 |
| sursa |
În ciuda nenumăratelor cărţi şi filme ce ne-au arătat cum inimaginabilul poate deveni posibil, vizionarea acestuia îţi stârneşte iarăşi întrebarea retorică despre cum a putut istoria omenirii să producă atâtea orori.
„12 ani în sclavie” se bazează pe o poveste reală scrisă de John Ridley după memoriile personajului principal al filmului-Solomon Northup(Chiwetel Ejiofor). În 1841, acesta era un negru liber din statul New York, cu o viaţă de familie fericită şi o poziţie socială rezonabilă, câştigându-şi existenţa ca lăutar şi tâmplar. Dar această fericire este ilustrată doar prin câteva scene de început ale filmului, căci Solomon este răpit şi vândut ca sclav unui fermier.
Urmează cei 12 ani, în care un suflet de om liber este forţat prin acte de o cruzime bestială să accepte noul statut crunt al omului ce nu mai are niciun drept pe această lume. Scene groaznice în care Solomon este forţat să stea pe vărfuri pentru ca ştreangul să nu îi curme firul vieţii sau în care este obligat să biciuiască la sânge sclava pe care stăpânul o viola adeseori aproape te fac să închizi ochii.
 |
||||
| sursa |
Este un film ce te captivează, o poveste despre revoltă, durere, umilinţă, inimaginabilă lăcomie şi răutate umană, supravieţuire şi forţa de a suporta, luptând pentru a păstra speranţa de revenire la normal.
Pe lângă interpretarea personajului central, sunt remarcabili şi Michal Fassbender în rolul viciosului stăpân Edwin Epps şi Lupita Nyoug’o-tânăra sclavă Patsey, violată şi bătută de Epps. Scurta întârnirea cu aboliţionistul Samuel Bass(Brad Pitt) va răsturna situaţia într-un mod aproape nemaiaşteptat de Samuel.
Chiar dacă mai sunt poate şi filme mai bune despre păcatul Americii faţă de negri şi acesta merită cu siguranţă să fie văzut. Este povestea uluitoare a unui om care deşi nu doreşte să supravieţuiască ci să trăiască, este forţat timp de 12 ani să înveţe ce înseamnă să lupţi ca să supravieţuieşti, îndurând.
“I apologize for my appearance, but I have had a difficult time these past several years”- Solomon Northup
Vizionare plăcută!
Mihaela Dămăceanu
Astazi am fost la The wolf of Wall Street. Am avut de ales între 12 ani de sclavie si Philomena, dar am ales DiCaprio. 3 ore am intepenit pe scaun si m-am speriat de lumea murdara si depravata a Americii! Nu a fost un film rau, dar ma asteptam la cu totul si cu totul altceva! mda… Poate il lamuresc pe sotul sa încercam maine povestea cautarii copilului pierdut – Philomena.
Duminica faina iti doresc! 🙂
Încă nu l-am văzut, dar exact acum 10 minute am citit ceva asemănător despre The wolf…
Philomena mă atrage şi pe mine. O duminică minunată, cinefilă dragă ce-mi eşti!
Bine te-am regăsit în 2014, Mihaela! Te rog să îmi treci tu (manual) email-ul meu la subcribers, deşi m-am înscris pe blogul tău de câteva luni nu am primit niciodată informări de postare.
"12 ani în sclavie" este un film pe care îmi doresc foarte mult să îl văd, apoi "Captain Philips" şi "Blue Jasmine", filmul lui Woody Allen. Ador filmele lui!
Bine ne-am regăsit, Adrian! Voi încerca acum, sper să meargă! Şi eu doresc să le văd pe ambele, dar parcă mai mult Blue Jasmine!