Blog de familie

Blog

  • Cadouri pentru sărbătorile primăverii

    Pâş-pâş, acum se duce şi februarie şi vine primăvaraaaa!!!
    Iar mâine este Valentine’s Day, apoi vine 1 Martie şi apoi… 8 Martie…
    sursa
    Şi gândindu-mă că s-ar putea să aveţi nevoie de ceva cadouri, vă vin în întâmpinare şi vă prezint un magazin de bijuterii. Este vorba de Silver Zone, un magazin online de bijuterii din argint, pietre semipreţioase, handmade şi placate cu aur. Magazinul oferă peste 3000 de modele de bijuterii elegante, mereu în pas cu moda şi tendinţele ei. Au o experienţă bogată şi lucrează cu stocuri proprii, disponibile imediat pentru a fi livrate către clienţi. Mai mult, expedierea produselor se face gratuit pentru comenzile mai mari de 150 de lei.

    La comenzi de 200 lei se oferă reducere de 5% iar la 400 lei 10%. Livrarea se face în 24 de ore prin Fan Courier şi în 2-3 zile prin Poşta Română. 

    Personal, nu îmi fac speranţe de Valentine’s Day dar sper la ceva dintre cadourile pentru 1 Martie.
    Cele mai convenabile preţuri sunt desigur, cele din categoria de reduceri. Dar nu numai acestea.
    În speranţa că v-am fost puţin de ajutor, precizez că linkurile sunt afiliate şi vă urez o zi frumoasă!
    Şi o primăvară şi mai frumoasă!
    Mihaela Dămăceanu

  • Spărtură în nori

    Această postare participă la provocarea „Miercurea fără cuvinte” lansată de Carmen pe blogul ei. Puteţi participa şi voi.
    Mulţumesc frumos Cătălinei, pentru aceste imagini deosebite.

    Mihaela Dămăceanu

  • Bastarda Istanbulului

    sursa

    După ce a publicat Bastarda Istanbulului, Elif Shafak a fost acuzată în 2006 de „ofensă la adresa identităţii turce”, conform art. 301 din Codul Penal Turc. Acuzaţiile au fost bazate pe cuvintele unor personaje armene din roman şi ar fi putut fi condamnată la trei ani de închisoare, dacă acestea nu ar fi fost retrase. Scriitoarea îşi încheie ediţia în limba engleză a acestei cărţi, cu un mic capitol de „MULŢUMIRI” adresate atât familiilor armene şi turce, care i-au „împărtăşit poveştile lor personale, în ciuda dificultăţii de a-şi aminti un trecut dureros” cât şi celor ce au contribuit la retragerea acuzaţiilor:”am fost destul de norocoasă să primesc un sprijin enorm de la mulţi oameni, atât prieteni, cât şi necunoscuţi, de naţionalităţi şi religii diferite. Le datorez mai mult decât aş putea spune vreodată.”

    Cartea este la ofertă şi se poate cumpara de aici.

    Scriitoarea a făcut cunoştinţă cu problema armenilor în copilărie, observând cum cuvântele armean sau armeni, erau pronunţate cu voce joasă, într-un fel misterios. De câte ori întreba femeile din familie de ce vorbesc în acest fel despre armeni, nimeni nu îi oferea un răspuns şi mereu se schimba subiectul. Într-unul din articolele publicate după apariţia acestei cărţi, spunea că bunicile şi mătuşile din Turcia, sunt singurele martore ale acestor evenimente şi că această „memorie colectivă” nu trebuie să se piardă. Aş spune că a avut grijă să nu se întâmple acest lucru, investigâng şi căutând familii de armeni şi turci ce trăiseră pe viu întâmplările care stârneau în femeile turce sentimentul de vinovăţie ce le oprea să povestească ce s-a întâmplat.
    Dar să ne lămurim despre ce este vorba.

