Cu vreo 200 de ani in urma, am citit o recenzie a unui spectacol de teatru. Glumesc, sunt doar 5 ani. Cat despre piesa de teatru, pot sa va spun ca nu sunt o impatimita, nu ca nu mi-ar placea, ci doar ca timpul are o problema cu mine 🙂

Era „Sinucigasul”, pe care in mod cu totul exceptional o vazusem si eu. M-a cucerit articolul citit. Era bine scris, foarte logic, cursiv si incitant. Iar din punctul meu de vedere, sclipea ceva in textul acela. Sclipea un suflet de om foarte special.

Inutil sa va spun ca am revenit pe acel blog (credeati ca scriu despre altceva?) cat de mult am putut. Aproape 4 ani si aproape in fiecare zi.

O perioada lunga din cei 4 ani, am revenit de mai multe ori intr-o zi. Prima data se intampla la 7 dimineata, maximum 7 si 10 minute.

Blogul avea mare succes. Imi amintesc si acum un comentariu citit acolo, scris de Vienela. Nu pot pune ghilimele pentru ca memoria nu imi permite citarea exacta, dar scria ceva de genul:

Esti foarte tare, Iuliana! Este ora 7 dimineata si tu ai deja 7 comentarii.

Nu stiu daca am retinut cu exactitate numarul comentariilor. Era pe acolo, plus-minus ceva. Dar nu conteaza cifra exacta, conteaza ca acest comentariu ilustra efervescenta de pe blog.

Intre timp, Iuliana a inchis blogul acela. A trecut prin ceva schimbari si framantari. Intai l-a chemat „petalacalatoare” si era pe blogspot. Apoi l-a mutat pe wordpress, si dupa aceea l-a redenumit „jurnal de bucate aromate”. Intr-un final, l-a inchis pentru ca ceva devenise prea mult pentru ea.

Cu mintea mea analitica (mi-a placut asta, multumesc Cristina 🙂 ) vreau sa va explic de ce era atata efervescenta.

Vedeti voi, blogurile sunt ca si oamenii care le scriu. Iuliana este un om minunat si acest lucru atrage cititori. Unii dintre ei aspira la prietenie, motiv pentru care se tot duc pe acolo 🙂

Scrierea Iulianei este vesela si sprintara. Iata un citat:

