A inceput scoala, stiti, nu ??? Si nu doar ca a inceput, dar s-a si evaporat aproape o luna. Uite asa simt timpul in ultima vreme, ca pe vaporii de apa: insipid, incolor si inodor 🙂 Si parca tot imi scapa, in alergarea aceasta in care traim. Ne trezim dis-dimineata, aruncam pe fereastra un ochi printre genele bine lipite de somnul ce plange in noi. Pierdem rasaritul cu sclipirile lui rozalii – rosiatice, caci dinspre baie fugim spre frigider. Castraveti, rosii, ceva sunca si un strop de unt…gata-s sandvichurile copilului. Mai apucam sau nu sa ne gandim la o tinuta mai speciala. Asta pana mai ieri, cat s-a indurat vremea de noi si ne-a mai lasat sa etalam volanase fine, asortate cu pietre colorate la gat. Inca o luna…, de tranzitie spre geci si paltoane s-apoi deja incepem sa ne gandim la sute de idei de cadouri pentru Craciun.
Plecam spre serviciu plini de energie. Pe drum, gandim liste pline de prioritati, realizam ca nu toate se vor putea atinge, nu stim ce sa indepartam din infinita lista, dar lasam sa mai decida si imprejurarile. Ajungem, si in aburii aromati ai cafelei, ne impartasim – ca fetele, impresiile despre temele copiilor, supararile generate de greselile pe care le gasim in fiecare zi in caiete, una sau alta dintre noi este mai inteleapta si ne aminteste ca si noi greseam. Ne transformam in monumente de intelepciune desarta – caci uitam pana spre seara – si admitem ca asa este.
Si-apoi ne avantam in dosare, lucrari, termene…de-astea, stiti voi…Intre ele, mai scriem un comentariu-doua-trei pe cate un blog…
La plecare, nu stim cum sa alergam mai repede, si sa jungem sa incepem runda a doua. Sau a treia, depinde. Intre verificarea temelor, lucratul la engleza sau franceza, gatitul, ceva rufe care stau pe-acolo in asteptarea masinii de calcat, o discutie indelung amanata cu sotul, telefoane la parinti, statusuri pe Facebook si blogging – cine mai are si asta…poc, este 23-24. Intre reprosurile ca iar ai uitat ca nu trebuia sa tipi la copil si gandurile despre prioritatile zilei de maine, iei totusi o revista-n brate. Si cand stingi lumina, adormi pana sa-ti ajunga capul pe perna. Si visezi trasuri, printese, brazi impodobiti si cosuri cu cadouri.
Cam asa o ducem. Si totusi, unii stiu sa se organizeze. Nu cunosc personal prea multi, dar citesc pe la unii care izbutesc. Caci cititul mi-a ramas rasfatul la care nu renunt. Daca o sa va intalniti cu mine, o sa ma vedeti zilnic cu cate o sacosa plina de reviste-revistute si muuuulte foi. Pe foi am postari frumoase sau utile de pe bloguri. Le printez ca sa le citesc pe drum si seara intre perne, ca nu mai vreau atatea ore cu ochii in ecrane. Si le car cu mine mereu. Daca stau pe la vreo coada -cum a fost la Politie, caci imi expira buletinul, am ce citi. Cateodata ma gandesc ca in loc sa citesc, mai bine as scrie, sau as mai face ceva din lista aceea fara sfarsit. Altadata imi zic ca daca n-as mai avea bucuria aceasta a cititului, a blogului si a comunicarii, mi-ar exploda creierul. Iar altadata mai aflu si lucruri bune si utile. Printre care -tot pe un blog -unde altundeva, dau peste magazinul online de cosuri Craciun. Informatie buna de retinut si de folosit, ca sigur timpul se va epora la fel de repede si nu stiu cat de mult voi mai apuca sa bat magazinele. Mai bine merg in ele in ianuarie, in perioada de reduceri, ca am mai mult de castigat.
