Blog de familie

Blog

  • „Il bibliomotocarro”

    După 42 de ani de predat copiilor, Antonio La Cava a decis că ceea ce mai putea face la pensie, era să răspândească dragostea pentru cărţi şi lectură. Şi-a cumpărat în 2003 o motocicletă second-hand, pe care a transformat-o într-un mod foarte simpatic într-o bibliotecă ambulantă.

    Cu acest vehicol, călătoreşte săptămânal în diferite sate din Basilicata, o zonă din sudul Italiei pentru a împrumuta cărţi copiilor ce nu au acces la ele. Astfel, „plimbă” 700 de cărţi.. Intră în sate cântând iar copiii se adună entuziaşti în jurul lui, pentru a împrumuta următoarea carte.

    Nu câştigă nimic din această activitate, o face doar pentru a aduce un zâmbet pe feţele copiilor.
    Extraordinar exemplu, bravo Antonio!

    Şi ştiţi ceva?

    Dacă v-a impresionat acest om, şi sunt sigură că este aşa, vreau să vă spun că şi noi avem oamenii noştri extraordinari. Diferenţa este că ei nu prea sunt nici apreciaţi cum ar merita, nici mediatizaţi, nici susţinuţi.

    Un astfel de om special este Sonia Spătariu, cea care a iniţiat proiectul „Semn SPRE carte” prin care se urmăreşte ca anul acesta să fie donate 500 de cărţi copiilor nevoiaşi.

    semn2

    Şi dacă sunteţi de acord cu mine, că astfel de iniţiative şi de oameni merită sprijinul, admiraţia şi suportul nostru, atunci vă rog să mergeţi aici şi să-i acordaţi un vot.

    Durează foarte puţin şi MERITĂ DIN PLIN!!! 

    Cu mulţumiri,

    Mihaela Dămăceanu

    sursa foto şi articol 

  • Festivalul Statuilor Vivante

    Această postare participă la rubrica „Miercurea fără cuvinte” iniţiată de Carmen pe blogul ei.