    Genocidul impotriva armenilor
    Sursa
    Genocidul împotriva armenilor a avut două etape, cea mai cruntă fiind cea din 1915, când au fost omorâţi în jur de un milion şi jumătate de armeni(numărul victimelor diferă în funcţie surse). 
    Genocidul armean nu a fost recunoscut de Turcia, acesta fiind motivul pentru care scriitoarea dovedeşte curaj publicând cartea şi totodată unul dintre motivele pentru care Turcia nu a fost primită în Uniunea Europeană. O părere avizată asupra acestui subiect, am găsit într-un articol scris de Vladimir Tismăneanu, pe care îl puteţi citi aici.
    La fel ca în Onoare, subiectul este o problemă dificilă a societăţii turce. Dar Elif Shafak are o măiestrie extraordinară în a scrie poveşti iar textul ei curge la fel de uşor ca oricare din poveştile de căpătâî ale copilăriei noastre. Pe cât de gravă şi serioasă este tema cărţii, pe atât de cursivă şi lină este citirea acesteia. Rar mi-a fost dat să găsesc cărţi ce izbutesc să mă captiveze de la primele rânduri:
    „A fost  odată ca niciodată
    Pe când creaturile Domnului
    Erau nenumărate precum boabele de grâu,
    Iar a vorbi prea mult era un păcat…
    Începutul unei poveşti turceşti…
                      şi al uneia armeneşti
    CAPITOLUL UNU
    Scorţişoară
    Să nu blestemi lucrurile care cad din cer. Nici măcar ploaia. Orice ar cădea, aricât de tare ar turna, oricât de îngheţată ar fi lapoviţa, nu trebuie să rosteşti niciodată vreo blasfemie împotriva celor pe care cerul ni le-ar putea hărăzi. Toată lumea ştie lucrul ăsta. Până şi Zeliha.
    Şi totuşi, iat-o în prima vineri in iulie, mergând pe trotuarul ce se strecura pe lângă traficul blocat fără speranţă; grăbindu-se spre o întâlnire la care întârziase deja, înjurând ca un birjar, afurisind pietrele sparte din pavaj, tocurile ei înalte, bărbatul care o urmărea, şoferii care claxonau frenetic, deşi faptul că larma nu avea nici un efect asupra deblocării traficului era deja o realitate urbană, întreaga dinastie otomană care cucerise odinioară oraşul Constantinopole şi apoi persistase în greşeala sa şi, o, da, ploaia…blestemata asta de ploaie de vară”. 
    Aşa începe acest roman fascinant şi s-ar crede că întâlnirea la care se duce Zeliha, ce devine ulterior „mătuşa Zeliha”, este una amoroasă. Dar nu este aşa, ci este locul în care ajung uneori femeile, DUPĂ o întâlnire amoroasă.
    În ciuda temei grave a cărţii, aceasta nu este nicidecum un tratat de istorie dificil, ci un roman care se citeşte cu sufletul la gură, cu o intrigă la fel de bine construită ca într-un roman poliţist. În stilul ei caracteristic, ne plimbă prin lume, de data aceasta  împletind destinele a două familii: una armeană-Tchakhmakhchian şi una turcă-Kazanci, pe parcursul a patru generaţii.

    Mare parte a acţiunii se desfăşoară în Istanbul, într-un konac în care locuiesc patru surori, alături de mama, de petite-ma, de bastarda Asya şi de Sultan al V-lea. După cum observaţi nu există niciun bărbat în acea casă cu patru generaţii de femei, căci în familia Kazanci era obiceiul ca bărbaţii să moară în jurul vârstei de  de 40 de ani. Singurul bărbat în viaţă-Mustafa, plecase în America cu speranţa că va devia astfel cursul destinului. Acolo se căsătoreşte cu Rose, ce îl alege din dorinţa de a se răzbuna pe familia armeană a fostului ei soţ, cunoscând resentimentele acestora faţă de turci.

    Fiica lui Rose-Armanoush Tchakhmakhchian decide să meargă la Istanbul, pentru a găsi casa în care trăise puternica ei bunică şi a înţelege mai bine problemele trecutului, atât de prezente în memoria familiei ei şi a întregii comunităţi armene. Nu povestesc mai mult, vă las pe voi să descoperiţi legăturile dintre cele două familii, personajele ciudate dar simpatice, modul în care cele două comunităţi se raportează la tragismul istoriei şi soluţia prezentată de Elif Shafak.
     Am mai scris despre frumoasa Elif Shafak şi cred că a fost evident cât de mult mi-a plăcut scriitura ei. Mi-am dorit să mai citesc şi altceva, şi dorinţa persistă în continuare. Se întâmplă uneori, să nu mai fii la fel de entuziasmat când citeşti o a doua carte a unui autor. Ţi se poate părea că nu mai are acelaşi farmec, că romanele seamănă şi nu mai regăseşti fascinaţia primului contact. Nu este cazul ei, căci îmi doresc la fel de mult să citesc în continuare cât mai mult din ce a scris. Următoarea pe listă ar fi „Lapte negru”, singurul roman autobiografic- în care relatează propria depresie postnatală. Am aflat că i-a fost greu să mai scrie, după ce a avut primul copil. Până atunci, îşi dedicase viaţa literaturii. Spunea că atunci când scria un roman, nu mai ştia de nimic în jurul ei, timp de câteva luni. Apariţia copilului nu-i mai permitea luxul unei astfel de abordări şi sunt foarte curioasă să aflu cum a reuşit să îmbine până la urmă, cele două aspecte atât de importante ale vieţii: meseria căreia îi dedicase totul şi condiţia de mamă. Să nu uităm că provine dintr-o societate în care rolul mamei este ceva aproape sacru, în care femeile îşi dedică integral viaţa copiilor şi nu scrisului. Provine dintr-o societate pe care o iubeşte, în ciuda vieţii internaţionale pe care o duce. Într-un alt interviu, spunea că viaţa ei este ca un compas. Un picior este adânc înfipt în Istanbul, iar celălalt descrie un cerc prin lume. Aşa îmi par şi cele două romane pe care am avut bucuria să le citesc. Indiferent cât ne plimbă prin lume, problemele abordate sunt ale societăţii turce, probleme despre care va continua să scrie, indiferent unde se va găsi.