Si daca tot mi-am amintit de Craciun si tot citesc despre organizare, nu ar strica deloc sa ma pregatesc din timp. Anul trecut a fost prima data cand am apelat la un ajutor pentru curatenia de sarbatori si pe cuvant ca bine am facut. Nu numai ca a fost mai usor in doua, dar am si invatat cate ceva de la fata aceea, caci stia noutatile in materie de produse de curatenie, mult mai bine ca mine. Intentionez sa rechem ajutorul, ca m-am spetit destul singurica in cursul anului. Mai intentionez sa imi fac din timp o lista cu cadourile pe care doresc sa le ofer. Dintre acestea, o parte ar trebui cumparate de Black Friday, iar o parte ar trebui sa le fac singurica. Trebuie sa fac lista cu ideile, cu materialele necesare confectionarii si sa ma pregatesc cu ambalaje pentru cadouri. Anul trecut am cumparat folii, panglici, funde, rosii, verzi si aurii si am ambalat intr-un mod dragut cadourile. Am luat si mici cartonase cu imagini de sarbatori si le-am fixat la fiecare cadou. Am avut succes, doar ca lucrurile necesita timp si organizare. Si mai necesita ca dupa ce citesti si faci listele, sa reusesti sa si pui in practica ceea ce ai intentionat. Altfel, este doar timp pierdut si stres care se adauga la cel generat deja de alergatura constanta a vietii.
Sa stiti ca nu mi-s pe de-an-doaselea si azi. Nu, deloc. Doar cu frigul am o mica problema, in rest, am scris doar ce am simtit. Si cum stiti ca aceasta activitate iti ordoneaza minte si te ajuta sa clarifici treburile, concluzia este ca si cu vesnica alergatura, noi rezistam si mergem inainte. Ceea ce putem face ca sa ne iasa mai bine este:
– sa ne instruim si sa ne organizam. Urmeaza niste articole despre acest aspect, caci studiez de zor si am invatat cate ceva;
– sa eliminam ceea ce trebuie eliminat si sa delegam din sarcini. Fiecare stie ce probleme are, si nu, nu ma refer nici la citit, nici la blog, stiu eu bine ce trebuie sa elimin!!! Iar despre delegare, este ultima constatare. Oricat am vrut, oricat am sucit toate, am constatat ca nu le pot face TOATE. Ma concentrez o vreme pe ceva, obtin rezultate si apoi incerc sa trec la alt aspect ce trebuie imbunatatit. Imi iese si acela, dar la un moment dat ma blochez, si ajung in situatia in care cele carora le acord atentia de moment ies mai bine, dar scap lucrurile in alte aspecte. In sfarsit, am acceptat ca nu le pot face bine pe toate;
– si partea cea mai importanta este sa ne gasim/pastram bucuriile. Aici imi incadrez eu si cititul, si blogul. Ele sunt supapele mele, momentele mele de regasire si de reincarcare. Nu pot sa spun ca mereu gandesc asa, am desigur si indoieli. Dar asta este concluzia de azi. Cititul imi umple mintea de idei, imi satisface curiozitatea si dorinta de cercetare si cunoastere. Blogul imi da posibilitatea de a-mi aduce si eu umila mea contributie in materie de creativitate, e locul unde primesc si dau, e locul unde ma incarc de energie, de unde imi iau de multe ori forta de a continua. Asta este ceea ce functioneaza la mine, nu stiu exact care sunt supapele voastre, caci sigur avem toti cate una;
– exersarea ochiului si a mintii in a descoperi frumusetile mici in vacarmul cotidian. In masina, am ridicat ochii din revista, pe cand treceam pe langa Parcul Tei. Stiti ce frumos arata, asa in aerul rece, umed, dar curatat de ploicica matinala. Era un covor inca verde, prin care toamna abia a inceput sa creioneze un mic model ruginiu, stropind pe alocuri cu un pic de rosu. Sa ne bucuram de Craciun si sa nu uitam sa facem mici bucurii si celor dragi noua!
Va tare multumesc ca ma cititi si ca imi dati atata energie si bucurie!
Un week – end superb sa avem!
Mihaela Damaceanu
A doua reteta despre care am povestit in articolul 
