Motivul pentru care am întârziat scrierea articolului de luni este ca am fost in concediu. Si chiar daca nu am fost plecați nicăieri, paradoxal, nu am avut timp de scris. A fost un concediu administrativ si…permiteti sa raportez, am bifat 90% din treburile pe care mi le propusesem. Intenționam si sa scriu cateva articole in avans, dar aceasta este una din treburile care nu mi-au reusit.
Printre altele, am avut o discutie cu cineva si de aici se trage ideea postarii de azi. Recunosc ca m-am mai gandit la subiect, dar l-am tot amanat, cu gândul ca pe unii ii va deranja, vor interpreta ca cersim atentie si ajutor.
Discutia despre care aminteam m-a convins ca nu toata lumea ar gândi asa si, mai ales, ca multa lume habar nu are care-i treaba cu blogurile acestea, pentru simplul motiv ca sunt foarte multi care nici nu le citesc.
Iar cei care isi pun problema legată de cum pot ajuta un blogger sunt si mai putini.
Chiar nu este nicio supărare pentru mine. Viața are grija sa ne umple timpul cu sarcini peste ce putem duce. De aceea, ultima grija a cititorilor este cum sa ne ajute pe noi 😊.
Dar sunt si oameni care arata interes si care nu nu realizeaza ce mare contributie pot avea in sustinerea muncii bloggerilor.
De aceea m-am hotărât sa scriu articolul de azi. Este doar pentru cei care nu stiu ce face un blogger si pe care nu ii deranjeaza ideea de a da o mana de ajutor. Daca nu faceti parte din aceasta categorie, nu se supara nimeni ca renuntati sa mai cititi azi. Cum spuneam, stiu ce valoare are timpul pentru fiecare dintre noi!
Primul lucru pe care vreau sa il explic este despre timpul implicat in blogging.
Mai am cateva luni si implinesc 6 ani de cand am inceput sa scriu aici. In primii doi ani, majoritatea articolelor la publicăm la ora 7 fix.
In perioada aceea, cand entuziasmul dădea pe afara in valuri inspumate, ma trezeam la 5 dimineata si scriam o ora pentru blog. Apoi plecam la servicu si in cursul zilei mai alocam o ora pentru citit si comentat pe alte bloguri. În funcție de cate reactii aveam la articole, raspunsul la comentarii(in aceeasi zi) dura de la o jumatate de ora in sus.si acela ceva.
Dupa vreo doi ani, am inceput sa scriu mai rar si sa nu ma mai trezesc la 5. Dar a aparut si un fel de stres, adica o grija permanenta sa caut si sa gasesc timpul in care sa scriu articolele. Eram prea obosita ca sa ma mai trezesc asa devreme si imi devenise clar ca fac un efort prea mare pentru blog.
Chiar daca nu m-am mai trezit la 5 si chiar daca apăruseră multe îndoieli si intrebari legate de eficienta timpului meu, am reusit sa mențin blogul, mai cu pauze, mai cu articolele mult mai rare ca inainte.
Dar începuseră si intrebarile legate de calitatea muncii mele, asa ca nu am mai publicat tot ce am scris si am inceput sa-mi recitesc articolele, sa tai pasaje intregi, sa schimb, sa modific si chiar sa renunț de tot la unele. Desi am publicat mai putine, timpul total era cam acelasi. Si intrebarile retorice erau tot cam aceleasi.
Cam asta ar fi despre timpul alocat. Concluzia este ca media a fost de 2 ore zilnic, de-a lungul celor 5 ani si 7 luni.
Am articole – in mod special cele despre vacante, unde filtrez mult prin fotografii- dar nu numai, care mi-au luat 5-6 ore.
Iar articolele nu reprezinta toata munca de pe un blog. Pe langa timp, efort si invatare, un lucru pentru care vroiam sa mai abordez tema aceasta este amaraciunea pe care o simt atunci cand vad bloggeri ce se opresc din scris. Sau si mai rau, bloguri inchise definitiv, care nu mai permit nici macar sa citesti articolele vechi.
