Rămăsesem datoare de dinainte de concediu cu ceva concluzii legate de luna cu meniurile săptămânale de 55 lei, pe o persoană. Ultima săptămână a acelei perioade, am fost toţi trei acasă şi urma să vă spun dacă a ajuns suma programată, în condiţiile în care eram cu mâncăcioşii mei. Răspunsul este da.

 
Ce am mai observat?
 
Că unele lucruri merg bine, atunci când le planifici. Spun unele, pentru că nu toate îmi ies la fel de bine ca la planificarea meniului. Poate nici nu am atâta exerciţiu?
 
Că la început îţi este cam greu şi cam jenă , să tot faci atâtea calcule. Dar a doua oară este un pic mai uşor şi de la a treia, deja nu prea mai simţi. Mi s-a format obiceiul de a verifica la orice cumpăr preţul pe kg. Ştiu că pare cam exagerat, pentru că aşa gândeam şi eu înainte, dar în timp am schimbat mult obiceiurile alimentare şi suma cheltuită. Când începi să te uiţi, vezi că un kg de mezel mai bun costă de la 60 la 130 lei, că cel mai ieftin kg din orice produs dulce, costă 20 de lei, în condiţiile în care pe lângă făină, ou şi zahăr, nu mai are nimic bun, ci dimpotrivă. Iar un dulce de calitate, costă de la 50 lei/kg.

Că şi aici, este bine să menţii un echilibru şi un bun-simţ, al planificării şi al calculelor. Că nu trebuie să exagerezi şi să te transformi în Hagi Tudose, deşi probabil, că eu aşa apar din postările acestea. Dar în realitate, lucrurile nu stau aşa. Nu sunt deloc genul exagerat, care calculează permanent şi nu-şi permite nicio bucurie. Exerciţiul acesta a fost unul bun, concluzia fiind aceea că planificarea este utilă şi că banii se pot controla. Dar nu voi ajunge niciodată, să exagerez. Mi se întâmplă de multe ori să-mi permit mici bucurii, şi nu este nimic rău în asta, ci dimpotrivă.  

A treia concluzie este că prin această planificare, ar fi posibil să diminuez suma totală cheltuită pe mâncare, pe termen lung, şi nu doar în perioada de vară. Dacă vă amintiţi, planificam 55 lei/persoană, mâncarea săptămânii în curs şi de 20 de lei, pregăteam conserve pentru iarnă. Iarna trecută, cheltuielile pentru alimente, erau cam 220-250 lei, săptămânal, pentru toţi trei. Acum, teoretic, suma acordată legumelor ar trebui să scadă, având ca efect şi diminuarea sumei totale. Asta, dacă nu ţinem cont de inflaţia noastră cea de toate zilele, de care suntem cu toţii sătui.  

Mihaela Dămăceanu