Daca este ceva despre care nu am niciun dubiu pe lume, acesta este faptul ca intotdeauna avem ceva de facut.
Daca se intampla sa mai fii si genul caruia ii plac mii de chestii, aproape sigur iti doresti sa le faci si tu. Hai sa admitem ca nu chiar pe toate. Doar 999 🙂
Daca ai serviciu, cu siguranta ai si acolo multe treburi. Poate nu 999, ci doar 99.
Daca ai casa si chiar daca nu ai, -ca nimeni nu locuieste in nori- acolo iar te asteapta alte 999 de treburi de facut.
Ba a cazut un maner de la mobila, ba s-au aglomerat hainele in dulap, ba s-a descusut captuseala gecii copilului. Ferestrele striga: „spala-ma!!!”. Camara tipa: „elibereaza-ma de balastul asta!” Bucataria ţopăie si ea cu zeci de chemari.
Mergi prin piata si te gandesti ca visinele nu dureaza mai mult de cateva saptamani si ar fi cazul sa cumperi cateva kilograme daca vrei sa ai dulceata la iarna. „Acum le iau”, iti spui in gand. In secunda doi neuronii ti se invalmasesc de cele multe-nenumarate care deja asteapta sa fie facute. Iei tu visine, dar cand sa le si faci? Astazi ai de lucrat cu copilul la romana, ca vine testul. Maine mergi la dentist. Poimaine te duci sa vezi garsoniere. Apoi vine, in sfarsit, vineeeri. Pleci la mama, nici nu tu mai stii de cand nu ai mai ajuns…..
Ce ziceti, sa continui?
Nu am zis nicio vorba de blog. Nicio vorba de durerea din spate, nicio vorba de facturile neachitate integral de acum doua luni. De cei trei medici specialisti, la care este obligatoriu sa ajungi.
E cazul sa ma opresc, sunt sigura ca mintea ta poate continua si singura.
Ce am facut anul acesta ca sa le mai dovedesc?
- Am incercat sa ma organizez cat mai bine. Am reinceput sa planific meniurile saptamanale si sa nu mai gatesc in fiecare zi. Cand nu am facut meniu nou, am folosit unul mai vechi sau chiar l-am repatat pe ultimul scris.
- Am facut ordine in dulapuri, am scos lucrurile ce sunt de donat/vandut si le-am pus deoparte. Am stat cateva ore si le-am fotografiat. Le-am luat si pe cele din geamantane, adunate in acelasi mod anul trecut. Mi-am spus ca daca nu fac ceva cu ele, nu le mai tin in casa. Am dus la Manastirea Plumbuita de vreo 5 ori anul asta.
- M-am straduit sa suport dulapul dezordonat al copilului si sa rezist tentatiei de a-l aranja eu. Tentatiei si nervilor. Uneori mi-a fost mai greu si atunci mi-am zis ca nici eu nu aveam grija ordinii din dulap cand eram de varsta lui.
- L-am rugat pe sotul meu sa mai gateasca si el cate ceva din categoria mancarurilor simple.
- La a doua tura de pozat haine, am continuat cu un teanc de desene si picturi. Mi-am asigurat ceva material pentru blog. Am avut astfel si subiect de scris, si incercare de castig, si eliberarea casei. Deja am epuizat subiectele acelea, trebuie sa o iau de la capat.
Nu este suficient. Am observat ca nu ma pot tine de toate in aceeasi perioada. Ba sunt preocupata in mod special de alimentatie, scriu meniurile si socotesc mai mult decat e cazul. Ba sunt prea centrata pe curatenia casei. Ba ma stresez prea mult cu notele copilului. Ba ma supar pe timpul pierdut pe net si incerc sa il diminuez. Macar doua-trei ar trebui tinute sub control. Dar nu pe rand, ci simultan.
Ce solutii as putea sa mai gasesc?
- Sa simplific mai mult lucrurile. Sa nu mai fac meniurile atat de muncite, cu liste si pret total. Important este sa castig timp sau/si bani, Scriu mai repede, includ feluri mai simple si public.
