– Frumos, puiule, cum te-ai gândit să se cheme? spusei şi cu bucurie, dar şi cu un pic de dezamăgire.

Am uitat de ambele când am primit răspunsul de portocale sau o altă trăznaie de genul acesta, că nici nu mai sunt absolut sigură ce a spus. Dar ştiu sigur că era ceva ce nu avea nici cea mai mică legătură cu florile desenate, sau cu vasul, sau cu ceva din desen.

– De unde până unde ai scos titlul acesta? Nu are nicio legătură cu nimic, îi răspund amuzată.
– Păi nici nu trebuie neapărat să aibă întotdeauna legătură. Pictorul acela, nu a făcut nişte flori şi a intitulat tabloul „Anemone”?, veni răspunsul extrem de avizat :))
– Pictorul acela se numeşte Ştefan Luchian şi florile din tabloul despre care spui SUNT anemone. Aşa se numesc ele, florile, zic pufnind cu totul în râs.
– Aăăăă…
– Ai luat tabloul lui ca model?
– Nu!
– Parcă seamănă, sigur nu ai desenat după model?
– Nu! spune hotărât.
– Dar nu este nicio problemă, ştii, ţi-am mai spus. Este chiar bine, căci în felul acesta avansezi şi înveţi să desenezi şi altceva.
– Da, ştiu, mi-ai mai spus, dar nu am desenat având ca model acest tablou.
– Bine, pui! A ieşit frumos!

Am pus capăt simpaticei discuţii, dar nu v-am explicat de ce spuneam că eram puţin dezamăgită. Nu mai desenase aproape nimic, de câtva timp, încăpăţânându-se să-mi spună că vrea pânză. Toate încercările mele de a-l convinge să mai aştepte, fuseseră inutile şi se loviseră de un zid de neascultare. La propriu, spun. Cum încercam să motivez că nu este uşor să picteze pe pânză şi că nu are habar de această tehnică diferită de acuarela pe hârtie, îşi astupa urechile. „Voi mai picta când îmi iei pânză!”, era invariabilul răspuns.

Într-un final, am luat pânză. Două. Pe prima a pictat o aiureală de-a lui, abstractă, la care nu mi-au plăcut deloc, nici culorile, nici tema. 

Pe a doua a făcut „anemonele”. Sau „portocale”, dacă vreţi :))
Acestea mi-au plăcut, doar că nu pricepusem de ce vroia pânză. Cu creioane cerate putea foarte bine să deseneze şi pe hârtie. Probabil că după figurile geometrice pe fond verde tare, se convinsese băiatul că nu este chiar aşa de uşor cu pânza.

Mihaela Dămăceanu