Blog de familie

Categorie: Uncategorized

  • Ca să-mi amintesc şi de mine!

    Am uitat de mine! Nu de ieri de-alaltăieri, ci de mai mult timp.
    Mereu cu mintea-n şapte locuri, începând cu puiul meu şi terminând cu blogul, nu mai ştiu când e luni, când e vineri, când e începutul şi când e sfârşitul anului.
    Din când în când mi se mai întâmplă să-mi amintesc că odată, demult, primeam complimente despre felul în care arătam, despre un obiect din ţinuta mea sau despre vreun accesoriu mai deosebit. Anul acesta, am reîncercat o perioadă să-mi rup din alte activităţi ceva mai multe minute dimineaţa, pentru a le aloca aspectului meu. A durat cam o lună jumătate, timp în care am primit întrebări de genul: “dar ce-a fost cu tine până acuma”?
    Cu alte cuvinte, “de ce nu mai aveai grijă de tine”?
    Păi chiar aşa. De ce nu mai aveam grijă de mine? O să încep să mă scuz, spunându-vă că am multe pe cap, că am copilul, casa, serviciul, blogul, şi continua dorinţă de învăţătură şi schimbare. Că neînvăţând până acum, cum se fac lucrurile fără stres şi fără să-ţi pui înainte milioane de întrebări, eşti mereu muncit de gânduri şi măcinat de ele.
    Dar oricât de multe v-aş spune, ştiu că m-aş amăgi. Căci o femeie trebuie să rămână femeie, indiferent de problemele  cu care se confruntă. Şi o femeie trebuie să se îngrijească şi să acorde timp aspectului ei. Căci şi haina îl face pe om, ştim bine asta. Şi în afară de cum îl face în ochii celorlalţi şi mai mult contează cum îl face în proprii ochi.
    Iar noi nu ne simtim bine dacă nu suntem mulţumite cu aspectul nostru. 
    Aşadar, acum la sfârşit de an, când începem să ne evaluăm anul ce s-a dus şi să ne gândim la cel ce va urma, îmi propun să-mi revin. Îmi propun să nu mai iau pe mine doar hainele ce vin la rând în dulap, îmi propun să-mi mai deschid caseta de bijuterii şi să-mi reamintesc telefoanele coafezei şi cosmeticienei. Şi ca să vedeţi că mă ţin de treabă, chiar înainte de a începe anul, mă duc să mă uit la ceva frumos, adică la aceste cadouri. Caut ceva pentru sărbători, că poate voi primi un cadou, dacă-i voi spune moşului ce-mi place.
    Mi-ar plăcea ceva altfel, ceva ce ar putea face ca noaptea de Revelion să fie şi mai specială decât este, şi mai deosebită decât celelalte ce au fost până acum. Ceva ce mi-ar da o strălucire aparte.
    Brosa Floare Crystal by Borealy
    M-am uitat la broşa aceasta. Ce ziceţi, ar fi ce-mi doresc?
    Pentru că după un an de muncă, un an de eforturi destul de mari, un an în care nu am ştiut cum să mă împart mai bine între treburi, merit şi eu un cadou. Şi dacă nu mi-l face moşul, mi-l fac singură, singurică. Am zis!  
    Dar înainte de Revelion, trecem prin bucuria Crăciunului. Iar pentru acesta, mi-a trebuit ceva timp să mă hotărăsc ce aş vrea. Am oscilat între un strălucitor set albastru de bijuterii şi un cadou mai practic, mai potrivit vremii de iarnă, cum ar fi o eşarfă dublă colorată şi mănuşi. 
    Dar credeţi că puteam eu pleca de pe o pagină cu cadouri, fără a mă gândi şi la băieţi?
        Cadou Boatman - 32 cm
     Mai ales că am găsit unul, ce ar încânta sufletul lui Mihnea-cel înnebunit după corăbii, şi mai are alături şi ceva ce l-ar bucura pe soţul meu?
    Oare cum aş fi putut să fac aşa ceva? 
    Mihaela Dămăceanu

  • Teama de a greşi

    M-am trezit gândindu-mă la această postare. De câte ori am de făcut ceva nou, îmi amintesc de această postare. Nu că aş fi avansat foarte mult, de când am scris-o, dar ceva-ceva am mai înaintat. Am recitit-o şi mi-a mai dat un pic de elan. M-am gândit să o repostez, că poate va mai da un elan şi altora, ce nu au citit-o la momentul publicării ei, anul trecut. 