- Sa ii mai dau si baiatului cateva din sarcini. Nu pot sa il las complet singur cu lectiile, am facut asta anul trecut si rezultatele nu se compara cu anii in care am supravegheat zilnic. Aplic o supraveghere periodica, cam de 2 ori pe saptamana controlez teme si lucrez putin la mate. Apoi vreau sa il mai pun la treaba prin casa. Acum face curat in camera lui, dar mai speculeaza cate o saptamana si paseaza catre noi. As dori sa ii extind putin aria.
- Investesc ceva bani in ajutoare tehnologice si umane. Cand aveam vreo 13-14 ani, ii spuneam mamei ca abia astept sa se inventeze aspiratorul destept care sa faca treaba singur. Iaca ca au aparut, dar am inteles ca sunt scumpe rau. Pana ne permitem unul 🙂 i-as pasa copilului treaba asta sau mare parte din ea. De mai mult de un an ma gandesc daca chiar as folosi o masina de facut paine. Pentru curateniile generale as chema o femeie, macar o data la doua luni. Sper sa reusesc sa ma conving ca asta nu inseamna ca sunt lenesa. Eu as face curatenia normala-cea saptamanala in doua camere, in timp ce ea ar face generala in celelalte doua. Peste doua luni inversam camerele si astfel am curatenie generala facuta de 3 ori pe an in toata casa.
- Renunt la perfectionism. Sigur ca primul gand este ca trei curatenii generale pe an sunt putine. Ca media 8 la mate e prea mica. Ca pe blog as putea scrie mai mult si mai bine. Si tot asa. Dar vocile astea nu fac bine mintii mele. Asa le-as pune un fermoar…
Cam atata ma duce capul. Daca aveti si alte idei, va sunt recunoscatoare pentru ele.
Dar poate va intrebati ce as face cu timpul pe care l-as castiga cu aceasta organizare(in cazul fericit in care lucrurile acestea se si intampla, nu doar se programeaza)
- M-AS RASFATA CU CATE O ZI IN CARE SA NU FAC NICIO TREABA. Nu mai pot sa suport cuvintele treaba si trebuie. Sotul meu imi tot spune ca doar o mica parte din al meu trebuie, chiar e reala…Mi-ar placea sa fac fix ce imi vine atunci, fara plan si anticipare. Doar ce vreau atunci, care poate insemna citit, plimbat in parc, mers la un muzeu. Dar fara nicio programare, pur si simplu ce imi vine pe loc. Sa stau in cada si sa visez. In cada cu ceai de lavanda. Sau in lapte cu miere 🙂
- AS CALATORI. Vreau sa vad vreo 15 sate. Doar de la noi sunt 15. Mai vreau sa vad si 5555 de orase. De mi-ar da Domnul zile destule si resurse de energie si bani, ca locuri de vazut sunt cu nemiluita. Pe cuvant ca nu e drept sa traiesti intr-o lume atat de frumoasa si sa nu o vezi!
Eiiii, acuma sa inchei cu speranta ca ce am scris azi se va si intampla! Dupa cum vedeti in poze suntem bine inarmati 😆
Si poate ma mai invatati si voi cate ceva!
Vă mulţumesc pentru că îmi sunteţi alături!
Dacă vă place ce citiţi, dacă vă e de folos sau vă impresionează cu ceva, vă puteţi abona la blog (în casuţa de abonare din dreapta sus) sau puteţi da un like paginii de Facebook a Blogului de familie.
Iar dacă v-a placut articolul, cu un share pe Facebook il puteţi arăta şi prietenilor.
Eu am realizat ca nu am prea putin timp ci prea multe lucruri. De aici incolo e treaba mea sa simplific si sa nu mai cumpar chestii.
A, si am liste cu treburi si de cumparaturi, si facturi, asa ca merg o data pe sapt. la cumparaturi si la iarna o sa incerc o data la 2 saptamani.
