Uncategorized – Pagina 6 – Blog de familie

Mihnea a’ meu şi Anemonele lui Luchian

– Frumos, puiule, cum te-ai gândit să se cheme? spusei şi cu bucurie, dar şi cu un pic de dezamăgire.

Am uitat de ambele când am primit răspunsul de portocale sau o altă trăznaie de genul acesta, că nici nu mai sunt absolut sigură ce a spus. Dar ştiu sigur că era ceva ce nu avea nici cea mai mică legătură cu florile desenate, sau cu vasul, sau cu ceva din desen.

– De unde până unde ai scos titlul acesta? Nu are nicio legătură cu nimic, îi răspund amuzată.

– Păi nici nu trebuie neapărat să aibă întotdeauna legătură. Pictorul acela, nu a făcut nişte flori şi a intitulat tabloul „Anemone”?, veni răspunsul extrem de avizat :))

– Pictorul acela se numeşte Ştefan Luchian şi florile din tabloul despre care spui SUNT anemone. Aşa se numesc ele, florile, zic pufnind cu totul în râs.

– Aăăăă…

– Ai luat tabloul lui ca model?

– Nu!

– Parcă seamănă, sigur nu ai desenat după model?

– Nu! spune hotărât.

– Dar nu este nicio problemă, ştii, ţi-am mai spus. Este chiar bine, căci în felul acesta avansezi şi înveţi să desenezi şi altceva.

– Da, ştiu, mi-ai mai spus, dar nu am desenat având ca model acest tablou.

– Bine, pui! A ieşit frumos!

Am pus capăt simpaticei discuţii, dar nu v-am explicat de ce spuneam că eram puţin dezamăgită. Nu mai desenase aproape nimic, de câtva timp, încăpăţânându-se să-mi spună că vrea pânză. Toate încercările mele de a-l convinge să mai aştepte, fuseseră inutile şi se loviseră de un zid de neascultare. La propriu, spun. Cum încercam să motivez că nu este uşor să picteze pe pânză şi că nu are habar de această tehnică diferită de acuarela pe hârtie, îşi astupa urechile. „Voi mai picta când îmi iei pânză!”, era invariabilul răspuns.

Într-un final, am luat pânză. Două. Pe prima a pictat o aiureală de-a lui, abstractă, la care nu mi-au plăcut deloc, nici culorile, nici tema.

Pe a doua a făcut „anemonele”. Sau „portocale”, dacă vreţi :))

Acestea mi-au plăcut, doar că nu pricepusem de ce vroia pânză. Cu creioane cerate putea foarte bine să deseneze şi pe hârtie. Probabil că după figurile geometrice pe fond verde tare, se convinsese băiatul că nu este chiar aşa de uşor cu pânza.

Mihaela Dămăceanu

octombrie 23, 2014

„Ce simplu mi-ar fi dacă nu te-aş iubi”

Dacă tot mi-am petrecut week-endul aproape în pat, am redescoperit nişte poezii. Astăzi, vă invit şi pe voi să redescoperiţi una dintre ele. Am ales poezia lui Adrian Păunescu „Ce simplu mi-ar fi dacă nu te-aş iubi”

Şi m-am tot gândit ce fotografie să aleg pentru această poezie.

După multă cugetare, am zis că merge un trandafir.

Astăzi primiţi o floare şi o poezie…să vă insenineze ziua de marţi!

„Ce simplu mi-ai fi, dacă nu te-aş iubi
Altceva nu-i nimic
Şi mereu mă complic
Şi ce simplu mi-ar fi,

Dacă nu te-aş iubi.
Dacă m-aş lua după pretexte,
dacă-aş trage unde e uşor,
nici nu trebuia s-aud de tine
şi-mi era mai de folos să mor.

M-am băgat de bună voie slugă,
dragostei morale ce ţi-o port,
dar pricep că mi-ar fi fost rentabil
să privesc destinul ca pe-un sport.

Nu-i o simplă încăpăţânare,
pentru un ambiţios pariu,
dar aleg o cale complicată,
tocmai din motivul că sunt viu.

Eu detest relaţia burgheză,
decorată circumstanţial,
mă închin la legile naturii
şi salut iubirea, ca scandal.

Mama ei de viaţă prefacută,
tatăl ei de soartă la mezat,
te iubesc în felul unui trăznet,
te prefer aşa cum s-a-ntâmplat.

Greu îmi e şi greu îţi e şi ţie
cu acest fel de a trăi al meu,
totuşi, vreau să ştii că, din pacate,
dragostea e o dificultate,
fără care-ar fi cu mult maï greu”

Sursa poeziei o găsiţi aici.

octombrie 21, 2014

Ella are nevoie de sânge grupa A2 pentru fratele ei

Ella Anghel este o bloggeriţă tare dragă mie, cu suflet şi mâini de aur. Fratele ei este în spital şi are nevoie

urgentă de sânge grupa A2 pentru a putea fi operat.

Este într-un spital din Cluj, mai multe amănunte aflaţi aici.