    Mihaela Dămăceanu

  • O zi fără cheltuieli

    Cu ceva timp în urmă, Iulia a lansat provocarea de a petrece două zile pe lună fără a cheltui nimic. Deşi în ultima vreme am constatat că îmi propun cam prea multe lucruri, ceea ce îmi dă un sentiment de nemulţumire, după o scurtă analiză am decis că vreau şi pot să preiau această provocare.
    Ce am gândit iniţial?
    – este un exerciţiu util de economisire, organizare şi voinţă;
    – nu îmi va fi prea greu căci am avut astfel de zile înainte;
    – provocarea de fapt, constă în a te organiza bine, căci dacă ai în casă tot ceea ce este strict necesar, nu ai de ce să te blochezi;
    – o problemă pe care o întrezăream erau ţigările, căci pe acestea nu le cumpăr niciodată dinainte, sperând mereu că aşa voi fuma mai puţine;
    – mai adevărată şi mai puternică ar fi provocarea dacă aş putea să îl conving şi pe soţul meu să participe, ceea ce ar fi o provocare pentru toată familia, căci Mihnea nu are cheltuieli zilnice, încă. Am analizat şi am decis că nu prea aş avea şanse acum, să-mi conving soţul să preia şi el ideea şi oricum lui i-ar fi prea greu. Astfel, am decis să încerc doar eu.
    Cum au decurs lucrurile în realitate?
    Aşa cum v-am mai povestit, ultima perioadă nu a decurs prea bine pentru mine, ceea ce s-a răsfrânt în mai multe aspecte ale vieţii, inclusiv în cele de gospodărie şi organizare. Nu am mai întocmit constant meniurile săptămânale, nu am mai făcut listele de cumpărături cu regularitate, ceea ce a însemnat că de câte ori mi-am amintit de provocarea Iuliei  am constatat că nu o pot aplica, întrucât ba nu aveam în casă tot ce-mi trebuie, ba nu aveam mâncare la serviciu, ba trebuia să mai cumpărăm ceva rechizite sau hăinuţe pentru Mihnea, ba ieşeam că era vreo sărbătoare sau un week-end mai liber, etc. Astfel, mi s-a întărit concluzia că prima condiţie a provocării se referă la organizare.
    Am făcut ceea ce era necesar şi am decis ca ziua respectivă să fie vinerea trecută. Îmi cumpărasem dinainte şi ţigările şi mă aşteptam ca lucrurile să decurgă fără probleme. Nu a fost aşa, căci surprize şi neprevăzute apar de multe ori. De două săptămâni încoace, Mihnea merge zilnic la antrenament, în vederea pregătirii pentru examenul de centură galbenă la jiu-jitsu. Soţul meu îl duce de cele mai multe ori şi în vinerea cu pricina, era cam tot el la rând. A apărut însă altceva în programul lui şi am mers eu cu băiatul la antrenament. 
    De cele mai multe ori, iese cam rupt de sete şi foame de acolo şi cu toate că avem apă la noi, ne mai înduplecă uneori de câte un suc şi o plăcintă, biscuiţi sau alte astfel de gustări „sănătoase”. La fel au stat lucrurile şi în ziua mea de necheltuieli. Nu am putut să-i motivez copilului că eu îmi propusesem ca în acea zi să nu fac nicio cumpărătură şi i-am cumpărat un suc şi o plăcintă cu brânză, cedând rugăminţilor zilnice ce se petrec înaintea şi în faţa unui anume magazin de pe traseul spre casă.
    A doua concluzie este deci, că trebuie să încerci să incluzi în planificare şi micile evenimente neprevăzute. Desigur ca aceasta se poate face până la o limită şi că neprevăzutul poate depăşi uneori ceea ce tu ai încercat să prevezi. Dar având şi acest aspect în vedere, ai putea să îi mai diminuezi efectele. Iar acolo unde nu le poţi diminua, nu ai altă soluţie decât să accepţi că de aceea se numeşte neprevăzut, că te ia prin surprindere. 
    Concluzia este că am pus deoparte cinci lei în loc de zece şi că vom persevera cu acest experiment.
    Ce ziceţi, ni se mai alătură cineva?
    Mihaela Dămăceanu
    Image courtesy of Danilo Rizzuti / FreeDigitalPhotos.net.
     
     

