Blog de familie

Blog

  • Florile, marea dragoste a lui Mihnea

    ”Floarea nu este floare in sine, ci in oglinda sufletului”

  • 10 magazine online de jucării

    Ieri am fost melancolico-visătoare! Astăzi, m-am gândit să fiu mai practică, să iau exemplul unor oameni organizaţi şi să începem pregătirile de sărbători.
    Ca orice părinte grijuliu, pasul întâi al acestui capitol, este căutarea cadourilor pentru cei care ne luminează sufletul şi dau sens vieţii noastre.
    Ne-am suflecat mânecuţele, ne-am adunat energiile şi am purces la documentare, analiză, cercetare, informare şi discuţii.
    Primul loc este Internetul şi noii sau vechii mei prieteni de bloggerit.
    Şi iată ce am găsit:
    1.        Organizată ca de obicei, Iulia a fost prima care ne-a amintit că trebuie să ne gândim din timp la pregătirea sărbătorilor de iarnă. În articolul astazi discutam despre cadourile de craciun ne învaţă cum se abordează sistematizat, fără a simţi presiunea şi stresul aglomeraţiei, cumpărarea cadourilor de Crăciun. O mulţime de sfaturi foarte bune sunt puse şi în comentariile de la acest articol şi merită să le citiţi cu multă atenţie;
    2.           Ne ducem apoi la Raluca, care ne vine în ajutor, cu multe idei interesante, adaptate bugetului mai limitat, al acestor ani de criză. Aici dar şi aici;
    3.        Tot de la Raluca, am găsit un alt articol foarte util, scris de Coca, idei de magazine second hand pentru copii. Se pot dezinfecta, şi reprezintă, de asemenea, o variantă foarte practică pentru un buget de criză.
    4.      Şi dacă vă atrage ideea de handmade, un foarte frumos articol, găsiţi în Cadourile de Craciun si economiile. Eu mă tot gândesc să fac câte ceva, în casă, cu ajutorul lui Mihnea, of course.
          Al doilea loc de documentare, îl reprezintă serviciul. Şi aici, oamenii organizaţi au studiat şi chiar au rezolvat problema. Am câteva bune şi dragi colege, pe care de mulţi ani le ştiu ca modele de organizare. Am profitat de munca lor, şi cu mulţumirile de rigoare, împărtăşesc azi, rezultatele cercetării sârguincioase a magazinelor online, finalizate în achiziţia unor interesante jucării, şi avantajoase ca preţ, pe deasupra. Cu alte colege, am schimbat impresii despre jucăriile în trend şi am aflat care sunt cele mai arzătoare dorinţe ale celor mici. Că aici, ei sunt şefii şi cel mai mult contează ce le place lor. În urma acestor discuţii şi informări şi a multor alte ore pe Internet, am putut concepe o listă cu magazine online, cu oferte atractive şi avantajoase.
          
    1.          De la magazinul crazytoys.ro au fost deja cumpărate, după multă analiză, hamsterii vorbitori, din categoria chatimals. Sunt jucării interesante, care repetă cu o voce amuzantă, ceea ce spune copilul. Îmi pare rău că nu am scris chiar atunci, pentru că au fost reduse la 79,99 lei, faţă de 99,99 lei preţul normal. Am înţeles totuşi, că şi acesta este un preţ foarte bun, deoarece sunt peste 100 lei, pe alte site-uri. Colegele mele au comandat împreună, făcând şi o economie la transport, împărţind taxa de 20 lei, la jumătate. Le găsiţi aici. Ce este acum la promoţie, găsiţi aici.

    2.      La toyz.ro se poate cumpăra şi cu cardul Avantaj, beneficiind de plata în 4 rate egale şi, în plus, la prima comandă aveţi un discount de 7%. Este unul din cele mai cunoscute şi apreciate magazine online de jucării, cu o foarte mare gamă de produse. Pentru a comanda, terbuie să vă înregistraţi pe această pagină. Tot la ei, am găsit aici, cea mai bună ofertă cu materiale de desen şi pictură, pe care o vom folosi şi noi, pentru Mihnea.
    3.    La bestkids.ro l-am găsit aici pe povestitorul  Mickey Mouse, care relatează 8 aventuri şi 8 cântecele despre prietenii săi. O jucărie interesantă, nu chiar ieftină, despre care am aflat că este în mare vogă. Nu toate jucăriile sunt atât de scumpe, au şi multe altele, mai ieftine şi am văzut şi un Catalog de Crăciun, cu 318 produse. Pentru înregistrare, puteţi merge aici.
           