Nu stiu altii cum sunt, dar mie mi se strange sufletul cand vad asta. Si ma gandesc care o fi si soarta celui scris de mine 🙂
Fotografia aceasta nu este pusa aici pentru a aduna admiratie 🙂 Vroiam doar sa va arat ce scrie pe tricoul meu!!!
Acestea sunt motivele pentru care as sustine ca bloggerii se bucura atunci cand sunt ajutati 🙂
Concret, cum poti ajuta un blogger?
- prin atentionarea asupra greselilor ce scapa pe blog. Cu tot respectul pentru limba romana si cu tot interesul acordat scrierii corecte, tot se mai intampla sa scape greseli. Stiu care este problema mea la scris si tot zic sa caut odata toate regulile despre virgule. Dar sigur imi scapa si altele, asa ca va rog din suflet sa-mi atrageti atentia.
- orice comentariu civilizat incalzeste sufletul aspirantului scriitor. Pe blogurile de limba engleza am vazut de multe ori texte de genul: „Your comment makes my day. Thank you” Este atat de real, nici nu va puteti imagina cat adevar ascund aceste cuvinte. Cred ca as face bine sa adaug si eu un asemenea text. Nu sunt originala, dar exact asa simtim cand vedem comentarii. De multe ori sunt primul lucru pe care il citim dimineata. Multumesc si eu pentru toate diminetile in care mi-ati insorit zilele!
- distribuirea textelor pe retelele sociale este un foarte mare ajutor acordat unui blogger. Daca un comentariu insenizeaza sufletul de blogger, distribuirea il ajuta sa creasca. Si observ ca asta ne dorim multi. Pana la urma, textele pe care nu vrem sa le aratam le pastram in jurnal 😛
- ideile de subiecte care va intereseaza si pe care credeti ca bloggerul le-ar putea dezvolta frumos sunt intotdeauna bine venite
- asta nu stiu daca este valabila chiar pentru toti, dar la mine puteti trimite articole scrise de voi. Sunt vinovata ca pana acuma nu am mentionat nicaieri ca mi-ar placea sa public articole scrise de cititori, bloggeri sau nu. Orice text scris de altcineva aduce un alt aer, o proaspata si diferita adiere. Si cui nu-i place aerul proaspat?
- daca pe blog exista texte publicitare, oferiti si acolo un feedback. Avand in vedere faptul ca acestea se citesc mai putin, omul care le face se straduie mai mult la ele. Sunt mai muncite ca celelalte si nu am vazut pe nimeni sa bata campii sau sa minta pe blog.
- daca cineva alege sa puna linkuri afiliate in articole, i-ar fi de mare ajutor ca atunci cand aveti ceva de cumparat sa o faceti folosind linkul respectiv. In acest fel, bloggerul castiga un comision oferit de magazin, iar cumparatorul nu plateste nimic in plus. Practic, magazinul plateste un comision din profitul pe care el oricum il face. Este o recompensa si o cointeresare de a face publicitate magazinului.
Cam acestea ar fi variantele prin care munca unui blogger poate fi recompensata. Nu este nicio obligatie pentru niciun cititor.
Zic doar, ca daca cineva doreste sa ajute si nu stie cum, pentru blogger este un mare ajutor.
Si nu vad de ce sa nu incercam sa schimbam acea mentalitate inconstienta din noi, care spune ca omul din spatele monitorului trebuie sa scrie doar din pasiune. Pasiunea nu lipseste, ca nimeni nu a putut mentine un blog fara ea.
Mai rau e cand ajungi sa renunti cu un gust amar. Atunci cand constati ca ti-ai pus sufletul pe tava Internetului si toate resursele de entuziasm s-au epuizat.
O zi minunata, dragilor!
——————————————————————————
Vă mulţumesc pentru că îmi sunteţi alături!
