Daca este ceva despre care nu am niciun dubiu pe lume, acesta este faptul ca intotdeauna avem ceva de facut.
Daca se intampla sa mai fii si genul caruia ii plac mii de chestii, aproape sigur iti doresti sa le faci si tu. Hai sa admitem ca nu chiar pe toate. Doar 999 🙂
Daca ai serviciu, cu siguranta ai si acolo multe treburi. Poate nu 999, ci doar 99.
Daca ai casa si chiar daca nu ai, -ca nimeni nu locuieste in nori- acolo iar te asteapta alte 999 de treburi de facut.
Ba a cazut un maner de la mobila, ba s-au aglomerat hainele in dulap, ba s-a descusut captuseala gecii copilului. Ferestrele striga: „spala-ma!!!”. Camara tipa: „elibereaza-ma de balastul asta!” Bucataria ţopăie si ea cu zeci de chemari.
Mergi prin piata si te gandesti ca visinele nu dureaza mai mult de cateva saptamani si ar fi cazul sa cumperi cateva kilograme daca vrei sa ai dulceata la iarna. „Acum le iau”, iti spui in gand. In secunda doi neuronii ti se invalmasesc de cele multe-nenumarate care deja asteapta sa fie facute. Iei tu visine, dar cand sa le si faci? Astazi ai de lucrat cu copilul la romana, ca vine testul. Maine mergi la dentist. Poimaine te duci sa vezi garsoniere. Apoi vine, in sfarsit, vineeeri. Pleci la mama, nici nu tu mai stii de cand nu ai mai ajuns…..
Ce ziceti, sa continui?
Nu am zis nicio vorba de blog. Nicio vorba de durerea din spate, nicio vorba de facturile neachitate integral de acum doua luni. De cei trei medici specialisti, la care este obligatoriu sa ajungi.
E cazul sa ma opresc, sunt sigura ca mintea ta poate continua si singura.
Ce am facut anul acesta ca sa le mai dovedesc?
- Am incercat sa ma organizez cat mai bine. Am reinceput sa planific meniurile saptamanale si sa nu mai gatesc in fiecare zi. Cand nu am facut meniu nou, am folosit unul mai vechi sau chiar l-am repatat pe ultimul scris.
- Am facut ordine in dulapuri, am scos lucrurile ce sunt de donat/vandut si le-am pus deoparte. Am stat cateva ore si le-am fotografiat. Le-am luat si pe cele din geamantane, adunate in acelasi mod anul trecut. Mi-am spus ca daca nu fac ceva cu ele, nu le mai tin in casa. Am dus la Manastirea Plumbuita de vreo 5 ori anul asta.
- M-am straduit sa suport dulapul dezordonat al copilului si sa rezist tentatiei de a-l aranja eu. Tentatiei si nervilor. Uneori mi-a fost mai greu si atunci mi-am zis ca nici eu nu aveam grija ordinii din dulap cand eram de varsta lui.
- L-am rugat pe sotul meu sa mai gateasca si el cate ceva din categoria mancarurilor simple.
- La a doua tura de pozat haine, am continuat cu un teanc de desene si picturi. Mi-am asigurat ceva material pentru blog. Am avut astfel si subiect de scris, si incercare de castig, si eliberarea casei. Deja am epuizat subiectele acelea, trebuie sa o iau de la capat.
Nu este suficient. Am observat ca nu ma pot tine de toate in aceeasi perioada. Ba sunt preocupata in mod special de alimentatie, scriu meniurile si socotesc mai mult decat e cazul. Ba sunt prea centrata pe curatenia casei. Ba ma stresez prea mult cu notele copilului. Ba ma supar pe timpul pierdut pe net si incerc sa il diminuez. Macar doua-trei ar trebui tinute sub control. Dar nu pe rand, ci simultan.
Ce solutii as putea sa mai gasesc?
- Sa simplific mai mult lucrurile. Sa nu mai fac meniurile atat de muncite, cu liste si pret total. Important este sa castig timp sau/si bani, Scriu mai repede, includ feluri mai simple si public.
- Sa ii mai dau si baiatului cateva din sarcini. Nu pot sa il las complet singur cu lectiile, am facut asta anul trecut si rezultatele nu se compara cu anii in care am supravegheat zilnic. Aplic o supraveghere periodica, cam de 2 ori pe saptamana controlez teme si lucrez putin la mate. Apoi vreau sa il mai pun la treaba prin casa. Acum face curat in camera lui, dar mai speculeaza cate o saptamana si paseaza catre noi. As dori sa ii extind putin aria.
- Investesc ceva bani in ajutoare tehnologice si umane. Cand aveam vreo 13-14 ani, ii spuneam mamei ca abia astept sa se inventeze aspiratorul destept care sa faca treaba singur. Iaca ca au aparut, dar am inteles ca sunt scumpe rau. Pana ne permitem unul 🙂 i-as pasa copilului treaba asta sau mare parte din ea. De mai mult de un an ma gandesc daca chiar as folosi o masina de facut paine. Pentru curateniile generale as chema o femeie, macar o data la doua luni. Sper sa reusesc sa ma conving ca asta nu inseamna ca sunt lenesa. Eu as face curatenia normala-cea saptamanala in doua camere, in timp ce ea ar face generala in celelalte doua. Peste doua luni inversam camerele si astfel am curatenie generala facuta de 3 ori pe an in toata casa.
- Renunt la perfectionism. Sigur ca primul gand este ca trei curatenii generale pe an sunt putine. Ca media 8 la mate e prea mica. Ca pe blog as putea scrie mai mult si mai bine. Si tot asa. Dar vocile astea nu fac bine mintii mele. Asa le-as pune un fermoar…
Cam atata ma duce capul. Daca aveti si alte idei, va sunt recunoscatoare pentru ele.
Dar poate va intrebati ce as face cu timpul pe care l-as castiga cu aceasta organizare(in cazul fericit in care lucrurile acestea se si intampla, nu doar se programeaza)
- M-AS RASFATA CU CATE O ZI IN CARE SA NU FAC NICIO TREABA. Nu mai pot sa suport cuvintele treaba si trebuie. Sotul meu imi tot spune ca doar o mica parte din al meu trebuie, chiar e reala…Mi-ar placea sa fac fix ce imi vine atunci, fara plan si anticipare. Doar ce vreau atunci, care poate insemna citit, plimbat in parc, mers la un muzeu. Dar fara nicio programare, pur si simplu ce imi vine pe loc. Sa stau in cada si sa visez. In cada cu ceai de lavanda. Sau in lapte cu miere 🙂
- AS CALATORI. Vreau sa vad vreo 15 sate. Doar de la noi sunt 15. Mai vreau sa vad si 5555 de orase. De mi-ar da Domnul zile destule si resurse de energie si bani, ca locuri de vazut sunt cu nemiluita. Pe cuvant ca nu e drept sa traiesti intr-o lume atat de frumoasa si sa nu o vezi!
Eiiii, acuma sa inchei cu speranta ca ce am scris azi se va si intampla! Dupa cum vedeti in poze suntem bine inarmati 😆
Si poate ma mai invatati si voi cate ceva!
Vă mulţumesc pentru că îmi sunteţi alături!
Dacă vă place ce citiţi, dacă vă e de folos sau vă impresionează cu ceva, vă puteţi abona la blog (în casuţa de abonare din dreapta sus) sau puteţi da un like paginii de Facebook a Blogului de familie.
Iar dacă v-a placut articolul, cu un share pe Facebook il puteţi arăta şi prietenilor.