    Şi pentru cei ce nu au trecut pe la noi săptămâna aceasta, vă mai rog să aruncaţi un ochi şi pe postarea mea de luni, cea cu ideile pe care le doresc de ajutor.

    O zi minunată, cu gândul la week-end!

    “Dumneavoastră nu greşiţi niciodată mâncarea?” a fost o replică a doamnei învăţătoare Rada, care iarăşi m-a surprins pozitiv. În timpul unei şedinţe cu părinţii, a rostit-o de două ori, ca argument al ideii că greşeala face parte din noi şi ne însoţeşte întreaga viaţă. Cu atât mai mult, este prezentă în copilărie, atunci când totul este un început.
                Doamna învăţătoare a marturisit că dânsa mai greşeşte uneori mâncarea. Şi eu la fel! Şi fiecare femeie la fel! Se mai întâmplă, uneori, să o facem prea sărată, prea nesărată, prea fiartă sau prea nefiartă, să o mai ardem, etc. Şi nu ne ceartă nimeni şi nu este un capăt de ţară, deşi o facem de ani, şi ani, şi ani.
                Dar totuşi, de câte ori nu ne trezim certând copiii, când greşesc?
    Atitudinea faţă de greşeală, mai précis teama faţă de greşeală este indusă în anii copilăriei. Nu ai copilăriei mici, ci în anii şcolii. Cel mai mare rol în inducerea acestei frici aparţine părinţilor şi profesorilor. O facem inconştient, fără să ne dăm seama, din lipsă de răbdare şi din cauza stresului care ne copleşeşte viaţă. Uităm că învăţarea nu este uşoară, uităm că şi noi am greşit, având pretenţia de la copii, de a fi foarte atenţi, de a asculta şi a reţine din prima. Îi certăm când greşesc şi fără să vrem ajungem să le inspirăm teamă, să le formăm frica de greşeală. Aşa s–a întâmplat cu noi şi aşa facem şi noi cu proprii copii.
    Discutam cu o prietenă, care, conştientizând lucrul acesta a ajuns la psiholog. Era foarte nervoasă şi nu mai avea nici un pic de răbdare cu copiii ei. Îi ajuta la teme, dar îi timorase complet. Uneori, îi mai şi atingea. De frică, copiii se blocau total. După o perioadă de terapie, a ajuns să înţeleagă cât rău le făcuse. A învăţat să se calmeze şi a ajuns să poată lucra cu ei, cu răbdare. Rezultatele s–au văzut imediat în notele copiilor. Uneori, mai ridica puţin tonul. Se calma rapid, văzând cum băieţii se blocau.”În acel moment, în mintea lor apărea teama că îi voi bate iarăşi, şi nu mai înţelegeau nimic din ce explicam. Slavă cerului, că le–am înţeles reacţiile şi am putut să–mi schimb atitudinea!”
    Din păcate, nici eu nu sunt un monument de răbdare. Până în luna mai, când am revenit în Bucureşti, Mihnea dorea de foarte multe ori, să facă temele cu mine. Mă enervam destul de des, pentru că începea repede să plângă. Cum nu ştia ceva şi nu înţelegea explicaţiile mele, i se umpleau ochii de lacrimi. Sfărşeam prin a ridica tonul şi până la urmă îl prelua tati. Cred că plângea de ciudă că nu înţelege, dar şi datorită reacţiei mele. Săptămâna viitoare începe şcoala şi voi face tot posibilul să nu se repete aceste momente.
    Uităm, sau nu conştientizăm că toţi greşim. Greşim mereu, mai mult sau mai puţin, atât în lucrurile de rutină, dar mai ales când vrem să facem ceva nou. Greşeala nu este o vină. Greşeala este inerentă. Aşa cum spune proverbul a greşi este omeneşte. Şi nu avem de ce ne teme. Orice drum nou are greşelile lui. Încerci să le eviţi, încerci să te informezi, pentru a face cât mai puţine greşeli, dar tot faci. Greşeala este pe orice drum şi face parte din orice drum. Rolul ei este de a ne învăţa. Nu vei învăţa la fel din greşelile altora, ca din ale tale, oricât de mult te–ai strădui. Acesta este rolul ei. De a ne şcoli. Făcând greşeli, dar făcând ceva, înveţi mai mult, decât nefăcând greşeli dar nefăcând nimic. Teama de a nu face greşeli este cea care ne ţine pe loc. Nu ne urmăm visurile de teama de a nu greşi. De teama de a nu fi judecaţi şi criticaţi. De teama eşecului.
    În ceea ce mă priveşte, un cuvânt rău face cât 10 bune. Pe cele bune le uit sau cred că sunt spuse din politeţe, dar pe cele rele nu le uit şi le consider sincere. Aceasta este, una din greşelile pe care le fac cel mai mult.
    Şi nu vreau să îmi învăţ copilul la fel. Vreau să formez un copil care să aibă  încredere în el şi să îl ajut să evolueze, neinducându–i teama de greşeală.
    Mihaela Dămăceanu
    P.S. Norocul nostru este tati, care prin atitudinea lui faţă de greşeală, contrabalansează influenţa mea. Până acum, Mihnea este un copil cu încredere în el.