Dacă vă place ce citiţi, dacă vă e de folos sau vă impresionează cu ceva, vă puteţi abona la blog (în casuţa de abonare din dreapta sus) sau puteţi da un like paginii de Facebook a Blogului de familie.
Iar dacă v-a placut articolul, cu un share pe Facebook il puteţi arăta şi prietenilor.
Similare
Multumim pentru articol. Este util si interesant.
Nu am vazut multa vreme cu ochi buni advertorialele pe blog. Abia cand m-am inscris la concursul superblog am constientizat cata munca e in spatele lor.
Cu placere, Laura! Imi pare bine ca il consideri util. Referitor la modul in care privim/am privit advertorialele cred ca in noi toti se manifesta tendinta de a judeca situatiile doar din punct de vedere personal. Cand schimbam pozitiile capatam o viziune mai cuprinzatoare. Cea mai tare prin care am trecut pana acuma este cea a profesorului si a parintelui ce este surprins de modul in care propriul copil vede profesorii. Cand reusesc sa imi amintesc si de gandurile mele din perioada in care eral elev obtin cea mai larga perspectiva asupra muncii de profesor. Oricum, nu e nici pe departe atat de usoara cum pare din afara. Pe ici pe colo mai si seamana cu cea de blogger 🙂
Da, ai dreptate!
Multa munca, da … Si tu stii sa pui punctul pe I. Eu ma gandesc la multe, dar nu pe pun in cuvinte.
Tu ai pastrat blogul nisat, ceea ce este considerat de specialisti a fi cea mai buna varianta de ales. Dar trebuie sa ai o pasiune foarte puternica pentru a reusi sa scrii timp indelungat pe aceeasi tema. La modul teoretic, admirativ si declarativ imi plac tare mult florile. Doar cu practica am probleme 🙂 Acasa am cateva ghivece (busuiocul rezista) si la serviciu m-am specializat in orhidee…
Erata : ” nu le pun in cuvinte „.
Hi Mihaela, hello tiza mea! 🙂
Desigur ca te sustin în tot ceea ce ai scris în acest articol, sunt 100% de accord cu tine!
Cred ca articolul acesta ar trebui publicat si în presa scrisa … nu de alta dar sa citeasca tot inteligentul, cum si ce se poate sau nu pe blogosfera! 🙂 La cat mai multe articole îti doresc!
p.s. sunt un talent nascut de a ajunge in spam sau moderare! Poate vrei sa ma pescuiesti si pe mine, please! 🙂
Ce simpatica esti, m-am amuzat foarte tare. Nu erai in spam, doar in moderare, ca este primul comentariu. Bine ai venit, tiza mea!!! E musai sa ne mai intalnim in blogosfera, adica sa ne mai vizitam. Multumesc frumos, ne facem noi o revista si ne publicam singuri 🙂 🙂 🙂 Cat mai multe articole iti doresc si tie. Si sa avem in continuare entuziasm si haz!!!
La Multi Ani, Mihaela!
Multa sanatate, noroc si multe realizari!
Pupici de la tiza din Olanda! 🙂
PS: Sunt curioasa daca tot în moderare aterizez! 🙂
Nu, nuuuu. Acum nu a mai intrat in moderare. Multumesc tare frumos pentru urare si cu scuye de intarziere o retrimit şi eu către tine. Să fii sănătoasă, voioasă şi norocoasă, să te bucuri de fiecare clipă, zi, săptămână. Şi de blog, şi de prieteni.
Sa stii ca si pe mine ma bate gandul unui articol de genul asta despre ce inseamna sa fii blogger si anume culinar. Asta pe de o parte pentru ca unele fete chiar sunt curioase si vor sa afle, dar si pentru ca sunt unii care nu constientizeaza efortul si cred ca daca ai un site trebuie sa le fii la dispozitie non-stop si sa raspunzi la comentarii la miezul noptii ca altfel li se lasa aluatul (da, asta e reala :)).