    4.      Un magazin relativ nou, www.toypark.ro oferă o gamă largă şi foarte interesantă de jucării pentru toate vârstele şi la toate preţurile. Oferta de acum, o găsiţi aici.
             
    5.    Celebrul Noriel.ro nu mai necesită nicio prezentare, căci toată lumea cunoaşte produsele lor.  Livrarea este gratuită pentru comenzile de jucării, în valoare mai mare de 150 RON iar ofertele sunt foarte multe şi le găsiţi pe această pagină.

    6.      Pe edukid.ro, l-am descoperit pe Facebook, unde fac o foarte bună promovare a magazinului şi au un mare succes. Îşi doresc să fie primul magazin online de jucării educative, care te ajută să alegi jucăriile pentru copilul tău, in funcţie de abilitaţile copilului. La o comandă de minim 200 lei ai transport gratuit prin curier rapid. 

    7.      La www.nicoro.ro am găsit păpuşile Picollina, cu reduceri de 20 şi 21% şi mai accesibilă(89 lei), păpuşa Ioana, care vorbeşte în limba română şi are 27 de funcţii complexe: 20 de propoziţii si 7 melodii. O găsiţi aici.

    8.   La kids-shop.ro găsiţi reduceri de până la 30%, dar şi păpuşi, pluşuri interactive, puzzleuri, ghiozdane, biciclete, etc.

    9.      Nu cred să fie cineva care nu a auzit de emag.ro. Dar personal, nu ştiam că au şi jucării. Şi pentru că vorbim despre cel mai cunoscut magazin online din România, este firesc ca şi oferta de jucării să se ridice la nivelul aşteptat. Discutăm de mii de produse, de cinci oferte de finanţare în rate fără dobândă şi de posibilitatea de a returna orice produs în 30 de zile, dacă aveţi nemulţumiri. Jucăriile sunt aici.

    10.   La dinoland am găsit o paletă foarte largă şi reduceri între 5 şi 10%, în funcţie de valoarea comenzii(5% pentru cumpărături între 100 şi 199 lei, 7% pentru cumpărături între 200 şi 299 lei şi 10% la o valoare de peste 300 lei. Cunoscutele păpuşi Nenuco sunt pe această pagină.

                  
           În speranţa că atunci când veţi avea nevoie, găsiţi aici adunate, oferte interesante, închei cu rugămintea de a menţiona şi voi, alte magazine interesante pe care le cunoaşteţi.

           O zi de joacă, cu multe jucării!

           Mihaela Dămăceanu


       

  • Un magazin util

                Trecem printr–o perioadă de schimbări de obiceiuri, în încercarea de a ne organiza mai bine. Una dintre schimbări se referă la hrană, unde mă străduiesc să gătesc mai mult şi mai variat.
                Săptămâna trecută căutam nucşoară, pentru a face în casă, pateu de ficat. Nu am găsit atunci, dar am aflat unde aş putea găsi. Joia aceasta am plecat de la serviciu, glonţ spre magazinul cu pricina, căci eram nerăbdătoare să văd un magazin de mirodenii, o idee care întotdeauna mi s–a părut interesantă.
                Este vorba despre Orient bazar, un drăguţ magazin, aflat la etajul I din noua hală de legume, din Piaţa Obor.
                Am ajuns târziu, aproape de închidere şi vânzătoarele erau foarte obosite, semn că treaba merge bine. Se vedea că merge şi din faptul că era aproape singurul loc, unde intrau mereu clienţi, deşi mai sunt oferte interesante în zonă.
                M-am gândit să vă scriu despre el, în primul rând, pentru că nu ştiu alt magazin de mirodenii în Bucureşti(cu siguranţă aveţi şi voi nevoie de el) şi, în al doilea rând, pentru că mi–au plăcut mult, preţurile.
                Toată marfa din magazin este vrac, motiv pentru care preţurile la condimente şi mirodenii, sunt mult mai mici decât la cele ambalate, din supermarket. Este foarte curat şi nu am avut nici o reţinere în a cumpăra.
                Şi dacă tot am menţionat preţurile bune, să vă dau câteva exemple:
    ·       Pătrunjel uscat              20lei/kg;
    ·       Mentă uscată                 20lei/kg;
    ·       Leuştean uscat              20lei/kg;
    ·       Orez brun                        6lei/kg;
    ·       Linte                             10lei/kg;
    ·       Curmale cu sâmburi     10lei/kg;
    ·       Curmale fără sâmburi   15lei/kg;
    ·       Migdale crude               40 lei/kg;
    ·       Migdale prăjite             45 lei/kg;
    ·       Scorţişoară pudră          10 lei/kg;
    ·       Nucşoară                     200 lei/kg.
    Nu am reţinut toate preţurile, dar erau şi câteva feluri de piper, şi curcuma şi fulgi de cereale, la un preţ foarte bun. Am cumpărat, dar am uitat cât au fost. Parcă 3 lei/kg. Mi-am făcut un mic stoc de grâu, orz şi secară.
    Cu speranţa că acum, în prag de sărbătoare, vă va fi de folos acest magazin, închei cu o urare de week-end senin şi relaxant!
    Mihaela Dămăceanu