    Probabil, cu speranţa că se vor rezolva.

    Mihaela Dămăceanu

  • Meniul economic de iarnă II

    Începeam săptămâna trecută un experiment cu un meniu economic de iarna şi vă spuneam că voi povesti cum a mers. Din păcate, nu a ajuns ceea ce am cumpărat şi a mai fost nevoie să fac câteva completări, în valoare de aproape 20 lei. Cu această sumă am mai luat cartofi, o cutie mică de smântână, un iaurt şi puţină brânză de vacă pentru plăcinta programată. Nu au ajuns nici fructele, şi mă mir că Mihai nu s-a dus să mai cumpere. În schimb, pentru că s-a consumat mai mult din brânza pe care o luasem pentru plăcintă, au rămas cerealele pentru noi şi una din pungile pentru Mihnea. De aceea a fost nevoie să mai completez cu brânză de vacă, iar cerealele vor fi consumate în această săptămână. Voi mai face şi sâmbăta viitoare sărmăluţe în foi de viţă, că au spus că mai doresc.

     
     În concluzie, meniul ieftin de săptămâna trecută a costat 190 lei, în loc de 170 cât plănuisem.

    Pentru a vedea dacă reuşim să îl micşorăm în săptămâna în curs, am fost iarăşi la Billa şi Kaufland cu intenţia de a cumpăra cât mai multe produse la ofertă. De data aceasta am fost vineri, după serviciu, scutind timpul pierdut pe drum, dacă aş fi mers special sâmbătă. Verificasem pliantele cu reduceri înainte, pe Internet, dar rapid-în 10 minute.

    Billa
    – carne tocată amestec 0,994 kg x 13,99 lei/kg -13,90 lei (reducere 15%)
    – pui grill 1,550 kg x 9,79 lei/kg  – 15,17 lei (preţ redus de la 11,99 lei/kg)
    – spată porc 0,665 kg x 17,49lei/kg – 11,63 lei
    – pachet de 3 cutii pate de ficat – 5,49 lei ( preţ redus de la 6,29 lei)
    – orez Clever 1 kg – 3,15 lei
    – macaroane Pambac – 2,99 lei
    TOTAL 52,33 lei

    Kaufland

    – smântăna 1 cutie de 900 g – 5,19 lei
    – telemea oaie vrac 0,333 kg x 27,90 lei/kg -9,29 lei
    – telemea vacă 1 pachet de 700 g – 16,90 (ofertă neinclusă în pliant)
    – brânză de vaci vrac 0,218 kg x 16,90 lei/kg – 3,68 lei
    TOTAL 35,06 lei
    Iarăşi nu am luat fructe, cartofi şi alte produse ca să nu le car. Sunt înainte de salariu şi am terminat resursele. Astăzi realimentăm şi mergem direct la piaţă, căci vremea nu mai este atât de rea şi se face o economie faţă de Mega Image. Sper. Încerc să obţin o sumă totală a săptămânii de 180 lei, căci s-a dovedit că bugetul de 170 de lei, este cam nerealist. Poate totuşi, s-ar putea atinge dacă nu s-ar găti ciorbă de burtă, dar vom vedea.
    Pentru a mă încadra în 180 kei, ar trebui ca totalul cumpărăturilor de la piaţă să fie 92,61 lei. Voi pune în portmoneu doar suma de 90 lei, pentru a nu depăşi baremul.
    Cu cei 90 de lei, ar trebui să cumpăr următoarele:
    – ficat de vită
    – măsline
    – varză
    – cartofi
    – morcovi
    – ţelină
    – păstârnac
    – borş
    – arpacaş
    – pâine
    – ouă
    – lapte
    – iaurt
    – foi de plăcintă
    – mere
    – portocale
    Voi stabili cantităţile pe loc, dar în principiu vreau cam 3 kg varză, 3 kg cartofi şi mai puţine din celelalte. De asemenea, trebuie să iau o cantitate mai mare de fructe-faţa de săptămâna trecuta, şi probabil voi lua 3 kg de portocale şi 5 kg de mere.
    În aceste condiţii TOTALUL GENERAL ar trebui să fie 180 lei şi vă comunic săptămâna viitoare dacă am reuşit.