Cat despre ajutor…da, orice feedback e nepretuit, dar vine atat de rar… M-a intristat maxim o doamna care mi-a scris sa ma certe cu ceva ce nu-i convenea dansei (paine cu maia versus paine cu drojdie) si zice ca a ma urmareste demult si ca ma citeste si ca a facut multe retete de la mine, dar de data asta, cu painea cu maia nu e de acord. Si mi-a scris un cearsaf intreg de „contre”. Ok, dar daca tot ma urmaresti de atata timp si zici ca ai facut zeci de retete de la mine, chiar nu ai avut niciodata un minut sa imi lasi si un comentariu de bine? Cand te-a nemultumit ceva, imediat ai gasit timp sa imi scrii un intreg roman.
Mda, hai ca m-ai starnit. Gata, tac! :)))))
stranii mai sunt oamenii uneori. chiar in seara asta am citit si la cristina oțel o intamplare asemanatoare cu o cititoare care cica o citea dar ceva de bine nu zicea in schimb de rau a putut sa zica.
asa este Mihaela, multi nu stiu ca pot ajuta, mai ales din cititorii care nu au blog. si eu sunt uimita de blogurile straine cand vad cate zeci de comentarii au, ce interactiune este intre mamici.
uneori ma gandesc ca poate cele de afara nu fac ca noi zeci de treburi in gospodarie, nu sunt asa de ocupate cu zeci de maruntisuri care noua ne ocupa timpul. altfel nu mi explic, zau. si unele au chiar mai mult de doi copii.
Am citit si eu aseara articolul Cristinei, iti dai seama ce s-a necajit? Iar ea este un om atat de echilibrat. Dar avea perfecta dreptate, cum sa spui asa ceva unui parinte, fara sa te uiti macar la data. Posibil ca doamnele de afara sa fie mai protejate ca noi, nu m-am gandit la asta. Dar poate fi si din mentalitate. Eu ma gandeam ca apreziaza mai bine valoarea muncii. Si s-ar mai putea ca noi sa citim bloggerii cei mai mari si cunoscuti, poate ca nu prea dam peste cei mici.
Si eu sunt de aceeasi parere, la noi este impamantenita parerea ca daca ai un copil trebuie sa te retragi in casa si sa nu mai iesi pana cand nu este la scoala. Sa petreci tot timpul cu gatit si curatenie.
Din pacate multe bunicute nu realizeaza ca viata noastra este mai usoara, masini de spalat, pampersi, aparate de gatit, etc.
Oamenii comenteaza foarte greu pe bloguri, majoritatea prefera FBul …
Bine ai venit pe blog, mereu ma bucura cand vizitatorii! Asa este, se comentează mai mult pe Facebook, doar ca acolo parca totul a prea volatil.
Draga mea, raspund cu intarziere, ca am avut multe pe cap 🙂 Chiar ar fi bine sa il scrii, cred ca cititorii care sunt interesati au ceva de invatat din el. Mie mi-au raspuns doar bloggeri, asa cum ma si asteptam, dar articolul a fost mai citit decat estimasem. Cat priveste comentariul, stiu bine ce zici si noi am trecut prin de-astea. Ma gandeam dimineata la ce spui si mi-a venit ideea ca om fi putin defecti cu totii, ca natie. Ca nu stiu altfel cum sa explic de ce atat de multa critica pe noi, de ce ne mobilizam doar pentru observatii. Daca ma crezi, eu ma straduiesc mult sa ma educ. Si cu toate astea, unde imi manifest cel mai mult aceasta latura? Fix unde e cel mai putin indicat. Nu sunt cu nimeni asa de critica cum sunt cu propria persoana. Evident, pe locul doi se afla ai mei. Voi lucra la asta mai intens, imi iau angajament solemn!!! Dar afara din casa, nu fac de-astea. Iar pe bloguri niciodata. Nu imi place ceva, nu ma mai duc pe acolo. In niciun caz nu apreciez un om ani de zile, nu spun o vorba buna niciodata si apoi vin sa dau in cap. Sau si mai rau: oameni care scriu ca te-au urmarit mult timp si cum nu sunt de acord cu ceva tin sa spuna ca de-acum incolo i-ai pierdut de cititori. Ca si cand am gandi toti identic asupra fiecarei probleme exitentiale. Ca si cand e o jignire sa nu gandesti ca el.