               P.S. Pateul l-am făcut fără nucşoară, că mi s-a părut tare scumpă. Nu ştiu ce a fost în capul meu, că puteam să iau 50 g, dacă tot am plecat după ea.

  • Copiii şi temele


           Vă povesteam săptămâna trecută despre atitudinea faţă de teme şi efectuarea lor, în vacanţă. Am realizat că am luat-o puţin înaintea cronologiei fireşti a lucrurilor, pentru că nu v-am scris nimic despre efectuarea temelor în timpul anului şcolar. Adică, în perioada în care ele sunt cele mai importante şi cele mai multe.
               De aceea, acum îmi repar greşeala.
               Şi pentru comparaţie şi diversificare, o să încep cu începutul, adică cu vremea noastră.
               Cu muuulţi, muuulţi ani în urmă, când eram de vârsta lui Mihnea, situaţia era puţin diferită, în atitudinea faţă de teme. Cel puţin, atitudinea mamei mele era diferită de cea pe care o am eu acum. Adică, mult mai dură. Programul meu de teme începea în jur de ora 13 şi se încheia în jur de ora 17, maxim 18, în funcţie de dificultatea temelor şi de cât de bine le făceam de prima dată. Eram singură acasă, aşa cum eram toţi, în acele vremuri. Mama venea de la serviciu pe la ora patru şi ceva, după–amiaza. Prima activitate pe care o făcea, era verificarea temelor mele, care la ora aceea, erau mereu terminate. Stăteam cu sufletul la gură, aşteptând verdictul. Dacă se întâmpla să nu am nici o greşeală, eram fericită şi pe la ora 17, temele erau terminate. Cum ceea ce vă povestesc se referă la ciclul primar, când am învâţat de dimineaţă, cred că vă daţi seama, că nu se întâmpla acest caz fericit, extraordinar de des. Pentru că la nivelul acela, este foarte puţin probabil ca un copil să facă temele fără nici o greşeală. De multe ori, aveam câteva. Cu duritate, consideram eu atunci, mama rupea frumos muncitele mele foi şi mă punea să scriu din nou. Partea cea mai rea, era că niciodată nu îmi arăta unde am greşit. Îmi punea caietul şi foaia în faţă şi trebuia să găsesc singură greşelile şi să iau totul de la început, cu foarte mare grijă, ca să nu fie nevoie să le fac şi a treia oară, exact în aceleaşi condiţii. Că iar nu vroia să îmi arate greşelile.
    Nu era chiar lucru uşor să ţi le găseşti singurel şi să scrii tema de două sau de trei ori.
    Diferenţa faţă de vremurile actuale este că nu erau chiar atât de grele şi de multe.
    Dar, măcar, acum nu mai procedează nimeni, aşa cum făcea mama.
     Să trecem deci, la vremurile prezente, cu povestea lecţiilor lui Mihnea şi cum am procedat noi, în calitate de părinţi.
    Spuneam că în prezent, sunt mai multe şi mai grele. În plus, pretenţiile de la copii sunt mai mari. Pentru că acum se duc la o mulţime de concursuri şi nu este suficient să facă doar temele. Pentru rezultate bune la concursuri, trebuie să lucrăm cu ei mai mult. Nu mai este suficient doar să facă temele.
    O altă diferenţă, a fost aceea că temele au început mai devreme. Cel puţin, în cazul nostru. La grădiniţa particulară, la care Mihnea a fost primii doi ani, au avut teme pentru acasă începând cu grupa mijlocie. Personal, am considerat aceasta, o exagerare, şi la fel cred şi acum. Dar nu am avut ce face şi a trebuit să le efectueze.
    Am tratat situaţia fără stres, deşi, normal că le făcea.
    Am folosit prilejul, pentru a încerca să influenţez atitudinea viitoare faţă de teme.
    De câte ori am putut, i–am spus băiatului, că acum este la grădiniţă şi este mai simplu, dar la şcoală, va trebui să aibă în vedere două aspecte foarte importante.
    De fapt, îi tot spuneam că sunt cele mai importante.
    1.     Va trebui să fie foarte atent la ore.
    2.     Când va reveni de la şcoală, primul lucru pe care trebuie să îl facă este să lucreze temele. Acestea se fac cu multă atenţie şi nu ne oprim decât când le terminăm. Ca să nu dureze toată ziua şi ca să rămână şi timp de joacă. “După ce le termini, te poţi juca liniştit!” Am subliniat cât de mult am putut aceste lucruri, pentru că observasem din multe discuţii cu colegii mei de serviciu, cum temele copiilor durează toată ziua.