  • Peisaj de iarna

  • Precizări şi mulţumiri

    Am recitit postarea de ieri şi parc-ar mai trebui câteva detalii. Încep prin a vă arăta locul de unde m-am inspirat, că exemplul ne lămureşte cel mai bine, de multe ori. Este vorba de Beverly, de la howsweetthesound.typepad.com. Am văzut colecţia ei, intitulată Blog Shop Sale, în urmă cu vreo două săptămâni şi mi-a plăcut ideea. Săptămâna trecută, după cum vă spuneam, m-am hotărât să o aplicăm şi noi. Pun aici linkul către ultima ediţie. Ea a inclus obiecte vintage, de colecţie sau crafturi. 
    Pentru noi, m-am gândit să nu fie nicio restricţie. De aceea, orice se potriveşte în perioada sărbătorilor, şi poate fi vândut pe propriile bloguri, magazine de pe Breslo sau de oriunde le-aţi avea voi, poate fi adăugat la colecţie. Pot fi lucruri pe care deja le aveţi sau pe care le faceţi voi, pentru casă, pentru masă, pentru ţinuta noastră, a copiilor, sau soţului. Ar putea fi prăjituri, preparate pentru masa de sărbători, ceva ce ne-ar folosi preparării mesei, sau vin, sau lichior, sau altceva. Pot fi hăinuţe drăguţe, bijuterii, cosmetice, decoraţiuni pentru casă, obiecte vechi de decor, gen bibelouri vechi, porţelanuri, ornamente pentru brad. Orice. Orice ne poate fi de folos de sărbători, pentru casă, masă, pentru noi şi cadourile noastre, fie că le facem acum sau sunt obiecte pe care le avem şi de care ne putem lipsi. Ideea centrală este de a avea posibilitatea de a câştiga un bănuţ, pentru perioada sărbătorilor, de a cumpăra cele necesare, în măsura în care ne place şi ne convine ceva, tot de aici. Dar nu există această obligaţie. Trebuie să fie ceva de ajutor pentru noi.
    La cealaltă colecţie se pot trece, oricare din produsele de mai sus, doar că de această dată, oferim ceva ce avem sau putem face noi. În spiritul sărbătorilor şi a ideii de a dărui. Atât. Singura condiţie.
    De asemenea, nu există vreo condiţionare între participări, adică nu trebuie să te înscrii şi la colecţia de donaţii, pentru a participa la cea de vânzări. Donează cine poate şi cine doreşte.
    Tot ce am vrut, a fost să găsesc idei prin care să ajut bloggerii şi cititorii. Deci nu sunt condiţii de participare. Tot ce am scris mai sus, sunt idei de a lămuri acţiunea. Voi le adaptaţi cum doriţi.
    Mă gândisem şi la bloggerii din străinătate, că ei nu prea pot participa, transportul fiind de obicei, prea scump. Nu ştiu, poate ne mai vin idei. 
    Ieri, mă întrebase Flori de sprijin material. Eu mă gândisem la obiecte, dar nici în acest sens nu există vreo condiţie. Fiecare donează ce doreşte, ce are, ce-şi permite, dacă-şi permite. La târgul cu vânzare, de asemenea se pooate înscrie cu ce are şi ce vrea.
    Vă mulţumesc tare mult pentru comentariile şi sprijinul de ieri. Mi-au umplut sufletul. Eram hotărâtă să aplic ideile aceasta şi dacă nimeni nu ar fi scris un rând. Dar aşa, cu o susţinere peste ce mă aşteptam, vă daţi seama cum simt?
    Mulţumesc din inimă şi îmbrăţişările mele, cele mai calde!
    Mihaela Dămăceanu
    P.S. Vă rog să scuzaţi orice greşeală din text, până diseară, când pot corecta. De la serviciu nu pot intra pe text şi acum nu am timp să citesc ce-am scris. Pup.

