Săptămâna trecută, într-o zi specială în care m-am mai apropiat puţin de jumătatea de secol(că şi de aceea oi fi fost supărată puţin), am fost într-un loc cu totul şi cu totul deosebit. Vreau să nu ratez ocazia de a-i mulţumi Izei ce mi-a arătat acest loc şi colegilor mei dragi, pentru acest frumos cadou.
Ne-am dus deci, să sărbătorim. Locul acesta se află chiar lângă intrarea în Politehnică venind dinspre Regie, pe podul din faţa cantinei R2(cea din mijloc) şi fireşte că m-a apucat nostalgia trecând prin locuinţa studenţiei mele. Cum treceţi podul, o luaţi pe aleea paralelă cu cea de intrare în Politehnică, pe o străduţă pietruită, vai de mama ei. Se înfundă cu locul nostru, ce se numeşte Club piranha.
Dar cum aţi trecut portiţa de la intrare, uitaţi de stradă şi uitaţi de Bucureşti. O cladire frumoasă de clincher păzeşte o grădină spectaculoasă. Terasă este ea de fapt, dar mie mi s-a părut mult mai potrivit să-i spun grădină. Pentru că este ca şi gradina unei ferme rustice, decorată cu multă grijă cu tot felul de obiecte vechi tradiţionale, cu dovleci, ştiuleţi de porumb, paie şi fuioare de ceapă atârnand pe alei, printre pomii şi mesele din lemn. Cum intri rămâi cu gura căscată, nevenindu-ţi să crezi că aşa ceva poate fi în Bucureşti. Uiţi de masă chiar dacă eşti leşinat de foame şi o iei pe aleile pietruite, şerpuind pe lângă foişoare, iazuri cu răţuşte şi peşti, cuşti mari cu târâtoare papagali şi păsări exotice. Surpriza maximă sunt găinuşele şi păunii ce se plimbă liniştiţi printre meseni. Am servit masa împreună, spre deliciul maxim al lui Mihnea, care nu s-a simţit în vieţişoara lui, în niciun restaurant, mai bine decât aici. Ştiţi cum sunt copiii, nu? Nu prea-ţi tihneşte mersul cu ei la restaurant. Dar de aici, abia am putut să-l mai luăm, după trei ore în care a explorat cu maxim interes şi entuziasm fiecare colţişor al grădinii şi clădirii, fără a se mai sătura.
Interiorul este decorat integral cu antichităţi şi tablouri vechi. Surpriza de acolo este dată de două acvarii superbe, iar în cel de deasupra barului puteţi vedea şi celebrii piranha.
A doua surpriză a fost masa de o foarte bună calitate. La investiţia foarte mare făcută aici, nu te-ai aştepta la preţuri mici. Dar nu este deloc aşa. Sunt preţuri foarte bune pentru Bucureşti şi pentru un asemenea loc. Am încercat să reţin pentru voi, câteva dintre ele: ceaf[ de porc la 16 lei porţia de 250 de grame, 14 lei cotletul de porc, parcă 13 lei şniţelul de porc. în jur de 6 lei garniturile, 6 lei clătitele(multe feluri), 8-10 lei îngheţata, 12 lei papanaşii cu smântănă dulceaţă de casă, de afine. Am remarcat ceva ce nu am mai văzut din copilărie, şi anume carne la garniţă.
Am fost serviţi frumos şi repede de un băiat deosebit de plăcut şi prompt.
În concluzie, locul a fost mult peste aşteptări, ne-am simţit foarte bine şi vi-l recomandăm şi vouă cu multă căldură. La o vizită în Bucureşti, nu uitaţi să treceţi si pe-aici, pentru o experienţă memorabilă.
O singură mică recomandare mi-aş permite, de a şterge mesele mai des. Îmi dau seama că nu este uşor să fie păstrate fără niciun pic de praf, la cât de multă vegetaţie este acolo, dar mă gândesc că sfatul nostru, v-ar putea fi de folos.
Acesta nu este un advertorial, ci doar părerea noastră total sinceră şi dezinteresată despre un loc minunat şi inedit.
Mihaela Dămăceanu
Mi-am adus aminte de caracterizarea făcută de Mihnea:” Aici este o grădino-zoo-teraso-restaurant”
Răspunde-i lui Adelina Anulează răspunsul