Cristian este finul nostru. Si este un COPIL de 8 ani. Atata are, doar 8 ani. Un sufletel curat, pur si bun, asa cum sunt copiii. Si nu inteleg, nu pot sa inteleg de ce. Stiu ca sunt lucruri pe care nu avem cum sa le intelegem… Si totusi, nu pot sa ma intreb.
De doua saptamani suntem in stare de soc, de frica, de rugaciune. M-am tot luptat sa functionez, intr-o oarecare masura am si reusit, dar au fost zile in care nimic nu am putut a face. Pana acum trei zile, nici prin cap nu mi-a trecut sa scriu. Dar apoi mi-am amintit ca am un blog si daca tot il am, si daca tot am norocul de a fi citita de niste oameni pe care-i iubesc si pe care-i respect, am zis ca trebuie sa scriu aici.
