost gandul acesta. De obicei empatizez usor cu oamenii si problemele lor, inteleg partenerul de discutie.

    Ma lupt de ceva timp sa devin un om mai activ, un om care sa caute solutii si sa actioneze mai mult decat sa se planga. Sunt in plin proces de transformare in acest sens, este unul de luuuunga durata.

    Singura explicatie stiintifica 🙂 a gandului meu inedit este al endorfinelor ce imi invadasera creierul. Ma intreb uneori de ce oi fi asa un soi de Toma necredinciosul? Spune toata lumea, scrie toata lumea, si eu nu si nu. Nu cred pana nu fac. Biiiiig problem…

    In urmatoarele doua zile am simtit fix aceeasi stare ca dupa urcusul spre Cascada Duruitoare. Minte limpede. Cred ca oricine face sport intelege ce vreau sa spun. Dar cine e ca mine si nu a facut, va intelege mai greu.

    Hai sa incerc o explicatie, o descriere, mai bine zis.

    Ganduri, biliard si electroni

    Sa ne imaginam gandurile noastre intr-o zi obisnuita. Apropo, se pare ca numarul lor este de ordinul zecilor de mii. Dupa unii, spre 80.000. Pe zi.

    Zecile astea de mii de ganduri umbla de nebune prin creierele noastre. In mare parte sunt repetitive si de unele ne-am lipsi cu placere. Si n-ar fi nicio problema daca nu ar fi haotice. Ganditul e ceva remarcabil 🙂 Ar fi si mai buna treaba daca le-am concentra si le-am folosi la ceva. De obicei nu facem asta cu majoritatea gandurilor noastre.

    Ele zburda ca mieii pe campie. Fara drum si directie. Ea incercati sa va goliti mintea de ganduri. Sa-mi dati de veste daca reusiti. Eu am observat ca nu pot. Incerc sa ma concentrez pe ceva si ALTE ganduri vin la mine ca si bilele de biliard lovite de tac. In toate directiile si se duc tot acolo.

    Cum era mintea mea dupa efortul unui urcus greu sau dupa ora de spinning?

    Greu si asta de descris, dar ma straduiesc 🙂

    Am zis deja ca limpede. Asta nu inseamna ca am golit-o de ganduri. Inseamna doar ca le simteam asezate, ca nu se mai imprastiau ca bilele de biliard. Devenisera niste electroni gravitand in jurul nucleului 🙂  Nu chiar cu aceeasi viteza, dar ordonate. Ca si cand ar fi pe o orbita, ceva de genul asta.

    M-am straduit sa explic, nu stiu si cat am reusit sa va fac sa intelegeti.

    Cer ajutor si de la alte fete cu idei si practica de miscare la activ.

    Starea aceasta a tinut cam doua zile, in cazul meu.

    La a doua sedinta de spinning am mai realizat o treaba.

    M-am gandit ca efectul acesta foarte bun vine de la endorfine, dar mai sunt niste factori. Mi s-a parut ca o terapie combinata. Nu stiu daca v-or mai fi zis si altii, eu asta am gandit.

    O ora, trei forme de terapie… ba chiar patru 🙂 

    La a doua sedinta de spinning am mai realizat o treaba.

    Efectul acesta foarte bun vine de la endorfine, dar mai sunt niste factori. Mi s-a parut ca o terapie combinata. Nu stiu daca v-or mai fi zis si altii, eu asta am gandit cocotata in saua bicicletei 🙂

    Ma uitam la fetele din fata mea si primeam cate un zambet. La zambet raspunzi la fel. Inconstient si invariabil.

    Si m-am luminat de ce as fi fost la fel de calma si daca se bateau oamenii de la serviciu. In sala, in ora aceea faceam trei forme de terapie. Ba chiar patru:

    1. Terapia prin miscare. Nu e locul si momentul sa vorbesc despre toate beneficiile sportului. Le stiti, le gasiti in surse specializate, explicate mai bine decat as putea sa o fac eu. Beneficiile asupra sanatatii sunt indubitabile. Ca sa scriu despre ele, trebuie sa practic sport o perioada mai lunga. De fapt, as vrea sa faca parte din stilul de viata. Eu pot sa vorbesc despre efectul accentuat al endorfinelor. L-am simtit, m-am straduit sa il explic mai sus. M-a tinut cam doua zile starea de calm si de liniste in creier. A nu se intelege ca eram cumva apatica. Nu. Calmul este in minte, corpul e incarcat cu energie si elan. Te dor muschii, croitorul dupa spinning, dar e nimic fata de starea de bine. ATENTIE: sportul practicat gresit si cu elan muncitoresc poate face mai mult rau decat bine, nu va porniti brusc.
    2. Terapia prin zambet. Antrenorul nostru-Radu Restivan, despre care vreau sa scriu si separat, zambea continuu. Cald, larg si din suflet. Fetele din grup faceau acelasi lucru. Ia incercati sa zambiti, chiar si fortat. Veti vedea ca zambetul nu coexista cu starea de tristete. Ultima se pune pe fuga 🙂 Am mai scris despre zambet si importanta sa in viata si psihicul nostru. Deci, mergeti la sport cu zambareti, zambiti oamenilor din jur si cel mai mult zambiti acasa copiilor vostri!
    3. Terapia prin muzica. Sa fi vazut mamicile cantand si pedaland. Sa le fi auzit voi chiuind la DU HAST. Sigur ma rugati sa va iau cu mine  🙂

    Si pentru ca am zis trei, adica patru, mai avem terapia prin socializare. Iesirea in lume, cu oameni placuti, aduce nenumarate beneficii. Suntem fiinte sociale, iar Facebook-ul, blogurile si toate retelele de socializare la un loc nu produc acelasi efect in psihicul si sufletul omului, ca intanirile fata in fata. Ca discutiile live. Nu-i mai usor sa vorbim, oameni buni?