Acum am aflat, citind la Cristina şi m-am grăbit să scriu pentru a răspândi vestea.

Dacă puteţi să anunţaţi şi voi pe diverse canale, v-aş ruga mult să o faceţi!

Mihaela Dămăceanu

septembrie 10, 2014

O floare-n dar

Tuturor sărbătoriţilor zilei de azi vreau să le urez un La mulţi ani cu sănătate şi multe bucurii!

Vă dăruiesc din suflet o floare pe cât de simplă pe atât de frumoasă!

Să vi se îndeplinească toate dorinţele!

Mihaela Dămăceanu

septembrie 8, 2014

Reducerile săptămânii III

Săptămâna aceasta nu am ajuns în piaţă, dar din ce am înţeles de la soţul meu, preţurile sunt la fel ca săptămâna trecută, deci nu am pierdut ceva foarte important :))

– la Billa cele mai interesante reduceri şi preţuri sunt următoarele: carne tocată de porc la 12,49 lei/kg (reducere de 16%), pulpe de pui la 11,39 lei/kg (reducere de 15%), cârnaţi la 15,99 lei (reducere de 11%), brânzică de casă la 200 g cutia – 3,09 lei (reducere de 22%), lapte Oke la 3,53 lei/l (reducere de 22%), roşii pasate la 1,79 lei cutia de 500 g (reducere de 30%). Restul produselor din ofertă le găsiţi aici Reducerea cea mai mare, de 43%, este la afine, adică 4,49 lei cutia de 125 g şi am mai remarcat şi porumb pentru fiert la 3,69 lei bucata (reducere de 17%). Deşi procentul de reducere este mare, preţul cu care se vând nici nu se poate compara cu cel din piaţă, unde porumbul costa 1 leu sau chiar 80 de bani bucata, iar afinele sunt 20 de lei kilogramul. Dar cartofii la 69 de bani kilogramul, sunt mai ieftini ca în piaţă.

. pentru că este vremea vacanţelor, ieri am stat şi am visat cu ochii deschişi, căutând pentru voi ceva preţuri bune la excursii şi bilete de avion. Vara asta este cam ploioasă, aşa că poate o fi mai bine la toamnă. Nu suntem siguri de acest lucru, dar este sigur că preţurile excursiilor de toamnă sunt mult mai bune decât cele din vară. Şi dacă le luăm de acum, cu siguranţă reducerea este foarte bună. Am găsit bilete de avion începând de la 18 euro plus 15 taxa de serviciu (din Craiova pentru Dortmund) dar şi multe altele din Bucureşti, Cluj, Timişoara, la preţuri între 30 şi 70 de euro, la care se adaugă cei 15 euro, reprezentând taxa de servicii. Le puteţi vedea şi voi aici. Tot la ei, adică Vola, am văzut şi o mulţime de oferte interesante de vacanţe şi minivacanţe, cel mai mic preţ fiind la un pachet de 3 nopţi de cazare plus avion, în Turcia. Dacă vreţi să vedeţi şi celelalte oferte, mergeţi aici. Nu uitaţi să vedeţi şi ce-i în oferta aceea din Toscana, care la 7 nopţi de cazare şi transport cu avionul, la preţ de 238 euro, îmi pare superbună.

– pe lângă parfumuri, cărţi, jucării şi alte minuni, Elefant.ro mi-a atras atenţia cu nişte seturi de veselă foarte frumoase, al căror preţ porneşte de la 13,99 lei. Am pus aici linkul către ofertele speciale, ce cuprind şi reduceri de 42% la cărţi. De exemplu, „Cel care mă aşteaptă”, este la preţul de 15,90 lei, redus cu 41 %.

Cam atât pentru azi, închei dorindu-vă un week-end plăcut!

Mihaela Dămăceanu

iulie 11, 2014

„Il bibliomotocarro”

După 42 de ani de predat copiilor, Antonio La Cava a decis că ceea ce mai putea face la pensie, era să răspândească dragostea pentru cărţi şi lectură. Şi-a cumpărat în 2003 o motocicletă second-hand, pe care a transformat-o într-un mod foarte simpatic într-o bibliotecă ambulantă.

Cu acest vehicol, călătoreşte săptămânal în diferite sate din Basilicata, o zonă din sudul Italiei pentru a împrumuta cărţi copiilor ce nu au acces la ele. Astfel, „plimbă” 700 de cărţi.. Intră în sate cântând iar copiii se adună entuziaşti în jurul lui, pentru a împrumuta următoarea carte.

Nu câştigă nimic din această activitate, o face doar pentru a aduce un zâmbet pe feţele copiilor.
Extraordinar exemplu, bravo Antonio!

Şi ştiţi ceva?

Dacă v-a impresionat acest om, şi sunt sigură că este aşa, vreau să vă spun că şi noi avem oamenii noştri extraordinari. Diferenţa este că ei nu prea sunt nici apreciaţi cum ar merita, nici mediatizaţi, nici susţinuţi.