  • Adela Pârvu şi fascinaţia decoraţiunilor interioare

    Este vineri astăzi şi avem parte şi de un week-end prelungit. Dacă staţi pe-acasă, v-am găsit eu metode să nu vă plictisiţi.
    Dar mai întâi vreau să vă întreb ceva:
    Vă plac casele? Vă plac decoraţiunile interioare? Vă plac culorile, florile, grădinile şi oamenii speciali?
    Dacă răspunsul este da, atunci mergeţi vă rog, într-o vizită la Adela Pârvu – Jurnalist home & garden.
    Şi vă promit că nu veţi regreta!
    Pe Adela Pârvu am descoperit-o toamna trecută şi de atunci tot vreau să vă scriu despre ea. Nu am reuşit decât acum, căci ştiţi voi cum este cu timpul acesta şi cu interminabilele treburi, of-of.
    adelaparvu.com despre casa traditionala Maramures, satul Hoteni, Pensiune Marioara satul Breb, Foto Motica (10)
    Sursa
    Vroiam să vă scriu despre ea şi blogul pe care l-a făcut, pentru că m-a fascinat. Şi am impresia că nu prea ar exista cititoare de-aici care să nu păţească acelaşi lucru.
    De ce?
    Pentru că veţi găsi la Adela un blog plin de culoare, plin de primăvară şi de bucurie, aşa cam ca şi hăinuţele de la Desigual, despre care vă povesteam cu ceva timp în urmă. Doar că blogul ei nu este despre hăinuţe pline de culoare, ci despre case pline de culoare şi viaţă încărcată de optimism. Şi nu scap ocazia să vă spun un secret: casele şi decoraţiunile interioare sunt unele dintre fascinaţiile vieţii mele, chiar dacă nu am scris un rând pe blog despre ele, până acum. Însă promit să îmi iau revanşa şi să trec şi mai des pe la Adela, căci este una din cele mai bune surse de inspiraţie.
    adelaparvu.com despre interioare marocane, cartea Marrakesh by Design
    Sursa
    Dar am trecut şi până acum destul, să ştiţi, şi de aceea vă pot ademeni şi pe voi să o faceţi, spunându-vă ce veţi găsi pe la ea:
    – case pline de culoare şi de viaţă;
    – oameni deosebiţi, speciali şi iubitori de frumos, despre care Adela scrie cu multă bucurie. Oameni care-şi construiesc, amenajează şi decorează case de vis. Oameni care-şi urmează  propriile visuri, fără a ţine cont de părerea dezaprobatoare a celor ce îşi înscriu viaţa doar în linii arhicunoscute. Oameni care construiesc ceva unic, ceva inedit, dar întotdeauna foarte frumos. Meşteşugari cu mâini dibace, designeri cu idei aparte, constructori de case altfel sau oameni din toate meseriile ce îşi schimbă cursul vieţii şi merg după visele lor. Şi veţi vedea cu câtă pasiune îi caută Adela, prin târguri, expoziţii şi reviste româneşti sau străine;
    – decoraţiuni inerioare pline de bun gust, de originalitate şi culoare, clasice sau rustice, dar mereu fascinante;
     – si nu în ultimul rând, veţi descoperi ce înseamnă un blog de binemeritat succes. Nu, Adela nu scrie despre cum se face un blog de succes, dar munca ei în această direcţie este un model pentru noi cei ce avem bloguri. Este extrem de harnică, scrie foarte mult, pune multă pasiune în articole – toate documentate şi cu poze fantastice.
    Adela Pârvu provine din presa scrisă, unde a pus temelia şi a condus câteva cunoscute titluri din categoria home & garden. Şi-a dat demisia din funcţia de redactor şef pentru că nu a vrut să pună în aplicare o concediere decisă de acţionari. Şi apoi s-a apucat de blogging. Şi pentru toate acestea îi transmit pe această  cale, toată admiraţia mea.
    Aş vrea să vă recomand câteva articole, dar nu m-am putut hotări. Mergeţi voi pe blogul Adelei, deschideţi câteva dintre ele, la întâmplare, şi veţi înţelege cum de nu m-am putut decide.
    Sper că veţi găsi multă inspiraţie la Adela şi vă invit la lectură plăcută!
    Dar trebuie să vă avertizez că blogul ei provoacă dependenţă. Sunt una dintre abonaţii ei şi nu vreau să vă povestesc de câte ori îl vizitez şi cât timp petrec acolo, citind, admirând şi visând.
    „O viaţă avem, colorată să fie!”, este îndemnul Adelei Pârvu.  
    Mihaela Dămăceanu 

  • Doar muşcate

    Această postare participă la jocul pe care-l găsiţi la Carmen, despre o  Miercure fără cuvinte.

