Direct vă spun. Nu mai fac nicio introducere şi vă spun direct:
– drumul până la serviciu prin frigul de afară şi gândul la fleşcăiala ce va urma;
– inspectoratele şcolare ce opresc cursurile la prima ninsoare. Mă întreb cum ar fi dacă iarna ar ţine pe bune, trei luni. Atunci copiii nu ar mai merge deloc la şcoală şi vacanţa de vară s-ar transforma în vacanţa de iarnă?
– colega noastră cea nouă, ce fredonează cu o voce atât de tare, astfel încât să se poată auzi trilurile muzicii populare în toată hala lungă şi îngustă în care lucrează 25 de oameni. Dacă nu îi deranjează cu muzica, are grijă să-şi expună la fel de tare, toate părerile pe care le posedă: asupra vieţii, ţării, politicii, modului de lucru din proaspăta pentru ea, instituţie şi chiar deficienţele constatate la grupurile sanitare;
– faptul că toată săptămâna, aproape n-am avut niciun spor în nimic;
– Cătă, care s-ar putea să meargă la MUNTE;
– Lili, care SIGUR merge la MUNTE.
Şi cum m-am calmat:
 |
| sursa |
– am privit pe fereastră şi am văzut cum ninge cu soare. Din spatele ferestrei, este chiar reconfortant şi calmant să urmăreşti cugerea lină a fulgilor de zăpadă. Dacă mai apare şi soarele… şi fulgii devin diamante sclipitoare, este chiar superb să le urmăreşti plutirea. În plus, zăpada este bună şi chiar o aşteptam în această iarrnă, ce fusese nefirească. Mihnea se bucură de ea, mie îmi pare că oraşul arată mult mai frumos când este acoperit de straturi groase de nămeţi pufoşi iar pentru fleşcăială există cizme de cauciuc, pe care aş putea să le cumpăr dacă aş mai inventa vreo modalitate de a face economii sau aş înlătura ceva ce nu este absolut necesar, de pe lista lungă a cumpărăturilor. Singura dificultate ar fi să găsesc acel ceva nenecesar;
– ceaiul cald, cu multă lămâie şi miere, ce m-a aşteptat cuminte pe birou;
– superba orhidee înflorită, pe care am admirat-o pe fundalul fulgilor scilipitori;
– copiii s-au bucurat de vacanţa ad-hoc şi ce treabă am eu cu lucrurile în care nu am puterea să intervin;
– lucrările cele mai importante au fost totuşi făcute şi celelalte vor fi terminate astăzi. Sper!!! Meniul săptămânal a fost aproape respectat iar orele de engleză cu Mihnea au fost şi ele bifate. Pentru restul, e şi mâine o zi…
– Lili şi Cătă îmi sunt cele mai dragi colege din hală şi au pufnit în hohote de râs când au aflat că sunt menţionate pe blog, alături de inspectoratele şcolare. „Suntem persoane importante!” au concluzionat pline de veselie. PĂI CHIAR SUNTEŢI! Şi imediata voastră vecinătate şi prietenie, este mai valoroasă şi mai importantă decât mofturile şi figurile unora, care ce-i drept că sunt puţini. Nu mai spun că între timp a încetat fredonatul şi eu am putut să-i ascult pe Simon şi Garfunkel, cântând încet-încetişor, la radioul nostru;
– între timp, Cătă a trecut de la posibilitatea plecării la munte, la certitudine. Aşadar, le urez cu drag vacanţă plăcută şi îmi construiesc şi întăresc răbdarea, încă vreo doi ani, până ce ne revenim şi putem să plecăm IARNA LA MUNTE.
Happy week-end, dragele mele, că eu v-am scris, mi-am revenit, şi mă reapuc de lucru că s-a făcut linişte în sală!
Vă mulţumesc că sunteţi şi că veniţi şi pe-aici!
Mihaela Dămăceanu
Lasă un răspuns