  • Strada păpuşii

    Această fotografie participă la rubrica Reflexii în oglindă pe care o găsiţi la Sorin.

    Mihaela Dămăceanu

  • La mulţi ani!

    La mulţi ani fericiţi, tuturor sărbătoriţilor de azi!
    S-aveţi parte numai de bucurii, să fiţi sănătoşi şi să vi se-ndeplinească toate dorinţele!
    O zi minunată tuturor!
    Mihnea, Mihaela şi Mihai

  • Bună dimineaţa!

    ‘Neaţa şi bine v-am regăsit!
     
    Dacă vă întrebaţi pe unde-am fost şi ce-am făcut, vă voi lămuri un picuţ. Mi-era dor de orăşelul acela unde se agaţă harta-n cui, aveam ceva treabă pe-acolo şi chef de ducă. Şi Mihnea vacanţă! Aşa că, după ce făcusem tot felul de planuri de treburi cu blogul, HALT. Ne trebuia o ieşire, deci plecarăm scurt până la Botoşani. Scurt, da lung, că niciodată nu mi-a părut acest drum de 8 ore, mai obositor ca acum. Şi la dus şi la întors. Se vede treaba că eram deja obosită din plecare. Dar tot a meritat. Nu-i drum la mine să nu merite! Doar să nu conduc, că nu-mi place de loc.
     
    Ş-am ajuns sâmbătă dis-dimineaţă, admirând din fuga taxiului locurile pe care le bătusem vreo opt luni. Erau la fel. Cu un farmec de târg molcom, unde se amestecă eleganţa cu snobismul, cu educaţia, credinţa şi cultura. Da, să nu zâmbiţi! V-am mai spus de târguşorul acesta, cum are el teatru, filarmonică, teatru de păpuşi, 2 galerii de artă şi o bibliotecă impresionantă?  Şi ce oameni a dat? Eminescu, Iorga, Enescu, Ştefan Luchian, .. Şi cum există şi acum un nucleu impresionant de suflete mari, oameni care luptă să întreţină arta şi cultura? Mereu sunt evenimente, mereu sunt expoziţii sau vernisaje, lansări de carte şi bineînţeles spectacole.
     
    Trecând puţin oraşul în revistă, ajungem şi la curtea şi casa noastră, unde strălucea iarba şi lipsea nucul mare, de care v-am mai spus. Nu mai erau covoare nesfârşite de frunze pe jos şi un şir lung de crăiţe galben-portocalii luaseră locul crinilor, mărginind aleea. Am avut bucuria să găsesc lucrurile ceva mai bine decât le lăsasem, şi, după inspecţia de rigoare, am socializat cu noii chiriaşi, mari iubitori de animale.
     
