Dacă anul trecut mi-am umplut braţele cu crengi de copac, anul acesta m-am umplut toată de frunze. Veneam duminica trecută prin parc, de la o biserică deosebit de frumoasă. Am admirat cu tot sufletul coroanele copacilor, pictate-n sute de nuanţe de galben şi arămiu, dar şi covorul scuturat de ei peste iarba încă verde.
Şi-am început să culeg una câte una, până mi-am umplut mâinile, cu gândul de a-i face o bucurie prichindelului de-acasă. Aproape de finalul drumului, mai găsesc şi-o bucată de scoarţă veche de copac, şi-un ciot interesant de la o creangă ruptă. Le studiez cu atenţie şi le iau. Coaja de copac mergea bine ca suport pentru frunze iar ciotul de lemn ca suport pentru pictat.
Fireşte că mi-am bucurat puiul. A lăsat instant filmul la care se uita şi a început să compună decorul instant. Nu am intervenit deloc, în afară de a lua doi mici păianjeni de pe scoarţa de copac şi a fotografia o mică floricică de licheni, care nu se vede prea bine în poza de mai jos, de mititică ce era.
Restul este concepţia lui Mihnea, că de-aceea vedeţi şi-o ceapă pe-acolo 🙂
Mi-a părut tare rău că am ratat castanele… 

Pentru a vedea ceva foarte frumos în materie de decoraţiuni de toamnă, duceţi-vă şi pe linkul de la începutul postării acesteia şi vedeţi la finalul ei, pozele din Frankfurt.
Mihnea şi Mihaela Dămăceanu