Mihaela, nu fii prea aspra cu tine. Da, suntem defecti ca nație pentru că așa ne-a fost educația: vânare de greșeli și performanță cu orice preț în orice. eu am conștientizat asta mai mult de cativa ani in relatia cu mama mea dupa cateva sedinte la psiholog si apoi de cand a inceput dante scoala.
de ex: veneam acasa de la un examen sau de la cine stie ce reusita profesionala de a mea. maica mea, inloc sa ma felicite, ma lua la rost pentru cine stie ce prostie de ordin casnic pe care o facusem aiurea si de care nici nu imi păsa. nu pentru ca este ea o perfectionista ci pentru ca aia e viata ei.
iar la scoala vanatoarea de greseli la teme si la lucrari induce starea aceea de a vrea sa nu gresesti, de teama de critica,. etc.
probabil, ca adult, ajungi sa nu mai stii sa feliciti si sa multumesti ci sa ai ochi doar peentru greseli.
Cam da, din pacate! Mi-ar placea sa reusesc sa scot de tot molima asta din viata mea. Mai am de lucrat cateva decenii, dar cine stie…la nepoti sigur voi reusi 🙂
Corect!
asa este!intr-un blog investesti timp si suflet, si doar altii care fac asta inteleg.Si e adevarat, cand cineva lasa un comentariu dragut arata ca a citit, ca i-a placut si ca ai cu cine comunica- ceea ce e foarte placut.
Dupa atata timp de blogging, am gasit pe un blog american insiruite activitatile pe care un virtual assistent le poate face pentru un blogger. Sigur ca este pentru cei ce isi permit 🙂 Dar stii cate erau acolo? Numai 150. Niciodata nu le contorizasem, stiam si eu destule…dar nici atatea. Doar pentru articole erau vreo cateva, inclusiv documentarea, corectarea, formatarea, SEO, alegerea si editarea fotografiilor.
Bine punctat, Mihaela! Eu mă bucur să citesc astfel de articole, mai ales de la bloggerii cu experiență. Adevărul este că nu constientizezi câtă muncă e în spatele unui blog… până nu ai unul. :)) Doar pasiunea îl poate ține în viață. Comentariile alea ajută atât,dar atât de mult!
Chiar ca nu realizezi. Nici noi nu ne dadeam seama inainte. Cat despre comentarii, eu asa am reusit sa il tin atata. Cred ca daca nu le-as fi avut m-as fi oprit de mult. Dar majoritatea sunt ale bloggerilor, asta este clar. Cred ca cei ce nu au blog au si o retinere sa scrie public si sa ramana permanent vorbele lor. Pe Facebook, lumea comenteaza mai mult.
Multi nu inteleg cat de multa munca este in spatele unui blog, Mai ales oamenii care nu lucreaza in marketing, in comunicare etc.
Postul asta ar trebui printat si pus pe perete in fiecare casa.
Multumesc frumos si bine ai venit pe blog! Reactia pe care a starnit-o articolul a fost mai buna d3cat credeam, ceea ce inseamna ca era cumva necesar oamenilor. Este evident ca bloggerilor le-a placut, m-as bucura sa fi transmis si cititorilor fara blog ceva intelegere a muncii noastre.
Un articol excelent si generos, atat ca subiect dar si ca spirit. Imi pare tare bine ca am ajuns sa il citesc si sa te citesc! Sunt anumite lucruri care le fac oricum, pe blogurile vizitate mai des. Stii un pic asta.
E adevarat ca e foarte important si factorul timp, dar cu putina organizare, sigur se poate si mai mult.
Multumesc mult, Mihaela! Un noiembrie minunat!
