Această postare participă la Miercurea fără cuvinte, Wordless Wednesday, Wordless Wednesday.
Mihaela Dămăceanu
Lună: octombrie 2014
-
Vinete umplute cu carne tocată
Aproape au trecut vinetele şi eu nu am apucat să postez o reţetă delicioasă…Pentru vinetele umplute cu carne tocată, am pornit de la această frumoasă fotografie, a cărei sursă şi reţetă o găsiţi aici. Desigur că iarăşi am modificat pe aici, pe colo, prin punctele esenţiale, că mi-s atât de creativă de nu mai pot :))Principala modificare a fost la umplutură, unde în loc de ciuperci am folosit alte legume din frigider. Şi chiar cred că în ceea ce priveşte compoziţia de umplere, fiecare îşi poate folosi propria imaginaţie.Ingredientele mele:
– 2 vinete mai mari;
– 4 ardei;
– 500 de grame carne tocată de porc
– 2 linguri de orez
– o ceapă
– o jumătate de morcov
– o jumătate de ţelină mică
– 2 roşii mari
– o legătură de pătrunjel
– 100 ml ulei
– sare, piper, curry opţionalModalitatea de preparare:
1. Tăiaţi vinetele pe lung şi scobiţi miezul cu grijă, astfel încât să rămână un strat suficient de gros din vânătă. De aici înainte, apelez la fotografiile proprii, incomparabile cu originalul, dar cine ştie… Perseverenţa este mama succesului, nu?
2. Tăiaţi în bucăţi de aproximativ 2 cm miezul vinetelor şi căliţi-l puţin în tigaie.
3. Amestecaţi carnea tocată, cu vinetele călite, roşiile, ceapa, morcovul, ţelina, orezul puţin fiert, pătrunjelul şi condimentele.
4. Umpleţi jumătăţile de vinete şi ardeii cu amestecul de carne.
5. Aşezaţi în tavă, adăugaţi puţină apă şi daţi la cuptor pentru o oră. Dacă vă rămâne puţină compoziţie, procedaţi ca mine şi umpleţi niscaiva ardei.
6. Serviţi cu poftă!!!
Nu am făcut prea des în vara aceasta vinete umplute cu carne, sunt bune şi reprezintă o alternativă la clasica salată de vinete, dar vara viitoare voi fi mai hărnicuţă, sper!
Mihaela Dămăceanu
-
Pentru cei ce vor a scrie
Am zâmbit aseară citind textul pe care vi-l scriu mai jos. M-am gândit că nu există doar dezavantaje când reiei şcoala alături de copii. Unele din cele mai plăcute momente, sunt acelea în care fac o mică analiză a textelor literare incluse în manualele şi culegerile după care lucrează. Să nu râdeţi că vă arăt un text dintr-un manual de clasa a IV-a.
Aşa uşor cum este el, adresat copiilor, pe mine m-a ATINS!!!„Învăţătorul Basil Dragoşescu a intrat în clasă, aşteptat cu nerăbdare de elevi.– Vom face mai întâi lecţia de română. După aceea vă voi împărtăşi roadele compunerilor pe care mi le-aţi dat ieri. Vă voi controla acum, ca de obicei, tema zilei.Şi învăţătorul trecu printre bănci, făcând observaţiile corespunzătoare. În faţa elevului Caragiale, atras de claritatea exprimării acestuia:– Ascultă, Caragiale, lămureşte-ne de ce ai scris aceeaşi idee în mai multe forme?– Vedeţi, răspunse Caragiale, eu mă silesc să strâng în cât mai puţine cuvinte gândurile mele.– Vasăzică încerci să exprimi aceeaşi idee într-o formă mai scurtă?– Da! Şi o scriu până socotesc că-i bine. Aşa am făcut şi acum. Prima formă era aşa: „Cel care învaţă bine are şi multe bucurii.” Pe urmă am început să scurtez până am ajuns la: ” Cine învaţă se bucură.”– Nu-i rău! Scurt şi limpede. Apoi, învăţătorul se adresă elevilor:– Aţi auzit, băieţi? Cine învăţa se bucură. Să învăţaţi, că părinţii voştri trudesc şi asudă din greu, ca voi să puteţi învăţa carte.Învătătorul mai observă în caietul lui Iancu texte copiate, ici-colo subliniate cuvinte sau expresii. Se bucură.Apoi se îndreptă spre catedră:– Voi începe cu elevul Caragiale L. Ion. A scris într-o pagină şi jumătate mai mult decât au scris alţii în şase. Acum nu mă mai mir cum de a izbutit. E rodul strădaniei lui. Şi punctuaţia a pus-o ca lumea. Şi ortografia este corectă, iar forma, foarte îngrijită. Ca să nu mai vorbim de limpezimea cu care şi-a înşirat ideile. Bravo, Caragiale!Şi învăţătorul Basil Drăgoşescu îi întinse elevului Caragiale L. Ion caietul, pe pagina căruia scrisese cu creionul roşu un zece cât roata carului de mare…”Virgil Stoenescu – Sîrguinţa lui IancuNu îmi amintesc să fi citit acest text. Dar cum vă spuneam, m-am simţit…touche.Cu accent, desigur, dar nu ştiu unde îl găsesc aici.Week-end plăcut şi inspirat să aveţi!Mihaela Dămăceanu -
Decoraţiuni uşoare pentru toamnă
sursa Cele mai frumoase idei de decoratiuni usoare pentru toamne, din castane, ghinde, dovleci si crizanteme.
