Vă povesteam ieri cam ce am făcut noi în anul ce s-a dus. Vi le-am povestit cam toate, dar nu v-am spus nimic de blog, că vă puneam prea mult răbdarea la încercare pentru o singură zi.

Aşa cum am scris acum 6 luni în Ziua mulţumirilor şi povestea blogului(am pus linkul mai jos) am început acest blog datorită lui Mihai. Eu doream de câţiva ani să fac un blog dar altele erau subiectele pe care vroiam să le abordez. Am început să postez aici, fără să mai stau pe gânduri şi am continuat să o fac tot anul. 
Încercam zilele trecute să derulez acest aspect al vieţii noastre şi tot rămânea o întrebare:

Ce am învăţat într-un an de blogging?

Nu neapărat în ordinea importanţei, răspunsurile găsite ar fi următoarele:

1. Că scrisul te ajută, îţi ordonează mintea şi chiar viaţa, te eliberează de unele gânduri obsesive şi îţi clarifică viziunea asupra multor aspecte ale vieţii. Cuvântul scris are o forţă, o forţă mai mare decât cuvântul vorbit, iar procesul scrierii ordonează mintea inconştient. Deşi nu se realizează acest aspect decât în momentul în care o faci, cred că toţi cei care scriu, au simţit acest efect binefăcător şi organizator al scrisului şi pot susţine ceea ce spun;

2. Declararea în public a multor idei, păreri personale şi chiar a unora din propriile poveşti de viaţă, te responsabilizează şi te obligă. Este drept că singur îţi alegi despre ce să scrii şi cât să laşi să se vadă din viaţa ta, pentru că nimeni nu doreşte să facă public tot ce simte sau trăieşte, dar chiar şi aşa, ai o responsabilitate mai mare decât atunci când nu scrii. Faptul că azi, sau mâine, sau peste un an, cineva poate citi rândurile tale, te condiţionează să gândeşti bine fiecare cuvânt, să încerci pe cât posibil să fii obiectiv, să încerci, tot pe cât posibil să oferi o soluţie, şi să trăieşti mai frumos. Căci nu ai cum să scrii pe un blog fără dorinţa de a ajuta cumva, măcar un pic, pe cei care citesc, minţind şi fiind în realitate opusul a ceea ce declari:;

3. Deşi poate părea contradictoriu cu ce am scris mai sus, am mai învăţat că Internetul acesta îţi crează un fel de aură nemeritată. Adică, deşi ne străduim să trăim mai frumos, suntem totuşi oameni cu defecte şi probleme, ca toată lumea. În viaţa noastră nu sunt numai bune şi nu tot ce facem este exemplar sau impresionant şi nici nu avem mereu păreri corecte şi perfecte.

4 .Am mai învăţat că un blog necesită timp, răbdare, pasiune, interacţiune şi abilităţi tehnice. Muuult mai mult decât am crezut eu la început;

5. Am învăţat că oamenii au treabă. O mulţime de treabă. Nu că nu aş fi ştiut asta până acum. Dar acum am simţit pe propria piele, cănstatând cum 80, poate chiar 90 % din prieteni, rude, cunoştinţe, nu vor avea timp să citească niciun rând din ce scrii tu. Şi am mai învăţat că este firesc şi că este O.K. Chiar dacă, până când începe să citească cineva, tu ai avea nevoie de o părere, un sfat, o încurajare.

Bun. Cele de mai sus le-am învăţat.

Acum să vă spun şi ce am obţinut, fără să fi realizat că pot obţine, şi mai ales fără să fi conştientizat niciodată cât de mult înseamnă:

O COMUNITATE DE NOI PRIETENI.

O comunitate în care îţi este drag să îţi împărtăşeşti părerile şi uneori, problemele.  O comunitate pentru care te străduieşti să scoţi idei, cu care să schimbi idei, cu care rezonezi şi cu care te bucuri.

„Nu ştiu alţii cum sunt” şi nici eu nu ştiam până să încep, ce mare bucurie poţi primi. Iubesc cuvintele şi cred în puterea cuvintelor bune. Aş vrea să pot să vă fac să înţelegeţi, pe voi cei ce v-aţi gândit vreodată să scrieţi, şi nu aţi făcut-o, că orice cuvânt primit te bucură, într-un mod pe care mi-e greu să îl descriu. Pur şi simplu ţi se încălzeşte sufletul. Şi simţi că ai tot primi şi ai tot dărui.

Doresc să completez mulţumirile adresate tuturor cititorilor în postarea cu extragerea pentru cadou, cu nişte speciale mulţumiri adresate unor fete dragi mie, pe care le citesc cu mare plăcere şi unde mă găsiţi comentând aproape zilnic. Cu ajutorul lor, am izbutit să învăţ ce înseamnă bloggingul şi mai ales, am învăţat multe lucruri utile şi interesante de-ale vieţii(valuri). De asemenea, tot ele ne-au ajutat să aducem blogul acesta la aproape 26.000 de vizualizări şi 648 de comentarii, la cele 242 de postări: 

Şi pentru cei ce ne-au descoperit mai târziu am să adun şi câteva din postările pe care eu le consider cele mai interesante, începând cu prima scrisă pe acest blog:
Mulţumirile noastre speciale tuturor cititorilor şi fetelor menţionate mai sus!
O zi frumoasă tuturor!
 
Mihaela Dămăceanu
P.S. Şi nu uitaţi să vă înscrieţi la darul de blog!