    AMAZE ME MONDAY

    Mihaela Dămăceanu

  • Meniu pentru două săptămâni

    M-am hotărât să reiau meniurile săptămânale pentru ordinea pe care o introduc în cămara şi viaţa noastră, dar încerc să vin cu un exerciţiu în plus, în ideea simplificării într-un grad şi mai mare a treburilor din bucătărie.
    Va fi  prima dată când voi încerca să întocmesc un meniu pentru două săptămâni şi să „raportez” ulterior, dacă acest demers a condus la vreun fel de câştig din punct de vedere al banilor cheltuiţi şi a timpului consumat.
    La o primă şi sumară analiză, scrierea meniului nu reprezintă vreo dificultate şi ar trebui să conducă la o mică diminuare a timpului alocat alcătuirii lui. Un alt avantaj ar fi posibilitatea unei planificări din care să rezulte o diversificare mai bună a grupelor de alimente folosite.
    Dificultatea mai mare o văd la aprovizionare. În ideea reducerii timpului acordat cumpărăturilor, ar fi ideal dacă s-ar putea lua toate alimentele necesare celor două săptămâni, efectuând jumătate din drumuri. Dar cantitatea se va dubla, ceea ce va face transportul mai dificil de efectuat. În plus, fructele şi verdeţurile nu pot fi cumpărate pentru un interval atât de mare.
    O să vă spun după două săptămâni, dacă am reuşit să reduc drumurile necesare aprovizionării, sau nu.
    Ca şi până acum, îmi propun să gătesc doar de trei ori pe săptămână, ceea ce înseamnă că fie voi face o ciorbă şi două feluri doi, fie două feluri secundare în cantitate mai mare.
    Prima săptămână:
    Prânz şi seara
    – ciorbă cu perişoare a la grec, pulpe de pui cu cartofi la cuptor/chifteluţe cu salată asortată – luni şi marţi
    – pilaf sârbesc cu salată de varză/castraveţi – miercuri şi vineri
    – peşte pe pat de cartofi la cuptor- joi
    – aripioare picante la grătar cu salată orientală şi salată verde cu ridichi şi ceapă – sâmbătă.
    A doua săptămână:
    Prânz şi seara
    – ciorbă de viţel cu legume, friptură de porc cu ciuperci/salată de vară cu brânză şi şuncă – luni şi marţi
    – paste cu sos de roşii şi măsline/mâncare de mazăre nouă şi salată de castraveţi/roşii – miercuri şi vineri
    – tocăniţă de porc cu mămăliguţă – joi
    – varză a la Cluj – sâmbătă
    Duminica rămâne pentru inspiraţia de moment, iar pentru dimineaţă vom avea ouă, brânză, caşcaval, unt, gem, lapte, iaurt, roşii, castraveţi, măsline, cereale, nuci, migdale, stafide.
    Ca desert vor predomina căpşunele proaspete şi o tartă duminica. Aş mai intenţiona să fac şi câteva borcane de dulceaţă pentru iarnă.
    Mihaela Dămăceanu

  • Ochelari ieftini în Bucureşti

    Cred că toţi am observat cât de scumpi au devenit ochelarii de vedere în ultima vreme şi ce tare s-au înmulţit centrele de montat şi vândut lentile şi ochelari.
    rame pentru ochelari
    sursa
    Pentru cine nu are răbdare să citească un articol kilometric, vă spun din start că cei mai ieftini ochelari, conform comparaţiei făcute de mine, se găsesc la:
    – Intreprinderea Optică Română;
    – Optica 87. 

    Cei care doresc o argumentare şi au răbdarea necesară, pot citi până la sfârşit.

    Port ochelari de vedere de vreo 40 de ani, am lentile combinate cilindru cu sferic şi am ceva experienţă în cumpărarea ochelarilor.