    Am sperat că tot spunând aceste lucruri îl vom convinge să facă lecţiile fără lălăiala specifică  vârstei.
    Şi ceva-ceva, am reuşit!
    Îmi amintesc cum a fost anul trecut. Şi iar îmi amintesc cu plăcere de doamna Rada.
    În primele două săptămâni nu au avut teme şi lecţii. “Primul meu scop, este să obţin dragostea copiilor. Aşa pot să îi învăţ carte mai uşor!”
    Şi vă spun că a reuşit cu brio să îşi realizeze ambele dorinţe.
    Aşadar, au trecut cele două prime săptămâni şi au apărut micile teme.
    De câte ori ne amintim de ziua aceea, zâmbim. Dar copilul ne-a şi emoţionat.
    Căci vine dragul de el, de la şcoală, se descalţă şi se duce direct în cameră, aşezându-se la biroul de lucru.
    “Ce faci, mami?” îl întreb uimită, pentru că nici nu se schimbase de haine, nici nu mâncase nimic.
    “Temele!” îmi răspunde copilul firesc.
    Mihai se uită la mine pufnind în râs, eu mă uit la el, pufnind în râs… şi ne întrebăm ce-i de mirare!
    Păi nu asta l-am tot învăţat noi, timp de doi ani?
    A învăţat, scumpa lu’ mama, în următoarele zile, ce vroiam de fapt să spunem.
    A învăţat că am vrut să aibă şi timp pentru joacă şi de aceea nu trebuie să te întinzi cu temele pe toată ziua. Dar nu te pune nimeni să mergi glonţ la birou, când intri în casă.
    Pe parcursul anului trecut, durata temelor a crescut gradual, ajungând spre sfârşitul anului la trei ore zilnic.
    Între timp, normal că şi elanul de început s-a mai stins. Încet-încetişor a realizat că  uneori este cam obosit. Astfel că, el, care nu mai dormea la prânz de la vârsta de 4 ani, acum doarme. Dar cum somnul de prânz este un lucru bun, nu poţi spune nimic. Şi oricum, se concentrează mai bine când este odihnit.
    Anul acesta am ajuns la o durată a temelor de 4 ore, cred eu, foarte rezonabil.
    Şi mi-am mai amintit ceva interesant. Cum am primit anul trecut, după începerea şcolii, un formular prin care părinţii îşi exprimau părerea faţă de teme. Mai precis, am fost rugaţi să scriem dacă vrem, sau nu, să aibă teme. Normal că am spus da, dar cum am şi eu o dambla, am precizat că mai este nevoie şi de timp de joacă, la vârsta lor.
    Iar nu auzisem de aşa ceva şi am crezut că o fi recomandat Ministerul Învăţământului, pentru că şi ei desfăşoară o campanie împotriva exagerării cu volumul temelor. Când am revenit în Bucureşti, mi-am întrebat colegele dacă au semnat şi ele. Am aflat că nu.
    Cam atât despre istoria temelor familiei, cu precizarea că tati mi–a povestit că lui nu îi rupeau foile. Bunica îl ajuta la lecţii şi coordona şi acest capitol al casei.
    Şi legat de tema paginilor rupte, mai am un episod!
    Nu mi se păruse treabă prea uşoară şi parcă îmi era un pic teamă de aceste momente, la începutul şcolii lui Mihnea. Că ştiţi cum este omul: să facă ce ştie el. De aceea, destul de repede, am întrebat-ope doamna învăţătoare Rada dacă le rupem foile când greşesc. Pentru că cei care aveţi copii, ştiţi bine câte greşeli, ştersături şi pete sunt pe caietele elevilor mici.
    Din fericire, doamna a spus că nu este nevoie. Copiilor li se permite să şteargă cu picul şi nu îi depunctează nimeni pentru aceasta. Mai spunea doamna, că dacă am rupe foile la toate greşelile, în final, caietele ar rămâne cu doar câteva file. Corect!   
    Şi în plus, atitudinea faţă de greşeală, a doamnei Rada, a fost o surpriză pentru mine, aşa cum am povestit AICI.
    Bine că nu trebuie să rupem paginile!
    Dar, cu toată duritatea, mama făcea ceea ce toţi părinţii conştienţi trebuie să facă!
    Să supravegheze şi să urmărească copiii! Pentru că, cel puţin în ciclul primar…
    this is a must!
    Mihaela Dămăceanu