    Meniul:

    Pentru prânz şi seară:
    – Luni – ciorbă de pui cu legume, pilaf cu pui
    – Marţi – ciorbă de pui cu legume, mâncare de varză cu carne de porc
    – Miercuri – plăcintă cu varză, salată de cartofi cu măsline
    – Joi – macaroane cu brânză şi smântână, ficat la tigaie cu cartofi natur
    – Vineri – pilaf sârbesc, salată de crudităţi
    – Sâmbătă – sărmăluţe în foi de viţă, plăcintă cu mere.
    Dimineaţa:
    – Luni – tartine cu pate de ficat, brânză, lapte
    – Marţi – iaurt cu cereale
    – Miercuri – arpacaş cu fructe, stafide şi nuci(mai am acasă)
    – Joi – pâine, brânză, ceai
    – Vineri – cereale înmuiate în ceai, tartine cu gem de caise
    – Sâmbătă – omletă.
    Duminica va fi ca întotdeauna, a inspiraţiei de moment, iar ca desert vom avea fructe.
    O săptămână frumoasă, fructuoasă şi organizată !!!
    Mihaela Dămăceanu

  • Reflexii în oglindă

    Pentru rubrica „Reflexii în oglindă” pe care o găsiţi la Sorin.

    Mihaela Dămăceanu

  • Cum am găsit timp de citit

    sursa

     V-am spus vreodată că îmi place să merg cu maşina? Atât de mult, încât pe vremea în care visam cu jind la statutul, celebritatea şi prestanţa atât de invidiatei poziţii de student, îmi propusesem ca prima treabă serioasă pe care o va avea respectiva, când va ajunge şi ea pe podiumul studenţimii, să fie…plimbatul cu troleibuzul? Să nu râdeţi, că mai urmează! Şi nu doar cu trolebuzul, ci şi cu tramvaiul şi la fel cu autobuzul.
    Adică, îmi propusesem eu, ca atunci când voi ajunge în colosala capitală, să merg cu câteva maşini, trolee, tramvaie, de la un capăt la altul al oraşului, pe tot traseul, să nu scap nimic. Şi aveam şi o motivaţie serioasă, alta decât plimbarea cu maşinile: trebuia să cunosc oraşul, ca nu cumva să mă rătăcesc în el.
    Şi care-o fi legătura cu cititul? vă întrebaţi acum cu exasperare…
    Păi, este, că de dragul plimbatului cu maşina, nu citeam eu. Adică, nu mai citeam eu.
    Că-mi plăcea atât de mult, şi îmi place în continuare, din motiv ce nu sufăr deloc că nu mai avem autoturism propriu şi personal, şi circul bine merci cu R.A.T.B.-ul, dacă s-o mai numi aşa. R.A.T.B. ne-R.A.T.B., pe mine el mă plimbă şi mă leagănă încetişor şi mă lasă în pace cu gândurile mele, liniştită eu cu ele. Mă mai supără pe mine uneori, câte un parfum sau opusul lui, câte o aglomeraţie, dar nu-i nimic, unde mai am eu linişte să cuget, în altă parte decât în autobuz? Niciunde, sau ar mai fi undeva, dar prefer să nu amintesc pe blog de locul acela.
    Asta cu liniştea a fost până într-o zi când m-a copleşit ruşinea faptului că nu mai citeam o carte. Cititul cărţilor fiind şi el o pasiune şi o bucurie. Adică, cam demult fusese aşa, că mai nou cititul era doar pe Internet, unde ce-i drept că citeam şi ceva lucruri serioase, importante şi utile. DAR…NU ERAU CĂRŢI.
    sursa

    Iar cartea-i cartea, orice-ar fi şi oricum ne-am învârti şi amăgi.
    Astfel încât, într-o zi mă gândii să tai răul din rădăcină :)) şi să şterg cu buretele amorţeala melancolico-filozofico-bloggeristică în care mă scufundam în călătoriile prin oraşul întâi iubit, apoi renegat şi apoi regăsit şi să las cartierele, blocurile, casele, florile şi oamenii în pace şi să fac un lucru util. Plus gândurile din amorţeala pe care mi-o cream. Să le las în pace. Să stea acolo la locul lor. Las că le ordonez eu altă dată, şi mai bine citesc, mi-am spus singurică, într-o zi.
    Mi-ar fi plăcut să vă dezvălui un secret mare, ceva spectaculos, ceva memaiauzit şi nemaipomenit, dar…n-am.
    Am aplicat un lucru simplu, la îndemâna tuturor celor ce nu merg cu maşina la serviciu.
    Am câştigat o ora şi jumătate-minimum, de citit. CĂRŢI. De la bibliotecă.
    Rezultatul?
    Sunt la jumătatea celei de-a treia cărţi a anului 2014, prilej cu care îmi mai spăl ruşinea pe care am simţit-o când am scris pe blog în văzul lumii, cât de multe cărţi am citit eu anul trecut.
    Şi mai presus de orice număr, am reuşit să regăsesc o bucurie, o bucurie mare pe care o pierdusem fără să ştiu cum şi fără să vreau.
    Şi o bogăţie mai presus de orice bogăţie, care ne stă mereu la îndemână, dar de care uităm… copleşiţi fiind de atâtea, printre care şi lipsa bogăţiei. 
    Mihaela Dămăceanu

  • Iarna în Parcul Plumbuita

    Această postare participă la provocarea lansată de Carmen pe blogul ei. Puteţi participa şi voi.

