Astăzi sărbătorim. Cu toată vâltoarea ultimei perioade, am ajuns şi la o sărbătoare. De la Botoşani, la Bucureşti, revenind la serviciu, trecând prin trei locuinţe, mutând, zugrăvind şi curăţind, au trecut şi 6 luni de când am deschis acest blog. O mare bucurie pentru mine, mai ales că nici nu credeam ca printre atâtea schimbări, voi mai avea energia de a dezvolta şi blogul. Şi nu ştiu cum, dar uite că am găsit-o!
Mă mir, până şi eu, căci vă fac mărturisirea că organizarea şi focusarea pe un singur proiect, nu este punctul meu forte. Sau poate de aceea a şi ieşit. Pentru că au fost multe deodată. Multe şi grele. Cu decizii importante şi schimbări majore. Dar mai ales cu muncă multăă, multăăă! Şi uneori, când mă trezesc cu faţa la cearşaf, spun, cu muncă total fără rost!
Adică, cea cu mutările. Şi asta, dacă mă refer doar la munca fizică. Pentru că din punct de vedere emoţional şi al experienţei de viaţă, nu pot să spun că nu a fost interesant. Ba dimpotrivă, a fost foarte interesant!
Nu cu blogul!  
De blog, am ţinut cât de mult am putut. L-am considerat cea mai importantă activitate a mea. Şi cea mai plăcută. Mi-a făcut plăcere să mă scol la 5,30 ca să scriu ceva pentru blog, chiar dacă eu nu am fost niciodată o persoană matinală. Mi-a adus bucurie, fiecare postare şi fiecare cuvânt bun şi frumos pe care l-am auzit despre blog. Mi-a umplut sufletul de bucurie, fiecare comentariu sau fiecare like, de pe Facebook.
Tot blogul acesta, este pentru mine o mare bucurie şi mândrie.
Este visul meu, în sfârşit pus în practică.

Şi a ieşit ceva! În cele şase luni, s-au adunat 64 de postări, 68 de comentarii, dar şi o mulţime de likeuri şi comentarii, pe pagina personală de Facebook şi pe cele din grupurile din care fac parte. Ar fi fost bine să fi luat o parte din comentariile de acolo sa le fi pus şi pe blog. Nu mi-a venit această idee la timp, dar va fi pusă în practică, de acum încolo.

Cel mai important este că ne apropiem de 5000 de accesări. Ştiu că nu este mult la nivel de Internet. Sunt oameni care ating acest număr într-o singură zi. Dar aceştia sunt celebri, au multă vechime în această activitate şi sunt foarte buni! Noi suntem la început şi suntem încă micuţi, micuţi. Pentru mine, însă, acest lucru nu contează. Ceea ce contează este că îmi trăiesc visul de a scrie şi de aceea, cele aproape 5000 de accesări sunt extrem de importante. Sunt cele mai importante 5000 de accesări posibile! Bucuria de a avea cititori, fără a  face promovare(exceptând Facebook, care nu este considerat cel mai extraordinar canal, pentru aceasta) este foarte mare. Bucuria de a avea comentarii, din care percep că vă place câte ceva din ce facem noi aici este cea care mă ajută să merg mai departe.

Referitor la aceste accesări, am avut bucuria să observ, că datorită faptului că s-a adunat ceva material pe blog, aceasta a fost prima lună, în care numărul afişărilor venite de pe Google, l-a depăşit pe al celor venite de pe Facebook. Google a fost cel care a dus postarea cuprinzând fotografiile cu corăbii, pe primul loc în top.

Vă mulţumesc tuturor, pentru răbdarea de a citi, pentru timpul acordat şi pentru strădania de a-mi aduce la cunoştinţă gândurile şi părerile voastre frumoase.

Mulţumirile mele mai merg, de data aceasta şi către Iulia S., Cristina şi Ramona Popescu, pentru tot sprijinul, încurajările şi minunatele comentarii, scrise pe acest blog.

În concluzie, m-am gândit ca astăzi trebuie să sărbătorim.

Şi cum sărbătoreşte omul cel mai bine?

Răspunsul, este o mică surpriză!

Pe care o las pentru următoarea postare!
Mihaela Dămăceanu 
P.S. Să aveţi o zi minunată!