    Aşadar, trebuia să îmi schimb ochelarii de mai mult timp, dar am tot amânat. În sfârşit am fost să mai fac un control şi cu noua reţetă în mână am pornit la căutat. Lucrurile sunt cam la fel în materie de dioptriile ochelarilor pentru distanţă, diferenţa majoră este faptul că am nevoie pentru prima dată şi de ochelari pentru citit. După multe discuţii purtate în timp, am aflat că prea puţină lume s-a acomodat cu ochelarii progresivi, adică cei ce îţi permit să priveşti şi la distanţă dar şi să scrii/citeşti, astfel încât am decis să fac două perechi. Nici acest lucru nu este extrem de plăcut, căci îmi pare enervant să fii toată ziulica cu două perechi pe care să le tot schimbi şi cauţi. Pune ochelarii, scoate ochelarii, pune ochelarii, caută ochelarii este cam enervant, dar lentilele progresive sunt cele mai scumpe şi îmi este teamă să le iau şi apoi să nu mă acomodez. Dar nu resping total această idee, o mai las la dospit pentru alte vremuri.
    Aşadar, ambele perechi de ochelari vor avea lentile combinate sferă cu cilindru, iar cilindrul depăşeşte valoarea de trei, ceea ce influenţează mult preţul lentilelor, în sensul scumpirii.
    Cu ceva vreme în urmă, îmi spusese o colegă despre preţul convenabil al lentilelor de la I.O.R-Industria Optică Română. Îi ştiam de foarte mulţi ani, căci fusese o perioadă în care lentilele mele cilindru-sferă nu se puteau confecţiona în niciun alt loc din Bucureşti. Dar uitasem total de ei şi am reţinut pontul colegei mele, cu gândul de a verifica informaţia la momentul la care voi mai schimba ochelarii vreunui ochelarist din casa noastră. Ce-i drept că lui Mihnea i-am mai făcut alţii între timp, dar soţul meu a insistat să îi facă unde ştia el şi nu am insistat.
    Acum însă, cum eu am purtat fără probleme lentile de la I.O.R. ani mulţi cu ceva timp în urmă, am fost hotărâtă să verific. Rău la ei este programul, căci îi găseşti doar în intervalul 8-16 când tot omul merge la lucru. Ştiind cât costă de obicei ochelarii mei, am considerat că economia posibilă merită sacrificiul unei zile de concediu.
    Înainte de  a face această excursie, am cerut părerea unei doctoriţe de încredere referitor la lentilele de la I.O.R, întrucât la centrele obişnuite de ochelari oamenii nu erau prea încântaţi de această idee. Vorbind în şoaptă, doamna doctor a fost deosebit de amabilă şi nu numai că nu a avut nicio reacţie negativă la adresa I.O.R.-ului, ci mi-a mai dat încă o locaţie bună şi convenabilă pentru făcut ochelari.
    Blindată cu toate informaţiile, pornesc căutarea de ochelari ieftini:
    1. La clinica scumpă dar cu medici foarte buni, unde am făcut controlul medical, doar lentilele mele pentru cele două perechi, ar fi costat 970 de lei. Dacă adăugăm faptul că o pereche de rame costa acolo de la 300 de lei în sus, ochelarii m-ar fi costat minim 1.270 de lei, presupunând că aş fi folosit pentru o pereche ramele vechi pe care le aveam. Nici nu am mai întrebat acest lucru, ştiind din experienţa veche că probabilitatea unui răspuns negativ era foarte mare.
    2. La Optica 87-centrul de montaj recomandat de doamna doctor, lentilele pentru ambele perechi ar fi costat aproape 600 de lei. Ar fi trebuit să cumpăr doar o pereche de rame, al căror preţ începea de la 180 de lei, întrucât mi s-a spus că pot folosi fără probleme ramele pe care le aveam, pentru una din perechi. Aceasta înseamnă că totalul ar fi fost de minim 780 de lei. Avantajul acestui centru este locaţia foarte bună în Pasajul Vilacrosse din centrul capitalei, situat pe Calea Victoriei nr. 16-20. Toată lumea cunoaşte pasajul, este cel care face legătura între Calea Victoriei (aproape de Poliţia Capitalei şi magazinul Victoria) şi strada paralelă de pe laterala B.N.R. Spun acum că este un avantaj, deoarece eu am făcut ochelarii la I.O.R. şi diferenţa de preţ nu a justificat timpul pierdut pentru trei drumuri făcute la acea distanţă.
    3. Aşa cum am fost informată, cei mai ieftini ochelari i-am găsit la I.O.R. Preţul total al celor două perechi a fost 732,7 lei, din care lentilele celor două perechi au costat 436,55 lei, o pereche de rame a fost 240,53 lei şi 2×27,9 lei a reprezentat costul montajului pentru cele două perechi. Precizez că erau şi rame de o sută de lei, dar ca întotdeauna, am preferat să nu iau cea mai ieftină ramă. Sunt mulţumită de cea pe care am cumpărat-o şi din punct de vedere al calităţii şi al designului. În plus, au şi lentile de soare ce se aplică cu magnet pe ramă, peste cele de vedere. Îmi doream de mult o astfel de pereche, cu care să pot rezolva şi problema zilelor însorite. Vă spuneam mai sus, că dezavantele acestui centru sunt programul de funcţionare şi locaţia foarte îndepărtată pentru cei ce nu locuiesc în cartierul Titan. Industria Optică Română şi magazinul lor de vânzare se află în sectorul 3, pe str. Bucovina la nr. 4. Este o străduţă micuţă ce face legătura între Parcul Titan şi Patinoarul Naţional. Mai multe informaţii puteţi găsi pe site la adresa www.ior.ro.
    La toate cele trei centre, am solicitat preţurile pentru lentile organice subţiate la 1,67. Însă marca lentilelor nu era aceeaşi, ceea ce înseamnă că pentru cei care doresc doar lentile Zeiss sau Hoya comparaţia nu este relevantă.
    Acesta nu este un advertorial, ci o comparaţie proprie de preţuri pentru a găsi ochelari  ieftini, scrisă cu speranţa că ar putea fi utilă şi altora. Fiecare trebuie să-şi facă propriul studiu, întrucât preţurile lentilelor diferă enorm în funcţie de dioptrii.
    Mihaela Dămăceanu
    P.S. Doar la finalul acestui articol, când am căutat pe Google o fotografie cu ochelari, am găsit o mulţime de rame pe Okazii.ro, lucru ce nu-mi trecuse prin minte până acum. Pentru voi, informaţia este valoroasă întrucât am văzut o multe rame de ale mărcilor celebre, la preţuri foarte bune. Cu rezerva de rigoare asupra autenticităţii lor, desigur.
    –––––––––––––––––––––––

