A trecut şi noiembrie, care, chiar dacă nu a fost la fel de spectaculoasă şi plină de evenimente precum septembrie, are totuşi realizările ei. Ar fi trebuit să scriu această postare în ultima zi a lui noiembrie sau cel mult în prima zi de decembrie, dar nu am putut să nu marcăm cele două zile importante pentru noi, românii, prin articole dedicate special acestor zile. Şi dacă, de ziua Sfântului Andrei ne-am permis o binemeritată odihnă şi relaxare în căldura culcuşului, prima zi de iarnă a fost plină de activitate în afara casei. După ce am scris propriile reflecţii dedicate zilei naţionale ne-am grăbit să mergem la parada militara.
       Revenind la ce a adus luna noiembrie, pot spune că cele mai notabile evenimente ale casei, au avut legătură cu blogul. Pentru că în afara lui, viaţa noastră a fost mai puţin spectaculoasă, decurgând în rutina vieţii unui salariat şi părinte de şcolărel, în cazul meu, şi construitor-întreţinător de blog-prelucrător de fotografii, alături de constanta activitate de supraveghere şi coordonare a lui Mihnea, în cazul lui tati. Despre Mihnea este clar: ocupaţiile principale sunt şcoala, temele, desenul.
      Blogul ne-a scos cumva din cotidianul vieţii de mers la job-vericat teme-lucrat cu Mihnea-gătit. Realizarea notabilă, a fost că pentru prima dată, cineva a scris despre noi. Şi îndrăznesc să o numesc prietenă pe autoarea articolului, chiar dacă nu am avut bucuria de a ne cunoaşte şi în afara lumii virtuale. Căci eu cred, că un om pe care îl citeşti zilnic îţi devine prieten. Sau cel puţin, eu asta simt când mă gândesc la Iulia. Şi nu pierd ocazia de a-i mulţumi pentru tot ce am învăţat de la ea,  în primul rând în  materie de economisire şi apoi în materie de blogging.
        Şi dacă tot suntem la capitolul prieteni, nu pot să trec de acest subiect, fără a aduce un prinos de mulţumire şi recunoştinţă, dragei mele prietene Cristina, care va rămâne întotdeauna în amintirea mea, drept cea care a izbutit să mă convingă să îmi adun curajul de a arăta şi altora ceea ce scriu. Mi-e dor de lungile noastre poveşti, şi de însufleţirea schimbului extraordinar de idei, care ţâşneau din noi, la fiecare întâlnire.
          Mulţumirile nu se opresc aici, ci mai merg şi către domnul Eugen Emeric, pentru ajutorul pe care ni-l oferă, postând blogul la rubrica „Gânduri şi fapte” pe radiosufletel.ro şi către Raluca, Iuliana, Childrentourforeducation.blogspot.ro şi tuturor cititorilor şi prietenilor vechi şi noi din viaţa noastră şi de pe Facebook. Şi ne lipseşte Ramona!
          Cu ajutorul tuturor  celor de mai sus şi cu cele 30 postări scrise în această lună, am ajuns la aproape 11.000 de accesări, din care 3.000 în luna ce tocmai s-a încheiat. Este o mare bucurie şi o onoare să constaţi că îţi trec pragul 100 de persoane pe zi. Mulţumim încă o dată tuturor şi vă aşteptăm cu mare drag în continuare. Sperăm în continuare, să găsim subiecte de interes, care să vă fie utile sau să vă stârnească un zâmbet sau o emoţie.
            Cele mai citite 5 postări, dintre cele scrise în noiembrie, au fost următoarele:
             Iar mie mi-au mai plăcut 11 lectii de la copiii nostri şi Peicipecolo.com si educatia prin călătorie.
         Premiera lunii a fost reactivarea unui vechi magazin al familiei, părăsit pe Internet. Dacă vă face plăcere, ne-ar bucura o vizită şi pe la el, că mai avem jucărioare, hăinuţe, cărţi, porţelanuri, colecţii vechi de cărţi poştale, cărţi maxime, plicuri prima zi, etc. Se numeşte magazinulmmonline.blogspot.ro, deşi am fi vrut trimonline, dar era luat. Îl găsiţi fie pe pagina Micul bazar, fie pe bannerul din dreapta sus, a paginii principale a blogului.
         Închei cu speranţa că poate îmi veţi povesti şi voi, despre luna voastră de noiembrie frumoasă şi fructuoasă şi cu urarea ca luna decembrie să o depăşească cu mult, în bucurie şi realizări!
            Mihaela Dămăceanu