    V-ar mai putea interesa şi:

    Vacanta si temele

  • Colţul Colecţionarului


              Iubim cartea! Toţi cei care frunzărim cu patimă Internetul, suntem iubitori de lectură. Toţi cei care stăm cu orele pe net, suntem oameni care iubim cuvântul, povestea şi informaţia. Ştiu că acum, o mare parte dintre noi, petrece mai mult timp în faţa monitorului decât în faţa paginilor tipărite. Pentru că în minunăţia aceasta a lumii Internetului, informaţia este gratuită. Sau aproape gratuită, pentru că de fapt, plătim un abonament. Dar tot la fel de bine ştiu, că indiferent de numărul orelor petrecute în lumea virtuală, întotdeauna cartea va avea locul ei. Locul ei bine pus deoparte, locul ei unic. Pentru că plăcerea lecturii pe carte este incomparabilă cu cea a lecturii pe Internet. Pentru că toţi cei care citim acum pe net, suntem cei care, pe vremuri, stăteam cu orele şi cu zilele, cu cărţi în braţe. Şi pentru că nu putem nicicând uita, sau renunţa la acea plăcere. Pentru că bucuria, euforia şi meditaţia, create de lectura pe carte tipărită, nu se regăsesc niciodată pe Internet. Aici citeşti rapid şi fugi mai departe. Pentru că sursa este interminabilă, te–ai tot duce în alt loc. Pe altă pagină…
    Dar un roman? Cum poţi să citeşti un roman pe net? Ştiu că au apărut, şi poate, în timp, vom ajunge şi noi să citim aşa, dar eu personal nu prea cred.
    Pentru că prefer cartea. Pentru starea aceea de deconectare şi reverie, asociată cu paginile tipărite ale cărţii, cu mirosul cernelii tiparului sau al foii vechi, îngălbenite de timp.
    De aceea, urmărim mereu librăriile. Şi pentru că vremurile sunt grele(au tot fost, dar parcă acum e şi mai şi), anticariatele sunt o bună idee. Şi mai sunt o bună idee, pentru cine caută cărţi pe care nu mai are cum să le găsească în librării: autori mai rari sau cărţi ce nu s-au reeditat.
    Şi pentru că tot vine frigul şi avem mai mult timp de citit(cu excepţia vâltorii sărbătorilor) poate nu ar fi o idee rea să treceţi pe la www.colţulcolecţionarului.ro, pentru a vă face nişte provizii de lectură, pentru serile lungi de iarnă. Colţul colecţionarului este un anticariat online, cu 20.000 de volume de carte veche pe stoc. După cum era de aşteptat, am găsit la ei, câteva cărţi pe care mi le-aş dori. Probabil la fel vi s–ar întâmpla şi vouă, căci paleta este vastă şi organizată pe domenii şi colecţii.
    Cum acesta este blogul lui Mihnea şi v-ar putea interesa cărţile pentru copii, am căutat să văd ce găsesc. Literatura pentru copii este în cadrul categoriei “Literatura şi critică” din meniul afişat în stânga paginii. Adică aici.
    Pentru a face cumpărături vă puteţi înregistra aici. La comenzi a căror valoare este mai mare de 65 lei, taxele poştale sunt suportate de anticariat.Pentru valori mai mici de 65 lei, cumpărătorul achită 8 lei, pentru transport. 
    Spor la citit!
    Mihaela DĂMĂCEANU

  • Icoana

  • Ultimele desene

     Peisaj de Toamna si Locomotiva cu aburi

  • Dar de blog, la Raluca

    Raluca a ajuns la 800 de postări(felicitările şi admiraţia noastră sincere) şi sărbătoreşte printr-un dar de blog.