    Au fost patru sedinte energizante, cu oameni frumosi si placuti. La  sfarsitul celei de-a doua a fost invitat un medic ce ne-a vorbit despre articulatii si cum le putem proteja. La ultima am pedalat alaturi de Lucian Mandruta, ce a facut un live pe Facebook.

    Si ce ziceam la inceput despre efectul endorfinelor?

    Parca Toma necredinciosul, nu?

    Acuma imi vine sa spun precum Bucovina in superba piesa „Spune tu, Vant”

    „Spune tu, vânt îngheţat, pe unde ai fost, pe unde-ai umblat

    Prin codrii goi, pe munţi şi pe văi, pâraie-ngheţate sub sloiuri turbate”
    Spune, tu, ca ajungi in locuri unde eu nu am cum. Spune tu cum te simti dupa atata alergatura, dupa ce „zbori ca gândul şi-nconjuri pământul, şi treci peste mări, pustiuri şi zări.”
    Dupa cum v-am mai spus, aceasta campanie a fost organizata de Secom, cu scopul constientizarii si prevenirii problemelor ce apar la articulatii.
    In lupta cu #Articulo-Ruginoza, Secom ne ajuta cu MSM, un produs cu formula naturala. #MSMdelaSecom ofera suport pentru reducerea durerilor osteorticulare si musculare si gasiti aici mai multe informatii despre el.
    Transmit multumirile mele companiei Secom pentru aceasta campanie energizanta.

    Daca v-a placut articolul si campania aceasta deosebita, m-as bucura sa distribuiti pe retele si va multumesc!

    Sper ca am reusit sa va transmit, prin text si poze, ceva din entuziasmul pe care l-am simtit. Sportul inseamna sanatate, e bine sa constientizam si e si mai bine sa practicam.

  • Rezistenta la schimbare apare simultan cu dorinta de schimbare. Cum sa o invingem(P)

    Rezistenta la schimbare apare simultan cu dorinta de schimbare. Cum sa o invingem(P)

    Stiti, mie imi place teribil schimbarea. Iubesc energia si entuziasmul generate de schimbarile bune. Pasiunea cu care incep sa scormonesc dupa informatii noi. Satisfactia ce apare la fiecare mica etapa sau pas parcurs.

    Ce schimbari am facut

    Atat de mult imi plac schimbarile, incat am facut cateva serioase.

    Am renuntat la postul meu de profesor titular, doar ca sa ma intorc in Bucurestiul foarte iubit la momentul acela. Apoi am renuntat de tot la invatamant, ca sa incerc cu degetul mic lumea oamenilor de afaceri. M-am mai apucat de o scoala si am ajuns sa fac tot altceva decat scolile mele. Am plecat si de la serviciul acesta, si din Bucurestiul care ajunsese sa ma oboseasca prea tare…doar ca… dupa un an sa ma intorc in aceleasi locuri si rosturi.

    Pot sa mai adaug nu stiu cate locuinte si prea multe-de-numarat mutari si as mai avea de insirat…, dar ati inteles ideea. Doar de vise mai vreau sa pomenesc. Un car, un vagon, un tren intreg…Macar pe sfertul sfertului de mi-ar iesi 🙂

    Paranteza 1: a nu se intelege din randurile de mai sus, ca nu am tot respectul si admiratia pentru constanta, pentru efort sustinut si pentru oamenii care desfasoara si se desfasoara toute la vie intr-o singura meserie. A se intelege doar ca EU nu m-am putut imagina pe mine, facand un singur lucru 30 de ani de viata activa. Cand am simtit ca potentialul de entuziasm pentru o activitate scade in ritm accelerat, mi-am luat zborul spre alta. Paradoxal este ca sunt informata despre rolul constantei in performanta.

    Paranteza 2: a nu se intelege nici ca vreau sa ma laud, obiceiul meu este sa imi analizez slabiciunile, nu sa ma laud pe blog. Iar analiza slabiciunilor o fac din doua motive: o data pentru ca vreau sa le diminuez, si a doua pentru ca nu imi pare fair sa le analizez pe ale altora.

    Rezistenta la schimbare e mereu alaturi de dorinta

    Inchizand toate parantezele, ceea ce am vrut de la insiruirea schimbarilor este intelegerea contextului in care-mi plimb gandurile prin lume, si anume faptul ca iubesc schimbarile.

    Cu toate acestea, se impun doua precizari:

    • si in mine, si in multi alti oameni, exista rezistenta la schimbare;
    • aceasta rezistenta la schimbare se amplifica cu varsta. Nu stiu daca exponential, voi studia  🙂

    In acest context, chiar nu pot sa pricep. Nici in ruptul capului nu inteleg de ce imi e atat de greu sa imi schimb integral stilul de viata. Sa adopt un stil de viata sanatos, cu tot ce presupune el. Adica sa reusesc ca in acelasi interval de timp sa ma ocup/ preocup si sa efectuez toate cele 3 componente ale vietii sanatoase: somn, alimentatie si MISCARE.

    Citesc de 100 de ani. Aud tot de atatia ani (evident, exagerez serios). Dar nu exagerez cand spun ca am auzit de sute de ori ce inseamna viata sanatoasa.