    Mihaela Dămăceanu

  • La cumpărături: comparaţie Billa-Kaufland

    sursa

    După cum v-am povestit ieri la meniul economic de iarnă, în week-endul trecut am fost la cumpărături la Billa şi la Kaufland într-un singur drum.

    Ideea incursiunii se baza pe intenţia de a face cumpărături cât mai avantajoase, profitând de ofertele cele mai mari- pe cât posibil, şi de a mai studia puţin supermarketul Kaufland, la care nu ajung prea des. În mod obişnuit, cumpărăturile noastre au loc la Mega Image pentru că este la colţul blocului nostru, la Billa, care este în drumul meu spre serviciu chiar unde schimb maşina şi la piaţă mai toată vara, primăvara şi toamna.
    La Kaufland ajung rar şi uneori îmi spun că nu fac bine. Impresia mea, şi cred că şi a altora este că aici sunt preţuri mai bune ca la Billa. Am mai făcut eu o dată o comparaţie între ele şi nu mi s-a confirmat impresia, dar zic: hai să mai încerc şi să mai văd. Dar cel mai mult, vroiam să profit încrucişat de ofertele a două supermarketuri, ca să obţin un meniu mai economic.
    Obsevaţiile, deci:
    Billa
    – fiind magazinul meu cel mai folosit, fireşte că îl cunosc cel mai bine, ceea ce contează mult la timpul petrecut acolo şi la preţul cumpărăturilor, de asemenea;
    – carnea are un preţ bun la ei, mai bun decât în alte părţi aş zice eu, şi niciodată nu am avut vreo surpriză neplăcută la ea. Au mai mereu pui la ofertă, în jur de 9-10 lei/kg dar alternează şi oferte la piept, pulpe, aripi, etc. Carnea de porc este cam la 16 lei/kg- pulpa şi 18-19 lei ceafa. Carnea de vită îmi pare cam scumpă, la 22-23 lei/kg, dar cam aşa este peste tot;
    – brânza şi caşcavalul sunt cam scumpe, dar tot nu sunt ca la Mega Image, unde este cea mai scumpă brânză din oraş, cred eu. Au însă foarte des, un produs din această categorie la ofertă, dar numai unul să nu cumva să ne dea prea mult nas :)). La iaurturi, smântână, creme de brânză şi celelalte produse de gen, ambalate, au ceva mai multe oferte şi profit de ele cât pot;
    – la peşte au preţuri bune: macroul de care vă spuneam ieri a fost 14 lei/kg-file şi am văzut file de pangasius la 9,99 lei/kg. La peştii scumpi nu ştiu, că nu mă uit;
    – la legume şi fructe au întotdeauna oferte bune, dar le iau doar pe cele mai convenabile ca să nu car cantităţi mari pe care le pot lua de la Mega la preţuri asemănătoare;
    – de asemenea, au mereu ceva în ofertă la categoria ulei-făină-mălai-zahăr-paste;
    – reducerea de 41 % aplicată la mango, a fost atât de mare pentru că nu s-ar fi vândut altfel-erau verzi şi acasă am constatat că fuseseră îngheţate, probabil pe drum. Una peste alta, a fost cel mai prost mango pe care l-am cumpărat vreodată;
    – magazinul este unul dintre cele mai puţin aglomerate din Bucureşti-vorbesc de cel de pe Barbu Văcărescu, dar cred că nu este singurul aşa, şi servirea rezonabilă spre bună. La Carrefour de exemplu, nu ai nici pe cine întreba nimic şi dacă găseşti totuşi, tot nu afli ce îţi trebuie.
    Kaufland