Toamna vine cu o usoara melancolie dar si cu o paleta superba de culori, menite parca sa coloreze zilele mai mohorate.
sursa 
Sursa 
sursa 
sursa 
sursa 
sursa Această postare participă la Miercurea fără cuvinte.
Mihaela Dămăceanu
——————————————————————————Vă mulţumesc pentru că îmi sunteţi alături!
Dacă vă place ce citiţi, dacă vă e de folos sau vă impresionează cu ceva, vă puteţi abona la blog (în casuţa de abonare din dreapta sus) sau puteţi da un like paginii de Facebook a Blogului de familie.
Iar dacă v-a placut articolul, cu un share pe Facebook il puteţi arăta şi prietenilor.
-
De toamnă
E frumoasă toamna, nu zic că nu. Umple pieţele şi parcurile cu mantii roşu-galben-arămii. Dar parcă nu a venit complet. O tot urmăresc să nu pierd culorile, dar încă este mult verde, doar puţit pudrat cu galben.Nu vreau să pierd patela culorilor de toamnă şi sunt atentă la copaci.Dar pe mine, om născut toamna, mereu mă cuprind melancoliile.Şi nemulţumirile. Pe mine, pe nimeni altcineva! A trecut o lună de când am venit din concediu, odihnită şi plină de planuri, că asta ştiu să fac când am timp liber. Planuri, planuri, planuri.Aveam o curăţenie generală în plan, nişte cumpărături mai mari pentru casă, idei nenumărate de scris şi ordine de făcut pe blog. Şi pregătirile pentru şcoală. Curăţenia a fost abandonată la jumătate, cumpărăturile sunt în acelaşi stadiu, dar vor continua, iar pe blog deja am scris din ce în ce mai puţin. Cu şcoala am rezolvat tot.Şi ea este cea care ne acaparează zilele, serile şi minţile.Au început copiii aceştia într-o forţă, de m-au chiaunit de cap. Doar în trei săptămâni. Teme, teste, teme, verificări, engleeeeeză. Care merge cel mai greu din toate, nu ştiu de ce.Vin seara acasă pe la şase. Sunt doar 4-5 ore de treabă. Nici nu ştiu ce să fac mai întâi. Cu masa, cu puţină vorbă, cu vasele de după, o oră deja zboară. Apoi verific temele şi mai insist pe ce nu a fost foarte bine înţeles. Pac, şi a mai zburat încă o oră-o oră juma’. Şi pe la 20-21, deja răbdarea , cheful şi puterea de muncă sunt gata. Gata, tinzând spre zero.Şi mă îndrept spre bucătărie să mai fac ceva uşor de mâncare pentru prânzul de a doua zi. Sau puţin spre blog, să mai citesc ce aţi scris. Şi apoi gata, ZERO TOTAL cu energia. Baie şi somn.Şi când mai am un mic răgaz, mă gândesc la câte mai am de făcut anul acesta. Că mi-am prppus o mie de lucruri, din care am reuşit până acum, doar vreo două-trei.Anul viitor nu mai îmi propun nimic, decât să fac din nou şcoala. Că aşa a ajuns învăţământul nostru, să ne oblige să facem iarăşi şcoala cu copiii. Sau cel puţin, pe-aici prin Bucureşti.Şi uite aşa, mă pornisem să vă scriu una şi mi-a ieşit cu totul alta, adică o văicăreală de toamnă. Balanţă oscilantă, asta sunt. Cu zilele, cu anotimpurile…Dar măcar m-am răcorit şi parcă-s mai bine acum.Voi cum v-oţi descurca cu aste treburi, toate câte sunt ele. Multe, multe, interminabile, uf, uf!!!Mihaela Dămăceanu