    Cinci căţeluşi i-au făcut lui Mihnea zilele frumoase, trecând cu rândul prin braţele lui. După două zile de casă-curte, luni am ieşit puţin şi am luat pulsul oraşului, am revăzut două dragi prietene şi mi-am amintit câte lucruri nepovestite mi-au rămas de scris, de-aici.  
     
    Să vă urez de pe-acuma, week-end plăcut?
     
    Că aveam o colegă, ce spunea că dacă a trecut miercuri, gata-i săptămâna de lucru!
     
    Mihaela Dămăceanu  

    P.S. Nu am făcut poze dar vă pot arăta aici.

  • Suntem pe drum!

    Dragele mele, aveam proiecte pentru blog în week-endul acesta, dar am hotărât apoi, să plecăm puţin din Bucureşti. Sunt bucuroasă ca un copil şi vă urez atât week-end plăcut cât şi,  cu anticipaţie, să aveţi o nouă săptămână frumoasă şi uşoară!
    Ne revedem miercuri sau joi!
    Închei maratonul postărilor de azi, vă las cu bine… şi-am plecat!

  • Happy Wishlist

    Am primit un e-mail interesant de la Elefant, care iarăşi are o ofertă. De data aceasta este una simpatică, căci altfel, vă spuneam că ei au mereu oferte. Astăzi promovează aşa-zisa Happy Wishlist, prin care aveţi ocazia să cumpăraţi un produs din oricare din categoriile: cărţi, jucării, fashion sau e-books şi să-l adăugaţi pe Happy Wishlist. Peste noapte, preţurile se fac mici, mici.

    Cum sa faci un copil fericit – metoda simpla

    Mama vrea sa aiba un copil destept care sa citeasca toate povestile copilariei. Tata vrea un copil care sa construiasca, sa surubareasca, sa pedaleze, sa fie primul.

    Pentru toate dorintele parintilor si bucuria copiilor, am inventat Happy Wishlist – lista fermecata unde adaugi jucarii si carti pentru copii, iar peste noapte preturile se fac mici, mici de tot.

    Happy Shopping!

    Aceasta campanie este valabila pentru produsele din categoriile: Carti, eBooks, Jucarii si Fashion.
    Preturile personalizate special pentru tine le gasesti exclusiv in Happy Wishlist.
     

    Pentru a vedea ce v-ar plăcea, faceţi o vizită pe siteul lor. V-ar putea folosi la cadourile ce urmează să fie date în perioada sărbătorilor de iarnă.
    Mihaela Dămăceanu
     

  • Cele mai multe oferte

    Când am cumpărat cărţile despre care v-am povestit în vară, m-am abonat la Elefant.ro, obţinând atunci un preţ cu 40% mai mic. A fost o afacere bună, iar acum primesc pe e-mail toate ofertele lor. Lucru care nu este deloc rău, având în vedere că au foarte multe oferte şi, cum mi-aş dori să continui să citesc şi cărţi(nu doar bloguri:))) reamintirea prezenţei lor puternice în online, nu îmi face decât bine.

    Şi ca să am şi mai multe motive de cercetare a ofertelor, mă gândii să fac un link afiliat, având astfel posibilitatea de a vă oferi şi vouă informaţii despre ofertele lor şi de a câştiga şi eu un bănuţ, cu speranţa că aceasta nu v-ar deranja. Ar fi vorba despre un mic comision pe care l-aş primi eu, dacă voi aţi cumpăra ceva de la ei. Preţul la aţi cumpăra nu s-ar modifica, librăria oferind comisionul din profitul ei. Şi dacă, atunci când aţi avea nevoie de cărţi, aţi cumpăra prin blogul nostru, ar fi şi pentru noi un mic sprijin în continuarea muncii de aici.
    Aşadar, dacă aveţi nevoie de o carte, pentru voi sau pentru un cadou, ar fi un bun moment să mergeţi pe la ei, pentru că puteţi primi un cadou de 90 lei, doar dacă vă abonaţi. Şi nu cred că toată lumea din familie are deja abonament făcut. În afară de acest abonament, mai au o mulţime de alte promoţii, pe care le puteţi vedea cu un simplu click aici.
    Vă mulţumesc!
    Mihaela Dămăceanu