    Daca v-a placut acest articol, daca il considerati util, daca vreti sa il pastrati undeva sau sa il citeasca si altii, va rog sa il distribuiti. Acest lucru ajuta blogul sa creasca, iar mie imi trimiteti un semnal ca nu muncesc chiar degeaba aici 🙂 

    Si daca va mai si abonati la blog, ma ajutati sa scriu mai des si mai bine. In felul acesta pastram legatura si aprindeti o scanteioara care pastreaza un vis!

    VA MULTUMESC!

  • Tot felul de irişi

    Pentru părinţii mei şi pentru Carmen, ca semn de drag şi preţuire:

    Aceast[ postare participă la Miercurea fara cuvinte lansată de Carmen pe blogul ei.
    Bine te-am regăsit, draga mea!

    Mihaela Dămăceanu

  • 7 paşi spre o stare de mai bine

    Am primit sfaturi bune după ce am scris Ploaie la propriu si la figurat şi concluzia este că trebuie să mă scutur, să nu las starea de nebine să se lipească de tot de mine. 
    Am avut parte şi de câteva discuţii constructive şi punând cap la cap toate informaţiile, m-am hotărât la următorii paşi:
    – voi face tot posibilul să lupt cu stările de nemulţumire şi de tristeţe, încercând să le gonesc prin activităţi plăcute şi relaxante, cum ar fi cele sugerate de voi în comentariile la postarea menţionată, pentru care vă mulţumesc;
    – voi acorda şi mai multă atenţie alimentaţiei, introducând zilnic alimente din categoria fructelor, legumelor şi a celor recunoscute a avea proprietăţi antistres;
    – voi relua zilnic aplicarea celor 7 pasi catre o zi buna;
    – voi introduce o repriză de mers pe jos în ritm alert, coborând din autobuz mai devreme, pentru a veni acasă prin parc. Voi începe cu o staţie şi voi creşte până la patru.;
    – voi relua mersul de duminică la biserică, întrerupt şi acesta de câteva săptămâni;
    – am reînceput să iau drojdie de bere şi voi continua timp de trei săptămâni, după care voi căuta un alt produs pentru a le alterna;
    – îmi voi schimba atitudinea faţă de blog, încercând să nu mai consider postările zilnice ca o obligaţie şi voi scrie atunci când voi avea starea necesară, aplicându-i totuşi un proces de cosmetizare. Voi relua meniurile săptămânale şi mă voi gândi la câteva rubrici noi, comasându-le pe cele vechi.  
    Cu speranţa că acestea mă vor ajuta, vă urez şi vouă o stare de bine şi o săptămână frumoasă!
     
