Nu ştiu dacă v-am lipsit(probabil că nu), dară mie, mi-aţi lipsit. Aşa că venii să vă mai povestesc una-alta. Cu atâta somn, odihnă şi răsfăţ ce nu mai pupasem demult, mai că începui să mă şi plictisesc şi să-mi doresc să merg la serviciu. Dar am încercat să mă potolesc singurică, spunându-mi că voi avea eu destul timp de muncă şi serviciu, şi, mai bine profit de odihna asta total nefirească în ajunul şi în timpul sărbătorilor, pentru a-i dedica mai mult timp lui Mihnea, şi a mă juca cu el, capitol la care sunt învăţecel novice.
Într-o casă, despre care nu credeam că ar putea fi atât de frumos decorată, fără inestimabila mea contribuţie, am petrecut ziua de Crăciun cu o masă chibzuită, la care am încercat să nu fie insuportabil de mult porc. Nu de alta, dar nu vroiam ca în următoarele zile să stăm cu burţile în sus în vârful patului, cu noptierele pline de Colebil, bicarbonat şi alte leacuri stomăceşti. Am uitat să vă spun, că aprope toate cele bune de pe masă au fost pregătite de mămici. Şi delicioasa salată de fructe, cu care am încheiat echilibratul nostru festin, a fost făcută de Mihai. Domnişorul Mihnea, nu a vrut să-şi aducă valoroasa lui contribuţie. Dar este iertat, că de, unu are mama, şi răsfăţat! Şi dacă eu am fost aşa de răsfăţată de sărbătorile acestea, apoi să nu fie tocmai Mihnea?
C’est pas possible, n’est pas?
În seara trecută, după puţină engleză, am trecut la citit. Nu Mihnea, ci eu, căci promisesem că voi relua acest frumos obicei al nostru, având în vedere că lui îi este încă prea greu să citească.
Şi ce ne căzu nouă în mâini? Tocmai O mie şi una de nopţi, că nu le-am citit până acum şi adusesem două volume de la mama. Vremea când am citit eu aceşte poveşti ce mă minunaseră şi îmi dezvoltaseră un interes pentru exotica lume arabă, este de muuult apusă. Nu îmi mai aminteam decât faptul că erau fascinante. Dar acum câţiva ani, îmi spusese o colegă, că nu a realizat ce erotice sunt unele dintre ele, decât atunci când i le-a recitit fetiţei ei. Pusă în temă cu această informaţie, încep să-i citesc lui Mihnea, cu gândul că nu voi da din prima peste un astfel de text şi dacă avem ghinionul acesta, nu-i bai, că oricum noi am avut prima discuţie pe teme psihologico-fiziologico-iubăreşti.
În primele două pagini, suntem transportaţi în lumea din Cairo. Pătrundem rapid în viaţă oraşelor arabe, în care totul gravitează în jurul religiei, al comerţului şi al locului lui de desfăşurare-celebrul suk. Remarc stilul de scriere şi modul de exprimare, plin de politicoase ocolişuri şi formule de adresare care mai de care mai respectuoase şi proslăvitoare. Îi explic lui Mihnea o parte din cuvinte şi constat cu surpriză, că nici eu nu ştiu unele din ele. Mai mult am dedus ce înseamnă a firitisi, capanlâul sultanului, hadâmb, şi încă vreo câteva. Şi povestea începe cu adevărat, printr-o ceartă conjugală a unui falnic şeic din Cairo, starostele negustorilor din cetate, încercat de amărăciune ori de câte ori se duce în suk şi îi vede prin prăvălii „pe negustori cum stau alături cu cei doi sau trei sau patru copii pe care îi au şi care cresc sub ochii lor. Şi sunt mândri de odraslele lor. Şi numai eu sunt păgubit de atare mângâiere!” Şi se ceartă aprig cu soţia, dar tot elegant, acuzând-o că ea este „pricina sterpiciunii” casei lor. Mihnea al meu, era uluit tare, şi dă-i mami şi explică-i ce-i cu sterpiciunea. Deci, am nimerit de la prima poveste, subiecte tari şi fierbinţi. Cearta şeicului nu se opreşte aici. „Când auzi spusele mai degrabă smucite ale soţului ei, nevasta starostelui văzu lumina cum se preschimbă în neguri dinaintea privirirlor sale şi, cu cel mai acru glas pe care izbuti să-l ia în mânia ei, ţipă la soţul său starostele:
-A, moşneag stregheţat! Ia mai clăteşte-ţi gura înainte de a vorbi! Numele lui Allah fie asupră-mi şi împrejuru-mi! Ferească-mă el de orice hulă şi de orice învinuire calpeşă! Au tu socoţi că dintre noi doi eu aş fi cea zăbavnică? Dezmântă-te baboşule! Nu te îmboboti decât pe tine şi pe ouăle tale cele clocite! Păi, da, pe Allah! că tare-s clocite şi tare apătoase şi tare fără de virtute! Du-te de cumpără cu ce să le mai descloceşti şi să le mai învârtoşezi! Şi ai să vezi tu atunci dacă rodul meu e plin de sămânţă ori e sterp!”
Povestea continuă cu perindarea şeicului, pe la toate prăvăliile din suk, cu bocalul de farfuriu în mână, în căutarea leacului care „învârtoşeşte ouăle bărbatului şi le face volnice să plodească o femeie.”
Vă imaginaţi că nu mi-a fost prea uşor să găsesc explicaţii învârtite, aşa că am ales să îi explic corect, cu toate denumirile ştiinţifice pe care le mai ştiu, cum este treaba cu făcutul copiilor. Punct şi de la capăt.
Şeicul găseşte leacul şi soţia, pe care de fapt o iubea şi la fel şi ea, face o mândreţe de copilaş. De aici, povestea seamănă cu ale noastre, în descrierea calităţilor remarcabile ale lui Aluniţă, că aşa a fost botezat.
Diferă însă stilul de exprimare, care are farmecul lui deosebit.
Am pus mâna DEX online, să căutăm:
stregheţat-Cuvântul «stregheţat» nu a fost găsit, dar am găsit următoarele 12 cuvinte apropiate. Din cele 12, am ales STRĂGHEȚÁ vb. v. coagula, închega.
Cuvântul «calpeşă» nu a fost găsit, dar am găsit următoarele 5 cuvinte apropiate: cămeșă | calișă | calpuzană | căldărușă | călbașă. Nici unul nu îmi pare apropiat.
Pentru îmboboti, ne dă îmboţi, boţesc.
Aşa că, le deducem sau nu şi pe acestea şi ne ducem la culcare, că putem dormi şi fără ele!
Mihaela Dămăceanu
P.S. Mă întorc totuşi la firitisi, că acesta mi-a plăcut cel mai mult. Mihnea dedusese că înseamnă a pizmui. I-am spus că nu, dar m-a bucurat că reţinuse şi ştia ce înseamnă a pizmui. L-am găsit: a felicita. 2. a cinsti cu băutură (pe cineva).
P.P.S. A spus Mihnea să scriu aici, că bărbaţii care doresc să-şi învârtoşească ouăle, să citească O mie şi una de nopţi.