    – este cel mai aglomerat supermarket din Bucureşti şi de aici trag eu concluzia că lumea îl consideră foarte convenabil;
    – este înghesuit, îngrămădit şi prea mare pentru gustul meu;
    – carnea îmi pare puţin mai scumpă ca la Billa şi o dată am aruncat-o;
    – procentual, ofertele la carne sunt mai mici decât la Billa şi se termină mai repede- nu am găsit nici carnea de vită, nici pulpele de pui după care mersesem în mod special; dar au reduceri mai mici, cam de 10% la mai multe sortimente;
    – la raionul de fructe şi legume este maximum de aglomeraţie şi înghesuială, astfel că niciodată nu iau mai nimic. Reducerile îmi par mai mici ca la Billa;
    – brânzeturile şi măslinele sunt la preţuri mai bune decât la Billa;
    – peştele este mai scump, aproape dublu la cele două feluri menţionate mai sus;
    – au un foarte bogat sortiment de legume congelate şi preţurile sunt bune;
    – ouăle, smântâna, laptele şi iaurturile sunt cam la acelaşi preţ ca la Billa;
    – am auzit că produsele proprii K clasic şi Vitae d-Oro sunt bune iar preţurile sunt foarte o.k. Doar că nu sunt şi la lactate sau carne, ca la ceilalţi doi protagonişti ai acestei comparaţii;
    – meniurile acelea de 5 lei, cu mici, cârnaţi Thuringer şi ceafă au un preţ bun şi sunt gustoase.
    Toate categoriile de produse înşirate mai sus, sunt mai ieftine atât la Billa cât şi la Kaufland, decât la Mega Image, ca să o introduc şi pe ea în ecuaţie, că o ştiu şi o vizitez des.
    Dacă mă refer strict la excursia mea de sâmbătă, vă spun că am o mică dezamăgire: am consumat mai mult timp decât credeam şi nu a fost prea eficient. Studiind de acasă ofertele, am făcut tot posibilul să le găsesc, sfârşind prin a mă învârti mult şi cam inutil prin magazine. Unele nu mai erau, dar mi s-a explicat că a fost mai multă lume la cumpărături decât de obicei. Poate din cauza zăpezii lumea nu prea ieşise şi acum au fost nevoiţi, cu atât mai mult cu cât se mai anunţă zăpadă.
    Am plecat sâmbătă şi am pierdut timp pe drum, dus-întors, în condiţiile în care în oricare zi a săptămânii, făceam oricum drumul acesta de la serviciu spre casă. Adică, am pierdut o oră degeaba.
    Concluziile acestei incursiuni sunt:
    – Nu voi mai merge sâmbăta, ci vinerea când mă întorc acasă;
    – Nu voi mai studia ofertele dinainte, căci în cinci minute de răsfoit pliantul în magazin, obţin aceeaşi „ştiinţă”;
    – Voi merge cel mai mult tot la Billa şi doar uneori la Kaufland pentru brânzeturi, legume congelate şi mărcile lor proprii, dacă voi fi mulţumită de ele. Dar nu o voi face într-un singur drum, că este nemeritat de obositor.
    – Se pare că unul din cele mai importante criterii în efectuarea „inteligentă” a cumpărăturilor este tot să cunoşti foarte bine magazinul. A jongla cu mai mult de două săptămânal, este greu şi implică prea mult timp, ceea ce devine neeconomic.
    În speranţa că v-au fost utile informaţiile mele, v-aş ruga să-mi mai spuneţi şi voi ponturi despre cele trei magazine sau chiar despre altele, dacă aţi observat câte ceva util.