    Deschizi o revista…iti sare in ochi un articol despre una sau doua, sau toate cele trei componente. Deschizi televizorul si auzi: „pentru o viata sanatoasa faceti cel putin 30 de minute de miscare pe zi.” Pana si in romane oamenii mananca sanatos, pana si pe blogurile americane se alearga dimineata (nu am spus realitatea americana-ca ea e cam obeza).

    La ce schimbare intampin cea mai mare rezistenta

    Numai eu, NU si NU. Cu miscarea, fetelor! Asta-i marea buba a vietii mele. Cu alimentatia m-am straduit. Cu somnul stau binisor.

    Cu miscarea sunt o catastrofa, cam cu spatele ca in poza de mai sus (de ce stateam cu spatele la baiat nu pot sa pricep :)) Si nu e de la varsta. Recunosc, cu jena si sinceritate, ca niciodata nu am facut miscare. Exceptand desigur, orele de „educatie fizica” din scoala si mersul foarte rapid de pe strada.

    V-as povesti mai multe despre cum radeau copiii la probele de rezistenta si viteza, dar o voi face altadata, ca presimt iarasi un articol lung 🙂

    Ca sa fiu sigura ca nu pierd esentialul, va scriu acum ca o parte din gandurile acestea au ajuns pe blog datorita unei campanii frumoase la care particip. Este vorba de #Articulo-Ruginoza, o campanie prin care Secom urmareste sa ne ajute in lupta cu degradarea articulatiilor, prin popularizarea produsului lor specific #MSMdelaSecom si prin miscare.

    Mi s-a parut o idee foarte buna sa determini bloggerii sa faca miscare si sa scrie la cald despre modalitatile de a intarzia ruginirea articulaţiilor. Mi-a placut si termenul de ruginoza a articulaţiilor, este simpatic, nu-i asa?

    Dar cel mai mult si mai mult, mi-a placut faptul ca datorita lor am facut miscare. Va spun sincer ca nu m-as fi mobilizat de una singura. Este momentul sa le multumesc pentru ideea frumoasa pe care au avut-o, adica cea de a ne determina sa facem miscare.

    Revenind la firul intrerupt al actiunii de schimbare a stilului de viata, ma gandisem de multe ori de ce e atat de greu sa schimbi obiceiuri. Stilul de viata este format din mai multe obiceiuri, iar acestea trebuie schimbate pe rand. Stiu asta. Dar si stiind, lucrurile nu se intampla usor.

    Pentru ca treburi, pentru ca vechime, pentru ca ritual, pentru ca… comoditate.

    Cam cat ar trebui sa fie dorinta de schimbare

    Si pentru ca exista in noi rezistenta la schimbare. Iar aceasta rezistenta exista chiar si cand avem dorinta. Daca dorinta e 51%, atunci se intampla schimbarea. Daca dorinta e 49%, atunci rezistenta e 51% si schimbarea nu se produce. Aceste cifre nu provin din studiile cercetatorilor britanici, ci din vasta si complexa mea experienta de viata. Deci sunt crase aproximari, nu le luati drept certitudini 🙂

    La toate aceste lucruri ma gandisem ultima oara vara trecuta. Coborand de pe Ceahlau, constatam cu incantare cat de bine pot sa ma simt.

    Ma refer la simtirea psihica, ca fizic imi cam tremurau picioarele. Si in zilele urmatoare abia te misti, toata lumea stie asta.

    Dar linistea mintii e mare lucru si pe masura ce avansezi in varsta iti lipseste din ce in ce mai mult.

    Imi propusesem sa ma apuc de sport. Asa cum pot eu, in ritm lent.

    Al doilea moment de jena este recunoasterea faptului ca nu mi-a iesit treaba asta. Am urcat pe scari, renuntand cateva zile la lift. Dar comoditatea si ispita vitezei au castigat mica batalie 🙂

    Mintea mea incerca sa afle de ce. Mi-a raspuns psihologul ca in toti oamenii exista rezistenta la schimbare, chiar si atunci cand, de fapt, o doresc.

    De ce apare rezistenta la schimbare

    Am derulat in minte filmul vietii, incercand sa inteleg mai bine rezistenta aceasta. Am identificat la mine, mai multe tipuri de rezistenta/comportament:

    • opozitia la schimbare atunci cand nu cunosti sau nu crezi ca aceasta iti aduce beneficii. Aici nu intra miscarea, cunosc prea bine ca ea aduce beneficii. Dar rad de mine si acuma, cum nu pricepeam ca masina de spalat vase poate fi foarte utila la casa omului 🙂
    • rezistenta la schimbarea pe care vor sa ti-o impuna altii. Nu ma consider nici incapatanata, nici aiurea orgolioasa. Dar cand altii vor sa imi impuna lucruri, devin. Uneori la modul inconstient, alteori la modul perfect constient.
    • rezistenta la schimbare, datorata suprasaturatiei. Asa am patit in scoala cu anumiti scriitori. Slava cerului ca m-a apucat rar! Pe cat de mult a scris Sadoveanu si pe cat de mult l-am studiat(noi) in scoala, pe atata m-am incapatanat eu sa nu il citesc. Dumbrava minunata, Baltagul si Fratii Jderi si am refuzat sa il mai citesc. Nimeni nu e perfect, ce sa fac 🙂
    • rezistenta generata de teama de a te expune. Aceasta este cam inconstienta uneori si multi oameni nu ar admite-o in ruptul capului. Stiu eu cativa, pe cuvant. Ti se pare ca te faci de ras, ti se pare ca oamenii vor rade. Ti se pare ca nu trebuie sa le inveti si faci pe toate. Asa ca mai bine stai cuminte in bancuta ta!
    • rezistenta generata de comoditate. Aici nu ti se mai pare nimic, ori recunosti, ori nu. Dar e mai simplu, mai comod, mai rapid si mai usor sa faci doar ce stii si cum stii. Dupa care te intrebi de ce nu se schimba lucrurile, situatiile, viata.
    • generata de lipsa de bani. O aud foarte des pe asta si o stiu bine si de pe pielea mea. In general, nu ne ajung banii sa le facem pe toate pe care le vrem. Solutia este sa analizam si apoi sa prioritizam,  dar aceasta idee necesita un articol separat. Pentru ce este important sufletului nostru, e cazul sa bugetam banii. La fel pentru ce este important sufletului copilului si sotului.