„Tocmai am primit o scrisoare de la ANAF prin care imi aduc la cunostinta ca in urma nu stiu caror recalculari au sa-mi dea inapoi fix 5 ron. Ei, mie! Si cica sa ma duc sa ii ridic de la caserie. O sa ma duc.
Deci iata cum statul roman iti ia, iti ia, iti ia, iti ia, iti ia, iti ia, iti ia, iti ia, dar din cand in cand iti mai da si inapoi! Lucky me! „
Dupa cum se poate observa, transmite mesaje simpatice, amuzante si intelepte, ce mai, un om tare frumos.
Este un suflet senin, cald si luminos. Foarte echibrata si profunda. Si harnica, pe deasupra. Toate aceste calitati, plus darul scrisului, m-au chemat pe blogul ei aproape zi de zi, cum spuneam.
Poate ca ne-a apropiat si maturitatea, care vine cu un echilibru in opinii. Imi amintesc de tinerete si de tot patosul cu care imi sustineam parerile. Pe atunci (cu masura, chiar si acum) mi se parea ca trebuie sa iti expui parerile, si era vorba mai mult de cele negative. Ca trebuie sa le sustii si sa spui ce nu iti place. Ca daca nu faci asa, esti un las fara curajul opiniei.
Cu timpul am invatat sa nu mai vad chiar atata alb si negru. Am invatat ca opiniile personale difera mult in functie de circumstante si mai sunt si in continua schimbare. Astfel am ajuns sa iubesc mai mult echilibrul, sa il caut si in viata mea, dar si in mintile si judecatile altora. De aceea nu mai sunt asa vehementa cum eram odata 🙂
M-am apropiat mult de Iuliana pentru ca la ea am gasit foarte multe puncte de vedere comune. Asa se citesc oamenii, cu cat te regasesti mai mult in randurile lui, cu atat ii citesti mai des.
La un moment dat ajunsesem sa radem de cat de tare ne asemanam in gandire. Eram de acord cu 99,99% din opiniile impartasite pe blog. „Ar fi fost chiar culmea sa nu fim noi doua de acord :)”  a fost odata un comentariu…
Plus ca ii vizitezi blogul pentru darul ei inascut, acela de a te destinde cu texte si foto ca acestea:
„Zile magice de vacanta. Cu trezit fara ceas, cu leneveala in pijamale, cu ciocolata calda, cu lingurite de ciocolata si o carte simpatica.
Totul e per-fect! ♥”
Am spus mai sus ca a inchis „jurnalul de bucate aromate”, alias petala… Din fericire nu a renuntat la blogging. Dimpotriva face blogging cu foarte mult succes. De ce nu ma mir se intelege din randurile de mai sus. Doar ca s-a dedicat in intregime artei culinare. Ce va spuneam despre harnicie? Fotografiile din articol sunt de pe unul din cele mai bune bloguri culinare de la noi si nu-mi incap in piele de atata mandrie.
Personal, imi lipseste putin jurnalul, chiar daca stiu bine ce si cum…Dar ma bucur ca in ultima vreme fiecare reteta are la inceput o mica poveste, randuri in care gasesc ceva din Iuliana jurnalului. Pare o varianta ce impaca cumva cele doua bloguri.
Astazi este ziua ei, de aceea am vrut sa scriu o urare speciala. In stilul caracteristic, iar am scriiiis….Dar nu imi ies mie texte prea scurte, nu pot exprima concis sentimente si trairi. Cum sa va fi spus eu in doua randuri cat imi este de draga fata aceasta, cum am stat noi la povesti de nenumarate ori (toate scrise), cum am fost aproape mereu de acord si cum ne-am apropiat asa de mult, de parca eram surori. Si cum nu pot sa pricep de ce nu reusim sa ne intalnim odata!!!
Scrisul acesta prea mult vine si cu dezavantaje, dar reusesti mai bine sa transmiti ce simti. Nu complet, ca uneori simtirea te copleseste si cand recitesti iti pare ca ai transmis o prea mica parte din ea. Gata, gata 🙂
Va trimit doar pe blogul Iulianei, sa vedeti voi ce retete frumoase, ce fotografii elegante, rafinate si delicate. Sa vedeti doar ce crap-la-cuptor-inmiresmat-cu-usturoi-si-grapefruit.
Ca tot se mananca peste, azi in zi de sarbatoare.
La multi ani, suflet de primavara ce esti! Te voi citi pana tarziu in anii iernii, caci randurile tale imprastie in jur seninul si limpezimea cerului azuriu, caldura razelor perfect domoale a zilelor de martie, speranta coltului de iarba ce tocmai mijeste in lume, forta mugurilor plesnind pe ramuri si frumusetea florilor ce invaluie copacii!
Mi-as dori sa bem o bere pe malul Amstel-ului, dar pana atunci hai la un ceai 🙂 Si mai pune cate o poza cu tine pe Facebook, ca am scotocit ieri…. pana la Sinaia si Amsterdam si cand am gasit una, nu mi-a dat voie, hihi 🙂
Toate fotografiile sunt de pe http://bucate-aromate.ro/ si de pe pagina de Facebook a Iulianei si imi cer scuze ca nu apar linkurile, trebuie sa schimb tema asta 🙂
——————————————————————————————————-
Daca va plac articolele mele, va rog sa le distribuiti. Si mereu vreau sa va multumesc pentru ca treceti pe aici. Si cand uit sa scriu asta, sa stiti ca a fost doar graba la publicare!