    Mihaela Dămăceanu

  • Eu chiar am râs

    Că tot eram bine întoarsă ieri, m-am pornit la voi cu destăinuirile. Dar n-am făcut prea rău, că m-am răcorit şi am primit sfaturi. După ce m-a amuzat Cristina cu „se dă cu praf de depresie din avion” deschid e-mailul şi continui. Era vechi, dar conţinutul contează, nu data. Deci autor necunoscut:

    Happy IVGLDSW Day!



    Astazi este     Ziua Internationala a femeilor care arata bine si sunt ale naibii de inteligente, asa ca te rog trimite acest mesaj acelei persoane care crezi tu ca se potriveste acestei descrieri . Te rog nu mi-l trimite mie inapoi pentru ca eu deja l-am primit de la o femeie „Care Arata Foarte Bine si este A naibi de Desteapta”!

    Si tine minte acest moto care sa te ghideze in viata: Viata nu trebuie sa fie o calatorie spre mormant cu intentia de a ajunge in siguranta intr-un corp atractiv si cat se poate de intact, ci mai degraba sa ajungi intr-un derapaj continuu, cu ciocolata intr-o mana si cu vinul in cealalta, corpul uzat, sa se vada ca a fost „purtat” si tipand in gura mare ‘WOO HOO ce mai calatorie!’
    Sa ai o zi buna!  

    Pentru fete!!  

    In fiecare persoana batrana se afla una tanara – care se intreaba cum dracu s-a intamplat asa ceva.
    – Cora Harvey Arm strong –  


    Inauntrul meu traieste o femeie slaba care plange ca nu poate sa iasa. Dar de obicei o fac pe proasta sa taca cu prajituri.
    (Necunoscut)  


    Cei mai grei ani din viata sunt intre 10 si 70.
    -Helen Hayes (la 73 ani) –  


    Refuz sa cred ca sunt fire de par in barba. Cred ca sunt, mai degraba, sprancene razlete.
    –     Janette Barber –


    La 35 de ani este perioada cand iti vine si tie mintea la cap intr-un final dar corpul nu te mai asculta.
    – Caryn Leschen –  


    Daca nu poti fi un exemplu bun – atunci fii un terifiant avertisment.
    – Catherine –  


    Nu o sa dau cu aspiratorul pana cand cei de la Sears n-or sa inventeze unul pe care poti sa stai in timp ce-l folosesti.
    –     Roseanne Barr –

    In spatele oricarui barbat de succes este o femeie surprinsa.
    –     Maryon Pearson –  


    Nimeni nu te poate face sa te simti inferior fara permisiunea ta.
    –     Eleanor Roosevelt –  

    Cand viata iti da lamai cere si tequilla si sare si cheama-ma si pe mine!!

    Erau şi nişte fotografii sau mici filmuleţe cu animaţie, absolut mortale. Din păcate, nu le-am putut posta aici.

    Astăzi sunt mai bine decât ieri şi sper că mâine voi fi şi mai bine.

    Week-end plăcut să aveţi!

    Mihaela Dămăceanu