    Cam acestea le-am descoperit eu. Sigur mai exista, ca incepusem sa scriu cu vreo trei in minte si in timp ce scriam mai mi-au venit idei. V-am sfatuit sa scrieti, daaa?

    Cum sa invingi rezistenta la schimbare

    Aceasta era o intrebare. Cum sa invingi rezistenta la schimbare, sa o aduci acolo, la 49%?

    Va marturisesc ca in ciuda complexei si foarte serioasei autoanalize 🙂 pe care mi-o fac de ani de zile, nu stiam raspunsul.

    Noroc de psiholog si acuma de Secom 🙂

    1. Schimbarea se face treptat si usor. Tot asa cum exersezi muschiul vointei,-sa spun asa,  cam la fel exersezi si muschiul schimbarii. Am avut tema sa fac mici schimbari timp de  doua saptamani. Cum ar fi sa schimb ordinea in care fac treburile dimineata. Sa schimb mici portiuni din drumul spre serviciu. Sa cobor mai inainte sau mai departe de statia ta de destinatie. Sa caut in garderoba proprie lucruri pe care nu le-am mai purtat. Sa mai ies in oras. Sa ma mai intalnesc cu o prietena. Marunte, deci. Si nu trebuiesc repetate. Ideea nu este de a crea o alta rutina sau obicei (acest lucru necesita mai multa treaba si consuma mai multa energie-e alta etapa), ci de a deschide calea schimbarii. Asta inseamna ca activitatile noi nu le repeti. Trebuie doar sa fie usoare si altele.
    2. Sa lasi mintea deschisa si sa profiti de ocaziile care apar. Sa urci in trenul ce trece pe langa tine. O sa spuneti ca acest lucru este evident, ca toata lumea stie si face. Nu cred! De obicei, lumea este foarte setata si focusata pe ce si-a propus, motiv pentru care ori nu vede trenul, ori nu vrea sa urce in el, pe motiv ca nu ajunge unde trebuie.

    E momentul sa revin la Secom si sa admit ca nu mai departe de anul trecut, poate nu as fi participat la campanie. Lasand la o parte faptul ca nici nu eram in grupul Digital Parents Talks, as fi putut gasi o multime de motive sa nu particip. Pornind de la oboseala, de la alte treburi pe care le faceam, de la programul evenimentelor care presupunea zile de concediu, etc. Anul acesta s-au aliniat altfel planetele si am participat.

    Trenul in care am urcat este campania organizata de Secom.ro

    Compania este lider de autoritate in solutii de medicina integrativa, care raspund nevoilor unui lifestyle sanatos al omului modern. Formula naturala a produsului #MSMdelaSecom ofera suport pentru reducerea durerilor osteorticulare si musculare. Contine 5 ingrediente naturale: MSM (MetilSulfonilMetan OptiMSAM®) si extracte din Gheara diavolului, Curcuma, Boswellia, Gheara matei cu actiune reconstructoare la nivelul tesuturilor. Mai multe informatii gasiti aici.

    In lupta cu #Articulo-Ruginoza, Secom a pregatit un curs de cycling pentru a ne pune in miscare articulatiile si mood-ul.

    Voi povesti separat cum a fost cu miscarea articulatiilor mele in curs de ruginire, cu voia buna ce a insotit-o si cu efectele sportului asupra unui psihic ce-si cauta echilibrul castigator in lupta dintre dorinta si rezistenta la schimbare.

    Daca v-a placut ce ati citit si rezonati cu ideile din text, mi-ati face o mare bucurie distribuind articolul. Am vazut ca ati tinut cont si alta data de rugamintea mea si vreau sa va multumesc pentru ajutor! Chiar se vad rezultate si parca mi-a crescut elanul sa scriu!

  • Digital Parents Talks si iesirea din online

    Digital Parents Talks si iesirea din online

    In urma cu ceva timp, cand tot ce mai stiam pe lume era serviciul, gatitul, temele copilului si blogul, sora mea m-a tras de urechi. Mi-a spus ca am ajuns sa imi refuz orice bucurie si ca tot ce mai fac este doar munca.

    „Nu e chiar asa, ma relaxez citind”, ii spuneam si imi spuneam.

    Dar avea dreptate, vorbele ei mi-au revenit de multe ori in urechi. Observand cum o iesire in centrul orasului semana ca stare cu o excursie din copilarie, imi aminteam cuvintele ei. Am luat niste masuri si lucrurile s-au mai imbunatatit putin. Dar in vara trecuta era cat pe ce sa renunt la blog.