Multumesc tare, Suzana draga! Stiu. Stiu un pic mai mult Si eu ma bucur ca ne-am cunoscut!
Daca tot am citit si mi-a placut mult, vin si eu cu un comentariu, in care iti dau intrutotul dreptate 🙂
Si eu iti multumesc intrutotul☺☺☺
De ce un blog cu nisa e vazut mai bine ca unul generalist?! Pana la urma, blogul e un jurnal personal, iar interesele sunt diferite si numeroase. Nu stiu, incerc sa inteleg…
Este vorba de marele sef Google. Din punctul lui de vedere, a scrie pe un singur subiect inseamna a te specializa. Si daca ne gandim la rece, este corect ca cineva care scrie doar pe o nisa sa se specializeze oarecum pe acel subiect. Din acest motiv, Google il investeste pe acel expert cu mai multa autoritate ca pe cel ce abordeaza mai multe subiecte si il ridica in cautari. Nu este nici pe departe singurul lui criteriu atunci cand clasifică articolele. Dar este unul dintre ele si are logică. De exemplu, un articol de călătorii de la mine va fi mai slab cotat ca unul de călătorii de pe un blog de travel. Dar daca pe acelasi subiect, articolul meu va fi mult mai documentat, mai lung si si scris si cu respectarea regulilor SEO pentru pagini, exista sanse sa ma bage si pe mine in seama. Cam asa analizeaza Google din ce am inteles eu. Are foarte multe criterii, acestea sunt doar cateva. Acesta este punctul de vedere al motoarelor de cautare, iar specialistii stiu ca in ziua de azi este dificil sa ma cresți fara sa tii cont de ele. Din acest motiv se recomanda nisarea, cam asa am inteles eu.
Bravo, Mihaela! Ai pus degetul pe rană, drăguț, cu multă delicatețe!
Mă întreb, însă, au distribuit pe rețele acest articol toți cei care l-au citit și și-au exprimat acordul?! Așa, ca să realizeze unitatea dintre vorbă și faptă…
Fata de alte articole, s-a distribuit şi citit mai mult. Cum am mai zis, cred că era nevoie de el, oamenii muncesc mult şi chiar nu se ştie nici asta, nici cât de importanţi sunt cititorii.
Sper ca mai multi bloggeri vor scrie despre asta.Ca tu tare bine le-ai pus pe hartie.
Multam si pup! Cred ca se va mai scrie, aşa am un sentiment
Buna, felicitari pentru articol. Si eu ma gandesc de ceva timp la un articol asemanator, chiar pun accentul pe faptul ca noi ca bloggeri ar trebui sa ne ajutam reciproc si apoi pe faptul ca cititorii ar trebui sa ne ajute (ambitioneze) prin actiunile pe care le intreprind pe blogul nostru.
Mi-a facut placere sa citesc tot ce ai scris si comentariile, ma bucur sa vad ca exista persoane interesante intr-un fel sau altul de acest subiect.
Multumesc, Ciprian! Bine ai venit pe blog, te mai aştept pe la noi!
Mihaela, La multi ani! Sa fiti sanatosi si impliniti in toate!
Multumesc tare mult, draga mea! Sănătate multă şi numai bucurie îţi doresc ţi eu!
Buna ziua,
Felicitari pentru blog si acest articol minunat. Candva am fost si eu blogger, acum detin un micut magazin online cu solutii de iluminat economic pe baza de led.
Multumesc tare mult si bine ai venit pe blog! Felicitari si de la mine pentru magazin! Imi place ideea unui magazin online, mereu am considerat-o interesanta.
With a viеw to be suсcessful with freelancing, іts
essential to be ѕelf-dіsciplined, motivated, and οrganized.
For those who eleсt to take the route of freelancing, you will need to be
able to seek and acԛuirе prospective jobs, be very еffective in scһeduling your time, and have g᧐od mah skills for thee
purpose of biⅼling ɑnd taxeѕ.