Blog de familie

Categorie: decoraţiuni interioare

  • Balcon de vara, in toamna

    balcon de vara 1
    Stiu ca a venit toamna, dar mi-ar parea rau sa nu va arat si varianta de vara a micutului nostru balcon. Mic in sensul de ingust, ca la lungime nu are probleme. Am apelat la jutorul lui Mihnea, care mi-a spus ca vopselele nu sunt bune, ca nu adera pe plastic, insa eu am insistat si vedeti mai jos ce a iesit.
    Am folosit scoicile, melcii si pietricelele adunate la mare, un vechi tocator de bucatarie – am solicitat pictarea ambelor fete si am vrut pesti, pietre mai mari pe care Mihnea a pictat ce a vrut el si am mai adunat tot ce am gasit albastru prin camara. Si ghivecele din cutii de conserve, sigur ca da!!!
    Va este clar ca doream o tema marina, vara viitoare va fi si mai bine, pentru ca voi vopsi si masuta aceea veche, pastrata special pentru aranjamente cu flori pe balcon!
    Si poate nu mai am nici porumbeii stabiliti deasupra micului nostru minidecor marin…
    Flori nu prea avem, dar avem in sfarsit, inca o fasole!

    balcon de vara 2

    balcon de vara 3
    balcon de vara 4
    balcon de vara 5
    balcon de vara 6
    balcon de vara 7
    balcon de vara 8
    balcon de vara 9
    balcon de vara 10
    balcon de vara 11
    balcon de vara 12
    balcon de vara 13
    balcon de vara 14
    balcon de vara 15
    balcon de vara 16
    balcon de vara 17
    balcon de vara 18
    balcon de vara 19
    balcon de vara 20
    balcon de vara 21
    balcon de vara 23
    balcon de vara 24
    balcon de vara 25

    Aceasta postare participa la Miercurea fara cuvinte.

    Mihaela Damaceanu

  • Lingura pictată

    A trecut multă vreme de când nu v-am mai arătat nimic pictat de Mihnea. În parte pentru că nici nu a mai lucrat decât puţin, dar în parte şi pentru că am cam neglijat eu.

    Această lingură de lemn a fost pictată la şcoală şi a adus-o acasă la sfârşit de an şcolar.

    De atunci tot vreau să o fotografiez şi abia acum am reuşit.

    Pot spune că fotografiile nu îmi ies prea bine de când ni s-a stricat aparatul foto şi că în realitate lingura pictată este mai frumoasă decât în pozele mele.

    Nu este chiar spectaculoasă, dar că întotdeauna, îmi pare că a combinat frumos culorile.

    Acum pot spune că m-am obişnuit cu ea, dar când am văzut-o prima oară, am rămas cu un mare WOW pe chip şi desigur că am admirat-o sincer.

    lingura de lemn pictată
    lingura de lemn pictată
    lingura de lemn pictată

    lingura de lemn pictată

    lingura de lemn pictată

    Mihnea Dămăceanu

  • Mici decoraţiuni gratuite de toamnă II

    Dacă anul trecut mi-am umplut braţele cu crengi de copac, anul acesta m-am umplut toată de frunze. Veneam duminica trecută prin parc, de la o biserică deosebit de frumoasă. Am admirat cu tot sufletul coroanele copacilor, pictate-n sute de nuanţe de galben şi arămiu, dar şi covorul scuturat de ei peste iarba încă verde.
    Şi-am început să culeg una câte una, până mi-am umplut mâinile, cu gândul de a-i face o bucurie prichindelului de-acasă. Aproape de finalul drumului, mai găsesc şi-o bucată de scoarţă veche de copac, şi-un ciot interesant de la o creangă ruptă. Le studiez cu atenţie şi le iau. Coaja de copac mergea bine ca suport pentru frunze iar ciotul de lemn ca suport pentru pictat.
    Fireşte că mi-am bucurat puiul. A lăsat instant filmul la care se uita şi a început să compună decorul instant. Nu am intervenit deloc, în afară de a lua doi mici păianjeni de pe scoarţa de copac şi a fotografia o mică floricică de licheni, care nu se vede prea bine în poza de mai jos, de mititică ce era.
    Restul este concepţia lui Mihnea, că de-aceea vedeţi şi-o ceapă pe-acolo 🙂
    Mi-a părut tare rău că am ratat castanele… 

    Pentru a vedea ceva foarte frumos în materie de decoraţiuni de toamnă, duceţi-vă şi pe linkul de la începutul postării acesteia şi vedeţi la finalul ei, pozele din Frankfurt.
    Mihnea şi Mihaela Dămăceanu

  • Minidecorul făcut de Mihnea

    V-am povestit şi arătat atâtea despre desenele lui Mihnea. Şi ştiu că v-am spus că aceste talent îl moşteneşte de la tati, care are mână bună şi acum, când liniile cu greu se mai pot apropia. Mami, este cam pe din afara acestei ecuaţii, sau sistem de ecuaţii. În schimb, are o foarte mare iubire pentru culoare şi decoraţiuni interioare. Să vă mai povestesc câte tomuri cu reviste de case şi mai ales de decorarea lor, am cărat când ne-am mutat? Mai bine nu, şi vedeţi doar povestea de aici, cu căratul cutiilor de DVD-uri.
    Aş fi vrut să cred că băiatul a vrut să ne arate că îmi seamănă şi mie :)) Vă daţi voi seama, mai bine ca mine, că nici prin cap nu i-a trecut lui aşa ceva, vineri, când mi-a arătat isprava. Mai degrabă, s-o fi săturat copilul de aşteptarea ducerii la îndeplinire, de către părinţii aştia, ultra, super, extraneserioşi, a unor promisiuni  de mult făcute.
    Este vorba de a cumpăra nişte acuarele şi de a înrăma ceva desene.
    Dar băiatul s-a descurcat singur, singurel. A scos o fotografie dintr-o ramă, a cules creioanele răspândite(de el, nu de noi) prin colţuri de casă şi fundul patului, şi se puse pe treabă.
    Face repede un desen şi îl pune în rama portocalie. Cam aşa:

    Apoi, caută un loc potrivit şi o culoare asortată, de o înălţime diferită, că l-a învăţat mami cum se face, şi le alătură. Are grijă să mai pună un al treilea obiect, şi obţine primul lui minidecor.
    De care, mami este foc de mândră!!!

    Mihaela Dămăceanu

    P.S. Crenguţa şi lumânărica, îi aparţin lui Mihnea. Mie, doar detergentul de vase, nebăgat de seamă, la fotografiatul pozei. De nu mi-ar fi fost lene, normal era, să revin şi să fac alta. Dar nu mă spuneţi, vă rog!