    Noroc de prietenele mele ca nu s-a intamplat asta. Cu multumiri, fetelor!

    Am inceput sa caut solutii. Am iesit afara, am mers in concediu, m-am intalnit cu prietenele si am delegat o parte din treburi. Dupa concediu s-a simtit cea mai mare imbunatatire 🙂

    La inceputul acestui an nu mi-am fixat rezolutii. Mi-a parut ca as mai adauga o fila la stresul cotidian. Asta nu inseamna ca nu am dorinte, ca nu mai vreau sa fac nimic. Inseamna doar ca incerc sa renunt la control. Ca las loc situatiilor noi si bune ce pot aparea.

    Una deja a aparut. Ca raspuns la o discutie generata de o veste nu prea buna, Miruna mi-a intins o mana de ajutor si m-a inscris in  Digital Parents Talks. Multumesc din suflet, Mirunei si Anei!

    Aceasta a fost cauza lipsei mele recente de pe blog.

    Digital Parents Talks este un grup pe Facebook, format dintr-o comunitate de mamici ce scriu pe bloguri personale. Liderul si fondatorul grupului este Ana Nicolescu, jurnalist si blogger la mamicaurbana.ro

    Daca am avut o mica si scurta ezitare, aceasta s-a datorat varstei. Ele sunt tinere, sunt frumoase si active. Ma gandeam ca au copii mici si eu nu prea sunt in target.

    Mi-am luat inima in dinti si mi-am prezentat blogul pe grup. Am avut parte de o primire plina de caldura ce mi-a topit toata indoiala si intrebarile.

    Deja am participat la doua activitati. Mi-a facut atata placere, de parca le-as fi asteptat de cand ma stiu. Sau de cand m-am apucat de scris 🙂 

    Intr-un fel chiar asa este!

    Fetele sunt foarte faine! Atat cat am avut timp, le-am vizitat blogurile. Cum spuneam:tinere, frumoase si pline de energie!

    Deschise. Calde. Comunicative.

    Stiu ca v-am spus la fel despre bloggeritele cu care m-am intalnit personal. Revin si intaresc aceeasi idee!

    Ceea ce inseamna ca pot trage o concluzie. Dupa atatea intalniri cu doamne ce scriu bloguri, pot sa spun cu mana pe inima ca bloggingul este deschidere.

    Pe de o parte, tu deschizi lumii sufletul tau, iar lumea iti deschide calea catre idei, experiente, cunoastere, energie si pozitivism.

    O baie de energie, pozitivism si caldura am trait in zilele acestea.

    Sa le prezint putin pe doamnele din grup! Cu scuzele de rigoare ca nu am rasfoit decat cateva bloguri.

    Ana Nicolescu este mamica urbana si in acelasi timp mamica grupului. Contrar tineretii si privirii candide de copil bun si cuminte, gestioneaza cu deosebita abilitate multe activitati, actiuni ale grupului si ale agentiei ParentingPR.

    A adus in grup mame interesante, multe dintre ele cu abilitati antreprenoriale. Am gasit consultanti nutritionali, cursuri pentru copii(de design, fizica distractiva, business), magazin de produse organice(tot pentru copii), spatiu de lucru pentru freelanceri.

    Una peste alta, fetele au creau un mediu tonic, revigorant si foarte interesant.

    Stiti, uneori este foarte placut sa fii blogger si sa te incarci cu energie.

    Daca va intereseaza grupul mamicilor digitale, conditiile de inscriere sunt doar doua: sa fii parinte si sa ai blog personal.

    Revenind la iesirile din casa, vreau sa va mai spun ca centrul Bucurestiului s-a repozitionat pentru mine, in centrul orasului in care locuiesc. Parca nu mai simt ca merg in excursie cu scoala atunci cand imi plimb pasii pe strazile lui  🙂

    Daca v-a placut acest articol, va rog sa il raspanditi. Si nu doar in Centrul Vechi, merge si prin alte locuri 🙂

    Multumesc!

  • Frica de cutremur si cum am reusit sa uit de ea

    Frica de cutremur si cum am reusit sa uit de ea

    Frica de cutremur are un loc de cinste intre fricile noastre. Am scris anul trecut despre acest subiect si iata ca anul acesta, cuvantul terifiant ma invaluie din toate directiile.

    Marturisesc ca in ceea ce priveste cutremurele, nu am o spaima exagerat de mare. Insa au fost cateva mici in ultima perioada si unul mai maricel in perioada sarbatorilor, astfel incat am mai experimentat niste clipe de teama. Intr-o dimineata in care IAR am auzit la stiri acest cuvant, mi-am amintit lucruri si m-am pornit sa scriu despre subiect.

    Incepem cu cel maricel.

    Ma gaseam intr-o perioada de maxim rasfat, datorat concediului. S-au indurat sefii mari si mici ai serviciului meu, cu vreo doua zile. S-a indurat si statul roman cu alea libere prin lege si m-am autorasfatat cu inca vreo cateva din concediul extra-bine-meritat, asa ca am avut program de bebelus.

    Dormeam cand vroia muschii mei, adica tarziu in noapte.

    Si ne-am leganat binisor

    Prinsa fiind intr-o superinteresanta discutie cu fiul cel destept din dotare :-),  ma legan cu patul mai ceva ca barca pe valuri.

    Incremenesc in interior, cu privirea fixata pe Mihnea. El se opreste din turuiala interesanta, ascultand atent zdranganeala ce se aude de sus.

    Nici nu continua copilul cu alte doua vorbe, ca se misca iar. El cu scaunul cu tot cu rotile, eu cu patul.