    Dacă vreţi şi voi un cadou, treceţi pe la frumosul ei blog, ca să aflaţi mai multe. Tot ce trebuie să faceţi este să lăsaţi un comentariu şi un like pe pagina de Facebook, unde veţi găsi bijuteriile handmade.

    Mihaela Dămăceanu

  • Mihnea şi meseriile

               „Pe băiatul ăsta îl facem constructor!” zise tata cu încântare, intrând în casă, unde eu, mama şi Mihai, depănam vorbe şi impresii.

               „A luat două stinghii lungi, le-a tăiat cu fierăstrăul şi a făcut o scară. Apoi, a cărat o parte din cărămizi şi a ridicat un zid, cu mortar improvizat din pământ.”

              Greu de zis ce se va face Mihnea când va fi mare! Căci, după toate zidurile ridicate de-a lungul timpului, toţi ne-am gândit, de multe ori, că se va face constructor… După bucuria cu care plantează tot felul de flori şi legume(fasolea fiind preferata lui) am zis că se va face agricultor…Când îl văd cu cât drag priveşte animalele, ne gândim la veterinar şi când îl văd desenând….etc.

               Astea sunt părerile noastre, dar trebuie să mai vedem ce vrea şi el….

              Aici, confuzia este şi mai mare!

              Ca toţi copilaşii, pe rând, a ales soldat, doctor, pilot, actor, inventator…

              Dar cea mai tare dintre toate a fost…prima. Din toate meseriile lumii, prima lui alegere a fost nici mai mult nici mai puţin, decât…ta! ta! ta! ta!… GUNOIER.

              Şi eu care mă bucuram de uşurinţa cu care se exprimă şi de vocabularul bogat, pe care îl are şi speram că va scrie. A inventat câteva poveşti, dar nici nu vrea să audă de scriitor. „E plicticos, mami!”

              Iar tati, care se bucura de dezinvoltura cu care comunică, spera la actorie. Aici, pare mai uşor, pentru că şi el a dorit aceasta, într-o vreme.

              Dar ce să-i faci! Asta-i viaţa!

              Om trăi şi om vedea!

              Mihaela Dămăceanu

              P.S. Toate aceste gânduri au rămas şi s-au dezbătut în casă, între cei trei vorbitori iniţiali. Tata a ieşit cum a intrat, repede-repede, să nu piardă vreun minut de stat cu Mihnea şi de contemplaţie a nepotului lui drag. Că i se luminează faţa, i se înmoaie vocea şi străluceşte totul pentru el, atunci când vine Mihnea şi le dă toată curtea peste cap. Dar nicio dezordine nu contează, nicio muncă nu este prea multă, nicio obrăznicie nu-l supără şi nimănui nu îi este permisă vreo observaţie făcută lui Mihnea. Este soarele şi fericirea lui! 

             Dar să vă arătăm şi câteva poze, cu trăznăile lui şi cu florile mamei:
           
             În tren, ascultând poveşti…

    Face mama o mâncărică din fasolea pusă de băiat. Maaari boabe, mari!

    Florile preferate ale tatălui meu

    Scara şi zidul

    O parte din curte, după o săptămână

    Pisoiul Ricki

    Foc de tabără

    Zidul după o săptămână

    Cea mare a fost plantată de Mihnea

    Bunicul cel mândru

    Crizanteme de la mătuşici

             

                 

  • Toamna şi tunurile….

    Măiastra toamnă picură peste copaci şi plaiuri stropi de galben, roşu, oranj, cărămiziu, şi ruginiu. Pieţele s-au umplut de roade şi sufletele–şi plâng melancolia. Mai e puţin…şi se duce.

                În parcul Plumbuita au “crescut” două tunuri, spre deliciul lui Mihnea care nu se mai dă dus de-acolo. Cum mai nou, se face ofiţer, a exersat cu sârguinţă tragerea cu tunul.
                A fost o toamnă rodnică şi caldă…