Parafrazând celebrul proverb chinezesc „eşti ceea ce mănânci”, pe care încerc să-l înţeleg mai bine prin aplicare, mi-a venit mie prin căpşor ideea că tot la fel de bine, eşti ceea ce citeşti.
Este foarte adevărat că ceea ce citim este ce ne atrage, informaţii şi oameni cu care rezonezi. Dar tot la fel de adevărat este şi că citind începi să aplici ceea ce afli. Întâi citeşti că te interesează tema, apoi citind îţi vine imboldul de a aplica şi tu ceea ce afli. Şi uite aşa, din acest proces în care este greu să determini cea fost întâi, oul sau găina, te trezeşti dintr-o dată făcând acele lucruri şi devenind astfel un om mai bun, câte puţin în fiecare zi.
Cam aşa a fost şi cu scrisul, şi cu blogul. Aici o să spuneţi că v-am mai povestit despre rolul benefic al scrisului şi sunt de acord şi acum cu ideea. Dar scrisul porneşte mereu, din pasiunea de a citi. Aici este clar cine a fost mai întâi. Cititul. Abia apoi vine dorinţa de a scrie. Şi de aceea cred că aproape toţi oamenii care scriu sunt mari cititori. Şi cum sunt într-un proces de blogger în devenire, citesc bloguri.
Citeam şi înainte, doar că erau bloguri în limba engleză şi erau despre finanţe personale şi călătorii.
De când am început acest blog, ca rezultat al lecturilor mai vechi, am început să descopăr blogosfera în limba română şi am pornit cu Iulia. De la ea am preluat ceva din stilul organizat de viaţă în materie de finanţe, alimentaţie şi blogging şi am primit imboldul de a pune în aplicare ideile ce mă atrăgeau de mult şi despre care mai citisem. Cum spuneam, mă atrăsese tema aceasta şi citisem destul şi în limba engleză, dar pe Iulia am citit-o zilnic de când am acest blog şi fireşte că am început să şi aplic ideile ei. Aşa s-a născut şi la mine rubrica de meniu săptămânal, aşa m-am hotărât să scriu postările despre economii şi cumpărături făcute mai organizat şi cu scop mai practic decât înainte. Rezonez foarte bine cu Iulia, chiar dacă nu sunt încă omul atât de organizat care este ea. Dar voi continua mereu să o citesc şi voi fi mereu influenţată de ea, pentru că îmi place şi tema abordată şi omul din spatele blogului.
Următoarea prietenă pe care mi-am făcut-o în online este Iuliana. Acuma, eu nu sunt ca Iuliana, dar mi-ar plăcea să fiu. Pe la începuturile prieteniei noastre bloggeristice ne descopeream foarte des preocupări şi concepţii comune. Dar ceea ce o defineşte pe ea şi eu nu posed din dotarea cu care venii pe lume, este veselia. Iuliana este un om glumeţ şi cald, reuşind să ne transmită şi nouă, cititorilor, o stare de bine şi de bucurie. Ea este modelul către care tindem mulţi, omul înţelept şi trecut prin ale vieţii, care a descoperit cum să facă viaţa mai uşoară, mai frumoasă şi mai profundă, tocmai prin descoperirea frumuseţii lucrurilor şi activităţilor ce ne sunt la îndemână în viaţă. Ea ştie să se bucure de tot ce vede în jur şi de tot ce face. Scrie cu multă pasiune, găteşte la fel, descoperă bucuria într-un magazin din oraş, într-o plimbare spre serviciu, în joaca copiilor pe lângă care trece, în zborul leagănului din faţa ferestrelor biroului şi în cel al „maşinăriilor cu aripi”. Pentru toată starea aceasta de bine pe care o primesc de la ea şi pentru toată profunzimea care există în această fiinţă caldă, voi merge mereu să citesc ce scrie, cu speranţa că ceva din bucuria vieţii, va veni şi spre mine de la ea. 
De câteva luni încoace am descoperit-o  şi m-am apropiat sufleteşte de Carmen. Citind eu, tot aşa zi de zi, ce scrie pe blog, constat că nu ai cum să nu te apropii de ea. De fapt, nu are cum să nu-ţi placă Carmen. Este un om foarte cald şi tot un om care găseşte partea bună şi pozitivul în viaţă. Dar cel mai tare impresionează modul ei direct, deschis şi cald în care relaţionează cu noi. Este foarte puternică, organizată şi harnică. Dacă-i citiţi blogul veţi vedea câte face şi cât se documentează pentru orice. Îi plac călătoriile şi artele. Are un spirit enciclopedic, se documentează foarte bine şi ne  învaţă şi pe noi o mulţime de lucruri. Doar în câteva luni, am învăţat la ea ce sunt aceia gurgui, am descoperit porţelanul de Nymphenburg, am fost la Paris cu TGV-ul, am văzut casa lui Victor Hugo şi grădina de la Giverny a lui Monet şi am fost la Muntele Saint Michel. Aşa cum ne-a spus odată, călătoreşte de trei ori: prima oară când se documentează, a doua oară în călătoria propriu-zisă şi a treia oară când ne duce şi pe noi acolo, povestind pe blog. Nu ai cum să nu o admiri şi să nu o iubeşti pe Carmen. Este o inimă imens de caldă deşi „funcţionează cu Duracell”. La mulţi ani fericiţi, draga mea! 
Şi aş putea scrie despre multe alte fete, pornind de la Cristina ce m-a inspirat să fac acest blog, continuând cu Irina, Părintele Victor şi toate fetele trecute în blogrol, că le-am trecut acolo pentru că mi-s dragi şi îmi plac. De la fiecare am ceva de învăţat şi cu fiecare am ceva în comun. Dar mă gândesc la voi cititorii şi mă opresc pentru azi.
Revenind la titlul articolului şi concluzionând aceste rânduri, închei spunând că aceste persoane sunt pentru mine modelele din online. Am găsit ceva în comun cu ele, mi-s tare dragi şi îmi doresc din suflet să fiu ca ele, păstrându-mi în acelaşi timp, propria identitate. Le voi citi cu drag şi voi căuta mereu punctele comune, dar mai ales voi căuta să învăţ şi să aplic învăţăturile lor, ştiind că eşti ceea ce citeşti şi astfel poţi fi un om mai bun.  
Cu drag,
Mihaela Dămăceanu