Si musai sa deleg. De ceva timp fiica mea isi aduce singura hainele la spalat si singura si le pune in dulap (e jale acolo) dar macar a scos tot ce nu ii mai place singura, fara sa fac eu si sa iasa cu reprosuri. Sotul mai nou gateste. Nici nu banuiam cat timp castigai cu asta..
Iar eu am si prea multe lucruri, dar mai ales prea multe dorinte. Adica mi-ar placea si o casa luna si bec, si o gradinita frumoasa pe balconul ei si un copil care sa picteze asa frumos cum picteaza el, dar sa fie si bun la mate 🙂 si sa tricotez, crosetez, calatoresc, merg la teatru, intalniri cu prietene…deci aici am de lucru…la cap! Multumesc pentru comentariu, de la ce ai scris tu cu lucrurile mi-a venit. Liste de cumparaturi fac si eu, doar ca sunt prea punctuale, adica strict pe meniul facut. Ia sa abordez mai pe categorii…dar cu treburile nu am facut liste. Doar le tin atarnate in mintea mea si ele mereu apasa acolo, in sensul ca enerveaza faptul ca multe nu sunt rezolvate, iar alte multe sunt de-ale de faci toata viata si nu se termina. Felicitari pentru cum i-ai mobilizat. La cosul de rufe le ducea si al meu, dar am dus lupta maricica pentru sosete 🙂
Şi eu sunt pro simplificare!
E cam musai, nu prea avem cum face fata altfel 🙂
Cred ca asta inseamna bunastarea: avem prea multe lucruri. De aici incolo e nevoie de ratiune – daca imi ocupa mai mult timp cu intreinerea decat sa il folosesc, atunci il dau.
Eu am inceput si un extra job acasa, ca doar am timp cacalau 😀 😀 😀 😀
Hahaha, sunt sigura ca ai asa de mult timp…ca imi vine sa iti cer si eu. Si ca veni vorba, ai acolo in ciorne un articol pe care il tot astept 🙂 Acela cu extraveniturile!
Suntem multe in clubul asta, Mihaela 🙂
Eu fac curat in camerele baietilor o data pe saptamana mai constiincios, in rest cate zece minute dimineata inainte de a iesi pe usa. Sindromul sosetelor orfane ne bantuie de cativa ani buni si deja nu-i mai dau mare importanta 🙂 Cand reusesc sa ii mobilizez, dau si ei o mana de ajutor, mai ales cel mic.
Cu gatitul ma ajuta mult sotul si in ultima vreme a invatat si baiatul cel mare sa pregateasca o masa simpla la nevoie. Amandoi stiu sa foloseasca masina de spalat 🙂 Altfel nu li se ajung hainele de antrenament la fotbal si nu le place sa le poarte transpirate.
Ii trimit si la cumparaturi cand am nevoie de ceva urgent si nu ajung eu. Cu lista si indicatiile de rigoare. Se descurca.
In general, ma felicit daca reusesc sa bifez macar ceva din lista zilnica, care e in contiuna schimbare in capul meu. Niciodata nu o sa reusim sa facem tot ce ne propunem.
Ce ma ajuta mult, e sa petrec timp in gradina ( cand se poate ) si sa programez o activitate placuta in viitorul apropiat. Un spectacol, o expozitie, o drumetie, o masa de duminica intr-un loc frumos. Cand nu mai pot, imi arunc mintea inainte spre ce urmeaza, ca sa-mi fac curaj si sa trec peste momentele grele.
Am citit undeva ca planificarea unei excursii-dar eu cred ca a oricarui eveniment placut,- este chiar mai benefica psihicului decat activitatea respectiva 🙂 Asa ca acum m-am prins de unde am atata apetit pentru planificari. Doar ca planific treburi 🙂 Asa ca aplicam sfatul si multumim. La mine partea de spalat este integral delegata, iar la gatit partial. Si la cumparaturi tot ca la tine, mai il trimitem si pe Mihnea uneori. Multumesc pentru idei, mi-a placut intelepciunea ignorarii „sindromului sosetelor orfane” haha.