    Mihaela Dămăceanu  

  • Meniu economic de iarnă
    M-am uitat puţin pe meniurile săptămânale de 55 lei pe care le-am făcut astă-vară, în ideea de a mai încerca experimentul acesta, că iarna toţi avem cheltuieli mari cu întreţinerea şi nu strică să mai reducem ceva pe unde se mai poate.
    Dar „iarna nu-i ca vara” şi preţurile legumelor şi fructelor nu mai sunt 1-2 lei/kg. Cine a fost hărnicuţ şi a pus de toate la congelator şi în cămară o duce ceva mai bine pe iarnă. Am pus şi noi una alta, dar în week-endul ce a trecut am constatat că proviziile nu au fost făcute prea bine, întrucât ultimele pungi din congelator s-au dus.
    Am făcut duminică salată de vinete şi un ştrudel cu vişine, terminând aceste produse. Nu prea mai am decât amestec pentru ciorbă iar în cămară mai sunt câteva borcane de gemuri şi pastă de roşii. În vara ce urmează, voi ţine cont să măresc cantităţile, astfel încât să ajungă măcar o lună în plus.
    Dintre posibilităţile de a micşora cheltuielile alimentare iarna, săptămâna aceasta aplic:
    – urmărirea foarte atentă a produselor aflate în ofertă;
    – consumul unor alimente mai ieftine, gen varză, cartofi, orez.
    Voi balansa totuşi preţul acestei săptămâni (adică nu va fi maximum de economic), gătind şi o ciorbă de burtă la care am solicitări puternice. Mă întreba Flori săptămâna trecută dacă nu gătesc niciodată ciorbă şi îi răspund azi, că da. Chiar se întâmplă destul de des, doar că băieţii îmi spuseseră săptămânile trecute să mai fac o pauză… şi i-am ascultat.
    În mod uzual, cheltuim cam 220-240 lei săptămânal pe alimente, fiind o familie de trei persoane. O să vedem ce reuşesc în săptămâna aceasta, având în vedere că nu este vara şi că fac şi ciorbă de burtă, care nu este tocmai ieftină. Sper să scad ceva din cei 220-240 lei, dar sigur nu voi ieşi la 165 de lei, ca vara.
    Am fost conştiincioasă şi am studiat dinainte ofertele de la Billa şi Kaufland, căci nu mai ajung în piaţă pe frigul ăsta, încercând să caut produsele reduse cu maximum posibil .
    La Billa, cele mai interesante preţuri reduse sunt la:
    – mango la 1,99 lei/bucată cu o reducere de 42%;
    – ananas la 5,49 lei/bucată, redus cu 31%;
    – carne tocată de porc, la 12, 99 lei/kg- reducere de 13%;
    – aripi de pui ţărăneşti, la 7,49 lei/kg- reducere 19%;
    – file de macrou, la preţul de 13,98 lei/kg- reducere de 30%;
    – spanac tocat Gradena, la 4,99 lei/kg- reducere de 35%;
    – smântână la 3,99 lei/cutie, la achiziţionarea a două cutii;
    – cottage cheese, la 3,29 lei cutia de 175 g- reducere de 30%.
    La Kaufland:
    – ciuperci Champignon la 6,99 lei/kg- reducere de 26 %;
    – pere Abate la 4,99 lei/kg- reducere de 37%;
    – pulpe de pui cu spate la 7,49 lei/kg- reduse cu 25%;
    – carne tocată de vită, la 12,99 lei-750 g- reducere 13%.
    Am luat o parte din ele, căci nu le-am găsit pe toate.
    Billa
    – spanac 1kg x 4,99 lei/kg
    – macrou 6,99 lei-500 g
    – carne tocată amestec 14,36 lei-1,05 kg
    – usturoi 0,134 kg x 9,99 lei/kg
    – mango 3 buc. x 1,99 lei
    – condimente 3,16 lei- 4 punguţe
    – cottage cheese 175 g- 3 cutii x 3,29 lei
    TOTAL 46,68 lei
    – smântăna 1 cutie de 900 g – 5,79 lei
    – burtă vită fiartă 1kg – 16,99 lei
    – telemea oaie 0,437 kg x 24,90 lei/kg -10,88 lei
    – telemea vacă 0,555 kg x 17,90(ofertă neinclusă în pliant) – 9,93 lei
    – mazare congelată la pungă de 450 g – 2,89 lei
    – ciuperci congelate la pungă de 450 g – 3,99 lei
    – fasole verde la punga de 1 kg – 4,99 lei(din ofertă cu reducere de 25 %)
    – ficat de pui la pungă de 500 g  la 2,39 lei
    – porumb la conservă de 340 g – 2,39 lei
    – fulgi de cereale cu ciocolată la 2,49 lei fiecare(ofertă cu reducere de 12 % la achiziţionarea a două pungi)
    – fulgi de orz-pungă de 500 g- 5,39 lei
    – pâine toast-450 g- 3,05 lei
    – pachet cu 5 chifle – 1,70 lei.
    TOTAL 76,56 lei
    Nu am luat fructe, cartofi şi alte produse ce sunt cu un preţ asemănător cu cel de la Mega Image, pentru că acesta este chiar la scara blocului meu şi nu are rost să le car de la Billa/Kafland. Aşadar Mihai a fost duminică dimineaţa cu listuţa la Mega Image, de unde a luat:
    – cartofi 3,305 kg x 2,79 lei/kg – 9,22 lei
    – morcovi 1,055 x 2,49 lei/kg – 2,63 lei
    – ţelină 0,575 kg x 3,49 lei/kg – 2,01 lei
    – mere 1,350 kg x 3,29 lei/kg – 4,44 lei
    – portocale 2,325 kg x 3,49 lei/kg – 8,11 lei
    – pâine 3 x 0,99 lei – 2,97 lei
    – ouă 10 x 0,55 lei/buc – 5,5 lei
    – iaurt 2 x 2,34 lei – 4,68 lei

    – foi de plăcintă – 2 pachete Bella x 3,34 lei – 6,68 lei

    TOTAL: 46,24 lei

    Nu am găsit încă tarhon şi am uitat de pufuleţi, iar gemul, mălaiul şi ceapa le aveam în casă.
    TOTAL GENERAL: 169,48 lei Eu zic că m-am autodepăşit :)) întrucât nici eu nu mă aşteptam la o sumă atât de apropiată de cea din vară (165 lei) şi am şi obţinut un meniu bun. Iu-hu-hu!