    „Cutremur!!!” zic cu o voce pe jumatate gatuita. „Vino incoace!”continui. Si il duc sub grinda. Il iau in brate chiar daca-i mai mare ca mine si il intreb daca s-a speriat. Imi raspunde ca da, dar nu din cauza cutremurului, ci a temerii lui mai vechi legata de locatarii de deasupra noastra, una veche despre care nu v-am povestit.

    Cred si eu ca nu l-a sperit cutremurul. La fabuloasa varsta de 12 ani nu prea stii ce-i aia frica de cutremur si SLAVA CERULUI ca e asa!

    Din vasta lui experienta de viata si cunoastere profunda a lumii- dobandita de pe youtube si alte surse ale Internetului doar de el stiute si apreciate, imi spune ca nu e bine sa stam sub grinda.

    – Zauuu, dar unde sa stam?

    – Nu stiu, mami! Dar daca se intampla ceva cu blocul, atunci asta se datoreaza faptului ca se rup grinzile de rezistenta. Altfel, daca grinzile nu se rup, nu se intampla nimic rau, blocul nu cade, deci degeaba stam sub grinda. Daca se intampla ceva, inseamna ca si grinda se rupe, deci  degeaba stam aici.

    Asta se numeste logica de 12 ani.

    In sinea mea recunosc ca nu suna deloc ilogic. Ii spun ceva, cum ca pica tavanele si grinda ramane – conform vastei mele experiente de viata si cunoastere dobandita din carti si mass-media-.

    Sursele consultate de baiat si retinute de capsorul lui drag, imi raspund ca tavanele/podelele sunt facute tot din niste grinzi, doar ca mai mici decat cele de rezistenta.

    Nu era momentul de continuare a discutiei dintre doua imbratisari si chiar daca mi-a adus niste semne de intrebare, consider ca e momentul sa vedem ce face tati. Dupa presupunerile mele ar fi trebuit sa fie adormit pe canapeaua din living, cu televizorul trancanind.

    Presupunerile erau bune doar partial. Tati adormise, e adevarat, dar niciun cutremur nu il lasa pe tati in starea de adormire. Cea mai usoara(cu ceva mici exagerari de sotie) leganare are efectul unei treziri instantanee a lui tati…din orice somn, oricat ar fi el de profund.

    Familia reintregita intr-o singura camera reia cu maxim interes discutia despre cutremure, grinzi, metode de salvare. Nu scap ocazia de a reaminti tuturora ca nu se merge niciodata la lift/scara.

    Pe informatia asta chiar ca eram sigura, iar micul istet scolit de alte surse, nu m-a contrazis. Eeeeei, se vede treaba ca ceva oi mai sti si eu! Apoi ii mai spun ceva si de asa-zisul triunghi al vietii si cam gata cu ora de educatie despre metodele de supravietuire in caz de cutremur.

    Cel mai important este ca i-am spus si lui tati sa nu mai stea sa asculte pe la TV una si alta, ce tot zic aia de le stiu pe toate si mai ales aia de le prezic pe cutremure.

    Cu grinzile urmeaza sa ma documentez, altceva nu stiu ce sa va zic.

    Panica despre cutremurul ce va sa vina

    Dupa care ii povestesc lui Mihnea cum a ajuns mami la cea mai desteapta concluzie legata de subiect. Aceea de a nu asculta si citi discutii de-astea despre cutremure, că ele nu fac altceva decat sa aduca oamenii intr-o panica cumplita si in pragul infarcturilor.

    Ultima mai depinde si de varsta, e perfect adevarat 🙂

    Si incep sa depan fire de poveste. Se facea ca mami era studenta. Nu studenta pe vremea aceea destul de apropiata de varsta copilului, plus ceva ani. Ca in studentia aia nici eu nu prea stiam ce-i frica de cutremur.

    Pe ala mare-mare il prinsesem in copilarie si deci nu aveam frica prea cuibarita in inimioara tanara si ferice. Altele-mi erau mie grijile pe atuncia: iubiri, distractii si ceva examene, printre altele.

    Frica de cutremure a fost in tura a doua de studentie, aia al carei rost il mai caut si azi 🙂

    Glumesc, ca l-am aflat intre timp.

    Deci eram studenta. Nu mai stateam la camin, ca eram ditamai omu’ cu casa si slujba serioasa de invatat copiii cum se imprietenesc substantele prin eprubete. Aveam cursurile sambata si duminica.

    Nu avusesem eu prea multa minte intr-una din serile de singuratate de garsoniera si cascasem gura la niste de-astia de prezic cutremure. Si tot stateam si ascultam cu din ce in ce mai mare interes. Proportional cu interesul crestea si teama din suflet. Batea inima de era sa plece pe coclauri, mi-a fost si frica pentru ea.

    Nici nu stiu cum am dormit in noptile alea, vreo trei, pana ce urma sa se petreaca urmatorul, cumplitul, groaznicul cutremur.

    Conform marilor prezicatori invitati pe la nu mai stiu ce emisiune tampita de la nu stiu ce post TV, sambata urmatoare intre orele 11 si 12 a.m. venea cutremurul mare.

    Da’ mare, asa ca ala din ’77.

    Si ce credeti ca face fata noastra?

    In loc sa se duca dumneaei frumusel la scoala, la cursurile de oameni seriosi, sa invete ca de-aia mai facea scoala…se duce in parc.