Niciodata nu vom reusi sa fim cu toate la zi, ce ma supara este ca unele atarna prea mult in capul meu pana sa fie rezolvate. Si vorba cuiva: „tu cum rezolvi problema 1, esti imediat cu mintea la 1a si 1b”.
„Pe cuvant ca nu e drept sa traiesti intr-o lume atat de frumoasa si sa nu o vezi!”
eu cred ca cu asta trebuie sa incepem toti. mereu e ceva de facut dar cand se iveste ocazia sa plecam sa ne putem desprinde instant si sa nu ne mai uitam inapoi cateva zile.
eu iti garantez ca o femeie la curatenie iti va fi o mană cerească si ca nu te vei multumi sa o chemi doar atat de rar :). mai ales ca la voi nu sunt nazdravani mici care sa faca dezastru in urma de parca nici n a trecut aspiratoul pe acolo :)))
cred ca nimeni nu poate face cu adevarat totul bine. probabil ca toti le luam pe rand. eu tot imi spun ca doar la mine sunt asa de multe de facut dar cand citesc ca si la altii e la fel ma mai linistesic.
am zile in care ma apuca asa un avant si frec si fac bucataria luna. iar cand intru a doua zi si in doua ore e ca dupa un ospăţ imi vine sa mi plang timpul petrecut acolo inloc sa ies si sa ma plimb.
de fapt noi vara stam mai mult pe afara, mancam pe unde apucam, gatim salate si nu mi bat capul.
inca tin minte zilele de sambata sau duminica in care leneveam si nu faceam nimic, inaite sa il am pe horia. imi spun cu speranta ca in vreo doi ani vor reveni duminicile mele :).
Si eu ma mai linistesc cand vad ca sunt si altele in acelasi club. E asa, un fel de linistire, ca nu esti chiar defecta…In ceea ce priveste curatenia sunt sigura ca la voi e mai greu, e firesc cu copil mic. Ani de zile nu ieseam din casa sambata dimineata, programul meu era facut de la o anume ora incolo, dupa ce incheiam curatenia. Acuma sambata dimineata ar trebui sa fac 3 lucruri si imi vine cam greu. Plus ca observ ca viteza este in descrestere. As vrea sa mult curatenia pe vineri, dar uneori chiar nu am putere vinerea seara.
Eu pun totul pe hartie, la inceputul saptamanii, in ordinea importantei si urgentei si nu mai atarna astfel in capul meu…cand le bifez si se micsoreaza lista…simt ca plutesc. Copiii mei se gospodaresc singuri in camerele lor, mai verific pe mezinul ca are camera langa mine si e un pic mai lenes.De lectiile lor nu ma mai ocup din clasa a doua(exceptie anii de homeschooling facuti cu mijlociul) si au avut mereu rezultate bune si foarte bune…cand nu au mai stiut sa se descurce, au mai facut meditatii ca eu oricum nu ma pricep la mate. La curatenie, am preluat idei din programul fly lady de pe blogul Laurei si sunt foarte utile, nu e nevoie aproape deloc de curatenie generala.De vreo doi trei ani, nu ma mai simt asa impovarata, organizarea cu meniu, liste de tot felul si stabilirea ordinii lor in functie de urgenta si importanta, m-au scos din haos…Mult succes! 🙂
Ce frumos si organizat e la tine, Antonia! Ma bucur sa imi spui asta, chiar inseamna ca se poate. Daca tu, care ai 3 copii reusesti, atunci sunt sanse sa imi iasa si mie.
Am incercat si eu sa aplic cate ceva din programul fly lady, dar nu reusesc sa ma tin de el. Sunt treburi zilnice doar pentru curatenie, peste ordinea obisnuita pe care o faci in orice casa. Iar de la 18 in sus, nu mai rezist sa fac prea multe in afara de mancare si cate ceva la teme. Asa ca nu prea imi merge. Dar citind acuma ce spui, ma gandeam sa mai dau o sansa ideii acesteia. Iar cu listele de treburi, sigur voi incerca. Multumesc frumos pentru sfaturi, draga mea!