    Vi-l arăt imediat:
    Pentru prânz şi seară:
    – Luni – ciorbă de burtă, ficăţei de pui cu cartofi natur
    – Marţi – ciorbă de burtă, chifteluţe amestec porc-vită cu salată de crudităţi
    – Miercuri – ciorbă de cartofi cu tarhon, mâncărică de fasole verde
    – Joi – mămăliguţă cu brânză şi smântână, macrou prăjit cu mămăligă
    – Vineri – ciorbă de cartofi cu tarhon, salată a la russe cu maioneza din pufuleti, plăcintă cu spanac, ciuperci şi porumb
    – Sâmbătă – sărmăluţe în foi de viţă, plăcintă cu brânză.
    Dimineaţa:
    – Luni – pâine, unt, telemea, lapte
    – Marţi – cottage cheese
    – Miercuri – cereale şi fructe
    – Joi – iaurt
    – Vineri – cereale înmuiate în ceai, tartine cu gem de caise
    – Sâmbătă – omletă.
    Duminica va fi ca întotdeauna, a inspiraţiei de moment, iar ca desert vom avea fructe.
    Cum vi se pare? Merge pentru suma de 170 de lei? Eu promit să vă povestesc lunea viitoare, dacă m-am împotmolit pe undeva.
    O săptămână frumoasă, fructuoasă, organizată şi cu poftă la masă!!!
    Mihaela Dămăceanu

     

  • Azi, mă enervează

    Direct vă spun. Nu mai fac nicio introducere şi vă spun direct:
    – drumul până la serviciu prin frigul de afară şi gândul la fleşcăiala ce va urma;
    –  inspectoratele şcolare ce opresc cursurile la prima ninsoare. Mă întreb cum ar fi dacă iarna ar ţine pe bune, trei luni. Atunci copiii nu ar mai merge deloc la şcoală şi vacanţa de vară s-ar transforma în vacanţa de iarnă? 
    – colega noastră cea nouă, ce fredonează cu o voce atât de tare, astfel încât să se poată auzi trilurile muzicii populare în toată hala lungă şi îngustă în care lucrează 25 de oameni. Dacă nu îi deranjează cu muzica, are grijă să-şi expună la fel de tare, toate părerile pe care le posedă: asupra vieţii, ţării, politicii, modului de lucru din proaspăta pentru ea, instituţie şi chiar deficienţele constatate la grupurile sanitare;
    – faptul că toată săptămâna, aproape n-am avut niciun spor în nimic;
    – Cătă, care s-ar putea să meargă la MUNTE;
    – Lili, care SIGUR merge la MUNTE. 
    Şi cum m-am calmat:
    sursa
     – am privit pe fereastră şi am văzut cum ninge cu soare. Din spatele ferestrei, este chiar reconfortant şi calmant să urmăreşti cugerea lină a fulgilor de zăpadă. Dacă mai apare şi soarele… şi fulgii devin diamante sclipitoare, este chiar superb să le urmăreşti plutirea. În plus, zăpada este bună şi chiar o aşteptam în această iarrnă, ce fusese nefirească. Mihnea se bucură de ea, mie îmi pare că oraşul arată mult mai frumos când este acoperit de straturi groase de nămeţi pufoşi iar pentru fleşcăială există cizme de cauciuc, pe care aş putea să le cumpăr dacă aş mai inventa vreo modalitate de a face economii sau aş înlătura ceva ce nu este absolut necesar, de pe lista lungă a cumpărăturilor. Singura dificultate ar fi să găsesc acel ceva nenecesar;
    – ceaiul cald, cu multă lămâie şi miere, ce m-a aşteptat cuminte pe birou;
    – superba orhidee înflorită, pe care am admirat-o pe fundalul fulgilor scilipitori;
    – copiii s-au bucurat de vacanţa ad-hoc şi ce treabă am eu cu lucrurile în care nu am puterea să intervin;
    – lucrările cele mai importante au fost totuşi făcute şi celelalte vor fi terminate astăzi. Sper!!! Meniul săptămânal a fost aproape respectat iar orele de engleză cu Mihnea au fost şi ele bifate. Pentru restul, e şi mâine o zi…
    – Lili şi Cătă îmi sunt cele mai dragi colege din hală şi au pufnit în hohote de râs când au aflat că sunt menţionate pe blog, alături de inspectoratele şcolare. „Suntem persoane importante!” au concluzionat pline de veselie. PĂI CHIAR SUNTEŢI! Şi imediata voastră vecinătate şi prietenie, este mai valoroasă şi mai importantă decât mofturile şi figurile unora, care ce-i drept că sunt puţini. Nu mai spun că între timp a încetat fredonatul şi eu am putut să-i ascult pe Simon şi Garfunkel, cântând încet-încetişor, la radioul nostru;
    – între timp, Cătă a trecut de la posibilitatea plecării la munte, la certitudine. Aşadar, le urez cu drag vacanţă plăcută şi îmi construiesc şi întăresc răbdarea, încă vreo doi ani, până ce ne revenim şi putem să plecăm IARNA LA MUNTE.
    Happy week-end, dragele mele, că eu v-am scris, mi-am revenit, şi mă reapuc de lucru că s-a făcut linişte în sală!
    Vă mulţumesc că sunteţi şi că veniţi şi pe-aici!
    Mihaela Dămăceanu