Voi aţi fost până acum în Lidl sau Dragonul Roşu?
Că eu nu, sau nu prea, şi de aceea mă apucă dragul de povestit. Că ne tot pregătim cu toţii de şcoală şi tot căutăm şi cumpărăm.

De trei ani a venit Lidl în România iar noi a trebuit să mergem la mare ca să îl vedem(cu totul întâmplător). Din întâmplarea aceea am apucat să mă conving că o vizită mai serioasă ar merita să fie făcută şi vinerea trecută ne-am dus să studiem oferta. Scopul principal era achiziţionarea celor de trebuinţă începerii şcolii(măcar o parte) iar cel secundar studiul produselor alimentare.
Prima impresie a fost de bine. Mi-a părut mai mare decât mă aşteptam şi cu o ofertă de produse, tot aşa. Nu v-am spus că am vizitat ceva magazine Lidl în străinătate, doar la noi nu fusesem niciodată. M-am dus direct la produsele din spate, adică la cele nealimentare, hăinuţe şi alte minuni de casă, grădină, décor. Ştiţi voi, câteva produse ce se schimbă săptămânal, foarte simple, foarte basic, dar comode, destul de corect croite şi din materiale bune. Aşa, ca un produs nemţesc. Cred că pentru preţurile pe care le au, greu se găseşte la noi ceva de calitate similară. Adică, la acelaşi preţ, în altă parte iei ceva mai prost. Asta am vrut să spun.
Mi-au atras atenţia câteva produse, printre care nişte pijamale bărbăteşti. Scopul era să găsesc ceva pentru Mihnea. După multe suciri, am renunţat la rechizite, gândindu-ne că nu ştim mărcile(ne trebuie nişte creioane şi culori bune, că la cât desena Mihnea, toată ziua ascuţeam creioane şi culori, al căror vârf se rupea continuu). Am găsit o pereche de blue-jeans negri, foarte buni pentru şcoală, la 40 de lei. Şi i-am înhăţat. Apoi, am luat un rucsac troller, pentru şcoală, la 80 de lei.
A doua zi ne-am dus frumos la Dragonul Roşu. Este imens. Are nu ştiu câte pavilioane, cu mărfuri grupate pe categorii. Ai nevoie de picioare bune, dar mai ales de răbdare. Sunt o mulţime de chinezării (firesc, nu?), printre care marfa turcească străluceşte. Bătălie între cele două ţări, în care, la Dragonul câştigă Turcia. Referitor la marfa din China, mi-am amintit o informaţie văzută într-o emisiune la televizor: „China produce orice şi de orice calitate”. Dar la noi, şi mai ales În Dragonul, ajung cele mai ieftine.
Dacă te înarmezi cu răbdare, printre mulţimile de lucruri ieftine şi foarte ieftine, găseşti câte ceva ce merită cumpărat. Prima întrebare pe care trebuie să o adresaţi vânzătorilor este dacă vând la bucată, pentru că cei mai mulţi nu o fac. Abia apoi întrebaţi cât costă. În două ore de mers în viteză, am găsit un trening drăguţ, la 60 de lei, un hanorac de 30 de lei, cămaşă pentru şcoală cu 25 lei şi umbrelă bună(sperăm), la preţul de 25 de lei. La unele dintre ele, în oraş preţul se dublează, şi uneori chiar triplează. Deci a meritat drumul până acolo, fără a mai pune la socoteală şi faptul că am mai avut şi un subiect pentru blog.
Şi pentru că eram noi acolo, şi mai ales pentru că vroiam să vă scriu şi vouă, s-au gândit şi cei de la Ambasada Chinei să facă o vizită, ca să-i vedeţi.

Am mai văzut şi o dulceaţă mică, mică:

Pentru cine nu a fost niciodată, cel mai dichisit pavilion, arată aşa:

Vi-l arăt şi pe Mihaiul meu!

Şi vă invităm să poftiţi pe covorul roşu!

Update 11.09.2014: Aşa cum mă aşteptam, tot ceea ce am cumpărat de la Lidl, s-a comportat foarte bine şi a ţinut timp îndelungat, dar produsele din Dragonul nu sunt de aceeaşi calitate. Hanoracul, cămaşa şi umbrela au fost relativ O.K, însă treningul a fost extrem de prost. După trei săptămâni, materialul pantalonului deja se rărise la cusătura din spate. Am încercat să îl mai cos eu, dar în ianuarie a trebuit să cumpărăm altul.
  

Mihaela Dămăceanu

Postări asemănătoare: Liste de rechizite pentru clasele 0-IV, Cât costă începerea anului şcolar