Un astfel de om special este Sonia Spătariu, cea care a iniţiat proiectul „Semn SPRE carte” prin care se urmăreşte ca anul acesta să fie donate 500 de cărţi copiilor nevoiaşi.

Şi dacă sunteţi de acord cu mine, că astfel de iniţiative şi de oameni merită sprijinul, admiraţia şi suportul nostru, atunci vă rog să mergeţi aici şi să-i acordaţi un vot.

Durează foarte puţin şi MERITĂ DIN PLIN!!!

Cu mulţumiri,

Mihaela Dămăceanu

sursa foto şi articol

iunie 12, 2014

Zi de sărbătoare

Copilaş drag,

Azi, când împlineşti 10 anişori

Mami îţi doreşte să fii sănătos,

Să treci prin viaţă într-o trăsură cu noroc,

Pe un drum presărat cu stele.

Să porţi mereu cu tine,

Explozia de optimism

A lunii în care te-ai născut.

Să nu-ţi pierzi niciodată,

Curiozitatea şi bucuria de a descoperi!

La mulţi ani, rază de lumină!

mai 7, 2014

Cam de ce am lipsit

Am stat, să ştiţi, până mi-a revenit cheful de scris. Nu mă aşteptam să dureze atât de mult, dar am rămas urzicată mai mult decât credeam :))


sursa

Cu ocazia aceastei pauze mi-am diminuat media timpului petrecut pe Internet, ceea ce nu este deloc un lucru rău. Am făcut dependenţă de el, recunosc, şi nu prea îmi place faptul că am adăugat încă una pe lista oricum lunguţă.

Nu a fost chiar uşor să mă rup de voi şi de toate citaniile mele din engleză, dar s-a putut, ceea ce înseamnă că se va putea şi în continuare. Nu, nu m-am apucat să vă scriu astăzi doar pentru a spune că dispar din nou, ci îmi propun să nu mai petrec chiar 4-5 ore pe zi în lumea virtuală. Acuma, mi-am găsit soluţia: când o iau razna, mai spun un stop net şi gata! Se pare că la mine funcţionează metoda aceasta.

Revin la momentul opririi. Am făcut lucrul acesta pentru că eram foarte obosită. Nu ştiu de unde atâta oboseală, o fi şi astenia de primăvară de vină dar cert este că nu m-am mai putut trezi deloc dimineaţa şi nu mai am timp şi energie pentru scris în afară de ora aceea matinală. Încă nu mi-a trecut de tot şi am o bănuială că ficatul ar avea un rol prin treaba aceasta. Dorm cam 7-9 ore pe noapte, iar vinerea aproape adorm în autobuz la întoarcerea de la serviciu. Am permanent un gust amar în gură şi o stare de somnolenţă. Una peste alta, vor urma nişte analize medicale şi vedem.

În afară de faza cu oboseala, s-a nimerit ca pauza să coincidă şi cu o perioadă foarte aglomerată acasă şi la serviciu, unde aproape nu am mai apucat să deschid nici mailul personal. Sper să se mai relaxeze şi aici treburile puţin, că altfel e de rău pentru „obosita” de mine.

La starea generală bună între ghilimele s-a mai adăugat şi faptul că ni s-au stricat şi câteva lucruri mari şi importante din casă, ceea ce ne va da de treabă în continuare. Că ne lipsea…

Acum trec şi la cele bune, nu foarte multe, dar importante:

1. Am reuşit să ne schimbăm ochelarii şi eu, şi Mihai, după îndelungi amânări. Mihnea avea prioritate mereu la acest capitol, ca la toate de altfel şi pentru noi nu prea se mai putea. Cum finanţele personale s-au mai relaxat puţin, am considerat ochelarii noştri prioritari şi am bătut Bucureştiul după ei.

2. Pentru că mă plângeam că nu mă plimb, uite că mi s-a rezolvat plângerea…Am bătut, nu dealurile moldave sau transilvane, ci străzile şi obiectivele Bucureştiului. Ca şi anul trecut, am condus copiii prin Bucureşti şi m-am bucurat de noile descoperiri sau am revăzut cu plăcere anumite muzee. Şi, da, am văzut Bucureştiul cu alţi ochi. Atunci când o întreagă săptămână te concentrezi doar pe cele mai interesante oferte ale lui, când te plimbi prin cele mai frumoase zone şi ai ochi să observi că l-au umplut de flori, nu poţi să nu te bucuri. Am remarcat cât de bine arată oraşul cu aceste ronduri de lalele de nenumărate culori şi soiuri, ridicate desupra covoraşelor de panseluţe în culori complementare lalelor. Mi-a prins bine săptămâna aceasta, din toate punctele de vedere şi desigur că mi-a stârnit şi un dor de profesorat.

În concluzie, bine v-am regăsit dragele mele şi sper să vă revăd pe aici!

Doresc să reintru în ritmul obişnuit al postărilor dar dacă nu-mi iese chiar de la început, vă rog să-mi acordaţi puţin credit… şi un tango!

Cu drag şi mulţumiri,

Mihaela Dămăceanu