    In Tineretului, ca ma vad si acuma cum stateam caraghioasa pe o banca. Avusesem grija sa ma duc mai spre mijlocul parcului. Ca sa fiu departe de blocuri.

    Si am stat acolo pana m-am saturat.

    Pan’ m-am saturat si am realizat ce caraghioasa pot fi.

    Cand mi-a trecut prin minte ideea ca sunt cumplit de fraiera – de  ma iau dupa toti nebunii si sarlatanii- am plecat inspre scoala si am mai prins ceva din cursurile zilei.

    Si mi-am zis pe drum ca nu voi mai asculta nebuni de-astia cate zile oi mai avea pe lume!

    Mi-am respectat decizia! Sa fie aproape douazeci de ani de-atuncea si pe cuvant ca nu ii mai ascult. Nu numai prezicatori nebuni, ci aproape niciun fel de discutii despre cutremure. Nu citesc nici stiri de-astea, nu ascult decat foarte rar invariabilele discutii de la serviciu.

    Ori incerc sa schimb vorba, ori plec.

    Singura treaba care ma intereseaza referitor la acest subiect este sa aflu masurile de protectie pe care le poti lua TU. Restul sunt vorbe generatoare de panica si stres. Iar astea doua oricum cresc odata cu varsta.

    Nu imi trebuie asa ceva, nu putem influenta si schimba nimic. Nu ai cum sa te feresti, nu stii unde te poate prinde-fereasca Dumnezeu- un asemenea moment. Poti sa innebunesti de frica. Sa te muti de la bloc la casa special pentru a scapa de ele. Si ele te pot surprinde la serviciu sau mai stiu eu pe unde, in vreo cladire cu multe etaje.

    Asadar, e musai sa cercetez cum e cu structurile alea de rezistenta, adica cu grinzile lor si am incheiat subiectul tragicomic despre frica de cutremur.

    Voi sa nu-i ascultati pe ei, ascultati-ma pe mine 🙂

    P.S. Multumesc din tot sufletul pentru sprijinul vostru si distribuirea intr-un numar foarte mare a articolelor precedente!

    Cu aceasta ocazie s-a confirmat vechea noastra zicala, cum ca cine cere nu moare de foame 🙂 Lasand gluma la o parte, se pare ca e important sa ceri ajutorul. De aceea voi indrazni sa va mai rog sa distribuiti articolele care va plac, inclusiv acesta:)

  • Donatii de haine pentru copii si mamele lor

    Donatii de haine pentru copii si mamele lor

    Asa cum am anuntat, revin cu hainele pe care vrem sa le donam. Multumesc celor care au apreciat gecile de vanzare, distribuind postarea. Daca nu as fi avut parte de atata ajutor cu distribuiri pe Facebook, probabil ca orele mele de pozat si editat ramaneau fara rezultate.

    Ma bucur ca au existat cumparatori si sper ca vor fi purtate cu placere! Daca nu ati vazut articolul, poate aruncati un ochi pe el, au ramas gecile de primavara.

    Iar primavara este destul de aproape 🙂

    Ca si data trecuta, voi avea rugamintea sa distribuiti aceasta postare, nu am succes fara ajutorul vostru. Va multumesc de pe-acuma si sper sa va placa si aceste hainute.

    Si daca tot veni vorba de ajutor… si daca tot am vazut ca uneori e bine sa mai si ceri 🙂 v-as mai ruga sa dati un like paginii de Facebook a blogului, ca vreau sa ii acord mai multa atentie.

    O gasiti dand click pe linkul urmator, evident se numeste  Blog-de-familie.

    1. Geaca PUMA pentru baieti.

    STARE: foarte buna, cu exceptia a doua pete mici de spray albastru. Am baiat graffer, ce sa fac 🙂 Dupa parerea mea, pot fi acoperite usor cu doua embleme. Una este pe maneca stanga si cealalta pe buzunarul drept.

    MARIME: XS dupa standardele din US si UK, 40-42 Germania si Italia. Mihnea a purtat-o la 10 ani, el este peste medie la standardele de inaltime.

    2 Un tricou galben fosforescent, care mie imi place foarte mult! Multumim, matusica!

    Ca orice culoare fosforescenta, are o tenta verzuie, culoarea reala nefiind chiar atat de tare ca cea din fotografii.

    STARE: foarte buna, a fost imbracat de doua-trei ori. Si acesta i-a ramas mic 🙂

    MARCA: COOLCAT (din Olanda)

    MARIME: 158-164 cm

    REZERVAT

    3. Tricou albastru

    Stare: foarte buna

    Marime: 152 cm

    REZERVAT

    4. Jeans maro de dama

    Stare: foarte buna

    Marime: EUR: 19, GB: 12 P, RUS: 43-160.
    Nu stiu cat va ajuta toate marimile astea, dupa ceea ce stim noi ar fi cam pentru marimea 46.

    Au elastic pe interiorul beteliei, se vede in poza, este partea neagra a beteliei.

    5. Fusta de dama din catifea reiata

    Stare: foarte buna

    Marime: as zice ca este cam 46 pe care il stiam noi odata 🙂 Nu are eticheta.

    Culoarea este mult mai putin intensa decat in poze.

    6. 3 perechi de jeansi pentru baieti.

    Marime: 164 cm

    Nu sunt chiar asa de asemanatori intre ei. Poze, ce sa fac 🙂

    7. Jeansi de dama

    Stare: foarte buna

    Marime: cam 44 a noastra.
    Stiu ca la jeansi marimile sunt cu 30, dar mie astea nu imi spun nimic. Sunt evazati si au pana jos acel model pe piciorul drept. Nu este chiar asa de evident ca in poza.

    8. Camasa gri pentru baieti

    Stare: foarte buna

    Marime: potrivita la inaltime de 146-152 cm

    REZERVATA

    9. Bluza pentru baieti

    Stare: foarte buna

    Marime: 164 cm

    Va multumesc pentru vizionare si va rog din nou sa distribuiti articolul. Evident, daca vi se par dragute. Chiar daca voua nu vi se potrivesc sau nu agreati ideea de haine second hand, sunt oameni care nu au probleme cu aceasta idee. Acum sunt sigura de asta!

    Cine este interesat, ma gaseste la una din urmatoarele adrese de mail:

    mihatoza@yahoo.com

    shoppingshop2010@ymail.com

    Raspund si fac rezervarile in ordinea in care intra mailurile.

    Cu fetele care locuiesc in Bucuresti, ma pot intalni personal, eventual in zona Bucur Obor, iar pentru a trimite in alte localitati am nevoie de adresa domiciliului si de contravaloarea taxelor postale. Ne auzim pe mail.

    MULTUMESC SI SPER SA VA PLACA CEVA!

     

  • De vanzare geci pentru baieti. Ieftine si dragute

    De vanzare geci pentru baieti. Ieftine si dragute

    Acum e adevarat ca mie nu au cum sa imi para altfel decat dragute, ca doar le-a purtat Mihnea 🙂 Dar pe unele chiar nu mi-a venit sa le dau, de drag ce mi-a fost de ele. Si le-am tot pus deoparte de fiecare data cand am dat haine.

    Insa e cam enervant sa umpli sifonierul si camara cu hainele copilului si sa le tot verifici primavara si toamna, sa sortezi de mai multe ori aceleasi haine si hainute, geci si gecute.

    Am facut curat si m-am invrednicit sa le fotografiez. Sa nu ma intrebati cat timp mi-a luat, daaaa?

    Le scoatem deci la vanzare. In etape. In curand urmeaza si cele de donat. Ca e cazul sa mai donez si pe blog nu doar prin vecini, ca sa mai aveti si voi motive sa veniti pe aici 🙂

    1. Geaca de iarna, kaki cu portocaliu. Preferata mea si a intregii case 🙂

    Dupa cum vedeti, are gluga, este foarte groasa si dublata cu fleece portocaliu.

    Stare: foarte buna

    Marime: 158 cm

    Pret: 30 lei

    VANDUTA

    2. Geaca de iarna

    Are gluga detasabila si este foarte groasa.

    Stare: buna

    Marimea nu este mentionata, dar se potriveste pentru 8-9 ani

    Pret: 30 lei

    VANDUTA

    3. Geaca neagra de la H&M

    Este putin mai subtire decat celelalte doua si are o terminatie la maneci ce se foloseste ca manusa.

    Stare: foarte buna

    Marime potrivita la 11-12 ani

    Pret: 30 lei

    VANDUTA

    4. Geaca HILFIGER DENIM.

    Este o geaca de primavara, fara gluga si in stare foarte buna. Imi place foarte mult geaca aceasta, daca nu ma rotunjeam prin anumite zone mijlocii ale corpului 🙂 as fi oprit-o pentru mine. A fost imbracata de doua ori.

    Stare: foarte buna

    Marime: 164 cm

    Pret: 30 lei

    REZERVATA

    5. Geaca de primavara marca SPRIDERSTORES

    A fost purtata tot foarte putin, Mihnea primeste multe haine din Olanda, de la cumnata mea draga  si creste prea repede, astfel ca unele ii raman mici prea repede.

    6. Geaca de dama pentru ploaie si vant.

    Stiu ca am scris in titlu geci pentru baieti, dar si pe aceasta am plimbat-o prin valize 🙂

    Are gluga, este dintr-un material impermeabil dar nu este fas. Este grosut, merge si cand nu e ploaie. Potrivita pentru primavara si toamna.

    Stare: foarte buna

    Marime: XL

    Pret: 30 lei

    7. Geaca de primavara, din fas.

    Stare: foarte buna

    Marime: 11-12 ani

    Pret: 30 lei

    8. Doua perechi de blue-jeans, tot via Olanda, imbracati fiecare de doar doua ori pentru ca i-au ramas mici.

    Stare: foarte buna

    Marca: COOLCAT

    Marime: 164 – 170 cm, model strans pe picior

    Pret: 15 lei bucata

    Atat pentru ziua de astazi, urmeaza inca o tura cu cele pe care vrem sa le donam.

    Doar doua vorbe serioase despre afirmatia mea ca sunt dragute.

    Stiu ca nu se discuta despre gusturi, stiu cat sunt de relative. Aceasta postare este un fel de experiment ce va fi facut in etape. Am mai multe idei in minte si sper sa le pun in aplicare, fara sa ma mai impiedic in ganduri despre ce cred unii sau altii.

    Nu sunt pentru toata lumea, unora poate nu le plac, altora poate nu le place ideea de haine second-hand. Sau nu aveti baieti, sau nu va vin marimile sau cine stie ce alte situatii.

    Dar daca vi se par dragute sau convenabile la pret, am rugamintea de a incerca sa distribuiti pe retelele sociale pentru a ajunge la mai multa lume.

    Poate ca alti cititori au nevoie de geci ieftine.

    VA MULTUMESC!!!

    Ma puteti gasi la adresa de mail mihatoza@yahoo.com sau shoppingshop2010@ymail.com